Senol Curtnazar „Am crescut o data cu Petromidia"

„Amintiri neplăcute au fost mai multe, dar le uiţi mai repede. Ne aducem aminte numai de cele plăcute"

29 iunie 1979 - ziua în care s-a pornit prima instalaţie la Combinatul Petrochimic Midia Năvodari. 30 de ani de istorie, de evoluţie şi de încercări.

Şenol Curtnazar este unul dintre cei care au văzut cum se naşte Petromidia şi au rămas acolo timp de 30 de ani. S-a angajat pe 22 august 1978, fiind proaspăt absolvent al Liceului de Chimie Năvodari: „Am fost în prima promoţie de operatori de prelucrare a ţiţeiului şi petrochimie, secţie înfiinţată special pentru Petromidia. Am venit aici pe 22 august şi mi-aduc aminte că m-am întâlnit cu foştii mei colegi, absolvenţi de liceu. Eu eram din zonă, din Lumina, şi ştiam ce era pe aici... mlaştini, smârcuri".

„Eram obişnuit cu munca"

La început, munca a fost grea pentru că nu era obişnuit cu practica, în şcoală făcând numai teorie. „Construcţia acestui complex fiind la început, noi am luat munca de la zero şi am învăţat de la zero. Ceilalţi, care veniseră la rafinăriile din ţară, aveau un avantaj: experienţa. Am crescut o dată cu Petromidia. Aveam 19 ani când am venit aici. Uşor, uşor au trecut anii, am participat la pornirea unor fabrici, am văzut cum a crescut rafinăria, cum a început totul. Am ajuns până în ziua de astăzi, când se sărbătoresc 30 de ani de la pornirea instalaţiei DAV", povesteşte Şenol Curtnazar.

A fost angajat la Petromidia ca operator categoria I şi pe măsura timpului a crescut în categorii, până la a opta specială. Apoi a absolvit şcoala postliceală de maiştri chimişti. Acum lucrează ca maistru chimist pe Platforma 1. După cum povesteşte, munca a fost solicitantă la început, însă a trecut cu bine peste acea perioadă: „Eu sunt de la ţară. Eram obişnuit cu munca, cu o anumită ordine şi disciplină. Nu mi-a fost greu să mă adaptez. Mi-au fost foarte mult de ajutor operatorii în vârstă, maiştrii mai experimentaţi, de la care am învăţat foarte multă meserie. Normal, am avut şi ambiţie, tenacitatea de a mă realiza profesional".

Importanţa echipei

Spune că este foarte importantă munca în echipă şi că este esenţial să cunoşti oamenii cu care lucrezi, cu defectele şi calităţile lor. La Petromidia s-a format o echipă: „În decursul celor 30 de ani a întâlnit foarte mulţi colegi, dintre care unii au ieşit la pensie, am fost o echipă. Ne cunoşteam foarte bine. Am avut şi avem o relaţie foarte bună, ne respectăm. Este foarte important să fie aşa. Trebuie să înveţi să gestionezi calităţile fiecărui coleg şi să ştii cum să-i gestionezi defectele pentru a merge toată treaba bine. Acum este foarte bine". Dar munca nu a fost întotdeauna atât de plăcută. În anii de dinainte de Revoluţie se lucra mult, situaţia era mai dificilă. Şenol Curtnazar povesteşte că fabricile se opreau des şi erau numai patru ture. Lucrau şase zile pe săptămână şi erau foarte solicitaţi. Însă familia l-a înţeles: „Astea au fost condiţiile pentru toată lumea. Efectiv, nu aveam de ales. Eram şi tineri atunci. Ne-a fost mai uşor să trecem peste acea perioadă destul de grea".

„Am mers tot înainte"

Are amintiri plăcute, dar şi neplăcute de la Petromidia. Nu poate uita că a participat la prima pornire a instalaţiei de reformare catalitică. Îşi mai aminteşte cu plăcere prima zi la Petromidia, când s-a întâlnit cu foştii colegi de liceu. „Eram exuberanţi, tineri... Amintiri neplăcute au fost mai multe, dar le uiţi mai repede. Ne aducem aminte numai de cele plăcute. Am rămas aici 30 de ani pentru că m-am dedicat meseriei, am mers tot înainte. Pentru mine, experienţa Petromidia a fost ceva deosebit", spune Şenol Curtnazar.