Alege Papua!

Papuaşul-şef de la Primărie, Radu Mazăre, ne-a băgat sub nas, toată săptămâna trecută, imaginile idilice din concediul din care tocmai s-a întors.

Apă albastră, soare, nisip... ce mai, laguna albastră, nu alta. În timp ce bătrânii care l-au votat stăteau la cozi pentru a avea ce să mănânce luna asta, Mazăre al nostru se bătea pe burtă şi râdea la unduirile de... balerină cu talent ale Lizetei Haralambie, veşnica sa companioană în escapadele exotice, care fusese imortalizată cum învăţa dansurile papuaşe de la localnice. Şi ce mai haz, ce mai râsete, ce mai distracţie. În timp ce angajaţii lui protestau din cauza salariilor micşorate, din cauza lipsurilor şi din cauza multor altor nemulţumiri puse de şeful lor în cârca cui este convenabil, primarul Constanţei dădea dulciuri unor copii care nu au văzut nici Brazilia, nici maşini de fiţe sau ceasuri scumpe, ci doar apă albastră şi nisip auriu. Copii poate mai fericiţi decât cei ai funcţionarilor din Primărie. Care trăiesc mai simplu şi mai liniştit decât oricare dintre noi. Şi pe care el, Radu Mazăre, ni i-a arătat nouă, celor din presă, pe ecranul unui televizor, ca pe un trofeu, ca şi cum ar fi fost Miss Univers în misiune umanitară, de parcă el, primarul unui oraş din România, se dusese acolo ca să dea un exemplu: Vedeţi, mă, eu, Radu de Constanţa, vin la voi în vacanţă. Şi cu numai 3.000 de euro, mai ieftin ca o zi la Monte Carlo. Că doar am fost şi pe acolo, da ce ştiţi voi, care nici nu aţi auzit de Monte Carlo. Da sirene aveţi p-aici? Să fie mai blonde şi mai înăltuţe, că localnicele sunt dulci, da nu tocmai pe gustul meu". Mi-l imaginez pe Mazăre spunând aceste cuvinte, exact aşa cum mi s-a părut că visez atunci când l-am văzut pe la toate televiziunile naţionale posibile, cu aventurile lui din Papua Noua Guinee. De parcă o naţiune întreagă trebuie să vadă cum el, primarul de Constanţa, este bun să-i ia locul defunctului Steve Irwin de la Animal Planet. Şi cum el, Radu Mazăre, îşi permite aşa ceva, chiar şi în perioada asta în care oamenii mor de foame. Uneori chiar la propriu. Nu pot descifra mesajul lui Mazăre, aşa cum nu-mi explic ce caută Lizeta mereu în preajma sa. Chiar nu înţeleg ce este cu parada asta, de ce atâta mândrie, de unde atâta infatuare. Sau este doar dorinţă de a împărtăşi cu semenii experienţele plăcute pe care le-a trăit?! Mai bine ne-ar lăsa... şi ar pleca în Papua.