Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
18:01 08 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Te duci la fizioterapeut? Vrei să fii fizioterapeut cu acte în regulă? Uite ce condiții impune legea pentru fizioterapeut

ro

27 Nov, 2016 06:59 863 Marime text
 
Tot mai multe persoane, tineri, bătrâni, femei și bărbați, apelează la fizioterapeuți, pentru a se simți mai bine.

Merg, pentru că așa au auzit că trebuie, merg, pentru că așa fac prietenii lor care se laudă că se simt mai bine.
 
Alții vor să devină fizioterapeut și se întreabă: eu de ce am nevoie?

Ce trebuie să fac pentru asta? Ce școli trebuie să urmez?
 
În acest sens legiuitorul a clarificat lucrurile și a publicat, în Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 939/22.XI.2016, Legea nr. 229/2016 privind organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
 
Pe care o prezentăm, în totalitate, aici.
 
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1.
Prezenta lege reglementează activităţile şi practicile legate de exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
 
Art. 2.
Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, în scopul evaluării, planificării şi implementării programelor de recuperare care îmbunătăţesc sau restabilesc funcţiile motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi tratează ori previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli, afecţiuni şi alte deficienţe.
 
Art. 3.
Fizioterapeutul furnizează servicii conexe actului medical, pentru dezvoltarea, menţinerea şi restabilirea capacităţii de mişcare şi a abilităţii funcţionale ale persoanelor, la nivel maxim posibil, pe toată perioada vieţii, în condiţiile în care capacitatea de mişcare şi funcţia sunt şi/sau pot fi afectate de îmbătrânire, leziuni, boli, afecţiuni, alte condiţii patologice sau factori de mediu.
 
Art. 4.
În sensul prezentei legi, fizioterapeutul este absolventul de studii universitare, posesor al unui titlu oficial de calificare în fizioterapie, conform prevederilor art. 11, care aplică, sub prescripţie medicală, activităţile specifice prevăzute la art. 13, pe baza principiilor de promovare a sănătăţii, de profilaxie şi tratare a bolilor, în baza diagnosticului clinic stabilit de medicul de specialitate.
 
Art. 5.
Pe toată perioada exercitării profesiei, fizioterapeutul trebuie să acţioneze cu profesionalism, dovedind disponibilitate, competenţă, corectitudine, devotament, loialitate, confidenţialitate şi respect faţă de fiinţa umană.
 
Art. 6.
Deciziile profesionale ale fizioterapeutului sunt luate în limitele competenţei sale profesionale, având în vedere interesul şi drepturile pacienţilor/beneficiarilor de servicii de fizioterapie, respectarea voinţei acestora, grija faţă de sănătatea lor şi faţă de sănătatea publică, nediscriminarea între pacienţi/beneficiari de servicii de fizioterapie, respectarea demnităţii umane şi a celorlalte principii şi reguli de deontologie în fizioterapie.
 
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de fizioterapeut
Art. 7.
Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către:
 
a) cetăţeni ai statului român;
 
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
 
c) soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
 
d) membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
 
e) cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
 
f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
 
Art. 8.
Profesia de fizioterapeut se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 7, care îndeplinesc următoarele condiţii:
 
a) deţin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt definite la art. 11;
 
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute la art. 23;
 
c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, condiţie dovedită cu certificat medical eliberat conform legii;
 
d) sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
 
Art. 9.
(1) Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că fizioterapeutul posesor este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, permiţând exercitarea activităţilor specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
 
(2) În sensul prezentei legi, prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socială al statului membru de provenienţă, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor titluri oficiale de certificare.
 
Art. 10.
(1) Titlurile oficiale de calificare în fizioterapie, obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene, se echivalează de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în condiţiile legii.
Derogări (1),
 
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană.
 
Art. 11.
Prin titlu oficial de calificare în fizioterapie se înţelege:
 
a) diplomă de licenţă eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată provizoriu din România în următoarele specializări:
 
(I) fizioterapie;
 
(II) fiziokinetoterapie;
 
(III) kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani;
 
(IV) educaţie fizică şi sport, specializarea kinetoterapie şi motricitate specială, cu durată de studii de 3 ani;
 
 
(V) kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani;
 
(VI) educaţie fizică şi sport, specializarea cultură fizică medicală;
 
(VII) educaţie fizică şi sport, cu vechime în recuperarea medicală de cel puţin 19 ani, angajat în sistemul sanitar şi balnear sau de asistenţă socială ca profesor de cultură fizică medicală;
 
(VII) balneofiziokinetoterapie şi recuperare;
 
b) diplomă de licenţă sau un alt titlu de fizioterapeut/maso- kinetoterapeut/kinetoterapeut, eliberate de unul dintre statele prevăzute la art. 10 sau de un stat terţ recunoscut ori echivalat în România de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform legii;
 
c) adeverinţă de absolvire a examenului de licenţă în fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare, eliberată la cererea absolventului, care este valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
 
d) orice altă diplomă de licenţă eliberată de către o facultate acreditată care nu corespunde specializărilor de la lit. a) şi care este însoţită de o adeverinţă eliberată de facultatea respectivă, care atestă că programa de pregătire pentru obţinerea diplomei de licenţă respective corespunde cu cea de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în condiţiile prezentei legi.
 
Art. 12.
(1) În vederea obţinerii titlului oficial de calificare în fizioterapie, pentru solicitanţii ale căror competenţe nu corespund calificării de fizioterapeut, se vor aplica măsuri compensatorii, pe o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
 
(2) Măsurile compensatorii sunt stabilite de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în specializarea fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare.
 
(3) Măsurile compensatorii au în vedere completarea numărului de ore teoretice şi practice corespunzător programei de pregătire unitare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în vederea completării cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor necesare.
 
Art. 13.
Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia medicului specialist sunt următoarele:
 
a) examinarea somatofuncţională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncţională;
 
b) stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului fizioterapeutic;
 
c) acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea alterării funcţiei, a limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare;
 
d) acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic şi urogenital, în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte condiţii medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;
 
e) aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exerciţiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturări.
 
Art. 14.
(1) În sensul prezentei legi, fizioterapeutul îşi exercită profesia pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Colegiul Fizioterapeuţilor din România, avizată anual. Avizul anual se acordă numai după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.
 
(2) Anual, fizioterapeutul este obligat să facă dovada obţinerii de credite de educaţie medicală continuă, avizate de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, conform legislaţiei în vigoare.
 
(3) Numărul minim de credite de educaţie medicală continuă pe care un fizioterapeut trebuie să le acumuleze anual se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
 
(4) Autorizaţia de liberă practică se acordă pe baza următoarelor documente:
 
a) documente de studii care atestă formarea în profesie;
 
b) certificat de cazier judiciar;
 
c) certificat de sănătate fizică şi psihică.
 
CAPITOLUL III
Forme de exercitare a profesiei de fizioterapeut
Art. 15.
Fizioterapeutul îşi desfăşoară activitatea în baza competenţelor profesionale în sistemul public de sănătate şi/sau în sistem privat, independent, ca titular sau asociat al cabinetelor de practică independentă, sau în colaborare cu furnizori de servicii de îngrijiri medicale, asistenţă socială, cu baze de tratament din sistemul balnear, precum şi cu federaţii, cluburi, asociaţii sportive şi unităţi de învăţământ.
 
Art. 16.
(1) Angajarea şi promovarea profesională a fizioterapeutului în sistemul de sănătate public şi privat se realizează conform legislaţiei în vigoare.
 
(2) Promovarea profesională a fizioterapeutului se realizează la cererea acestuia, adresată Colegiului Fizioterapeuţilor din România, pe baza unui examen.
 
Art. 17.
Principalele domenii de practică în care activează fizioterapeutul sunt:
 
a) administrativ: în managementul serviciilor de fizioterapie, cu responsabilitatea de a furniza informaţii privind activitatea de fizioterapie adecvată, în cadrul unor instituţii sau comunităţi;
 
b) clinic: la nivelul îngrijirilor conexe actului medical, respectiv primare, secundare şi terţiare, cu responsabilitatea de a planifica, supraveghea şi evalua un plan terapeutic; fizioterapeutul poate lucra autonom în cabinete individuale, în instituţii medicale, cabinete medicale, spitale, unităţi staţionare şi cămine de bătrâni, fără a se limita la acestea;
 
c) sănătate publică sau comunitară: cu rol direct în promovarea sănătăţii şi formularea politicilor de promovare a activităţilor specifice de fizioterapie la nivel de individ/grupuri, care să ducă la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi emoţională, concomitent cu minimalizarea riscurilor care decurg din afectarea capacităţii de mişcare şi a funcţiei;
 
d) modalităţile specifice prin care fizioterapeutul activează în alte domenii de practică sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, după caz.
 
Art. 18.
(1) Formele autonome de exercitare a profesiei de fizioterapeut prevăzute la art. 17 lit. b) pot angaja personal salariat, pot încheia contracte de colaborare cu alţi fizioterapeuţi sau cu alte forme autonome de exercitare a profesiei, contracte cu furnizorii de bunuri şi servicii necesare activităţii lor, cu unităţi medicale, educaţionale, sociale, sportive, de îngrijire corporală, cu mijloace de comunicare în masă, cu forme specifice de exercitare a profesiei de medic şi a altor profesii paramedicale şi alte acte juridice civile, în condiţiile prevăzute de Codul civil şi de legile speciale aplicabile.
 
(2) Condiţiile de acces la activităţile profesionale exercitate în regim independent de către fizioterapeut sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
 
CAPITOLUL IV
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România
 
Art. 19.
În vederea monitorizării, controlului, autorizării şi exercitării profesiei de fizioterapeut se înfiinţează Colegiul Fizioterapeuţilor din România, ca autoritate competentă în domeniu.
 
Art. 20.
(1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România este organizaţie profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate autorizarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de practică publică autorizată.
 
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, în condiţiile legii.
 
(3) Formele de organizare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România la nivel naţional şi teritorial sunt stabilite prin statutul acestuia.
 
(4) Statutul şi Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România se elaborează, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de către reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale fizioterapeuţilor, membre ale Federaţiei Române a Asociaţiilor de Fizioterapie, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 
(5) Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România prevede modul de organizare a alegerilor, structura organizatorică la nivel naţional şi teritorial, atribuţiile acestuia, precum şi componenţa numerică şi durata mandatelor organelor de conducere ale acestuia.
 
Art. 21.
Colegiul Fizioterapeuţilor din România are următoarele atribuţii:
 
a) în calitate de autoritate competentă în domeniu asigură autorizarea, monitorizarea şi controlul exercitării profesiei de fizioterapeut, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii;
 
b) asigură respectarea cadrului legal şi organizatoric pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut în condiţiile prezentei legi, inclusiv prin funcţia de control profesional, de autoritate disciplinară şi de organ de jurisdicţie profesională;
 
c) autorizează sau, după caz, avizează exercitarea profesiei de fizioterapeut pe teritoriul României;
 
d) elaborează şi emite cardul profesional european, pentru membrii săi, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene;
 
e) asigură schimbul de informaţii, prin intermediul Sistemului de informare a pieţei interne a Uniunii Europene, denumit în continuare IMI, conform procedurilor prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
 
f) recunoaşte titlurile oficiale de calificare în fizioterapie dobândite în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în statele aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană;
 
g) adoptă Codul deontologic al fizioterapeutului;
 
h) instituie şi supraveghează aplicarea şi respectarea standardelor de calitate a serviciilor profesionale în domeniul fizioterapiei, precum şi a normelor deontologice a fizioterapeutului;
 
i) instituie un cadru de promovare şi dezvoltare a competenţei profesionale;
 
j) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, în cadrul organismelor profesionale internaţionale, precum şi în litigiile cu terţii;
 
k) ţine evidenţa fizioterapeuţilor autorizaţi şi, după caz, acordă, certifică, suspendă şi retrage dreptul de exercitare a profesiei de fizioterapeut în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
 
l) mediază şi arbitrează divergenţele între membrii săi, precum şi între aceştia şi terţi;
 
m) întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al fizioterapeuţilor.
 
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
 
Art. 22.
(1) În vederea exercitării profesiei de fizioterapeut, acesta trebuie să devină membru al Colegiului Fizioterapeuţilor din România, prin obţinerea autorizaţiei de liberă practică în conformitate cu dispoziţiile art. 14, în cel mult 12 luni de la absolvirea studiilor de specialitate.
 
(2) În cazul în care fizioterapeutul nu a obţinut autorizaţia de liberă practică, conform prevederilor alin. (1), acesta, la cerere, poate să obţină o autorizaţie de liberă practică provizorie, valabilă pe o perioadă de maximum 6 luni, termen în care este obligat să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din prezenta lege.
 
Art. 23.
(1) Nu poate exercita profesia de fizioterapeut:
 
a) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia de fizioterapeut prin hotărâre judecătorească sau ca măsură disciplinară, pe o perioadă determinată;
 
b) persoana care, în exercitarea profesiei de fizioterapeut, a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, care prevede, în mod expres, interdicţia de exercitare a profesiei.
 
(2) Exercitarea profesiei de fizioterapeut este incompatibilă cu orice acţiune de natură a aduce atingere demnităţii sale profesionale sau bunelor moravuri, conform Codului deontologic al fizioterapeutului. Pe perioada stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a profesiei.
 
Art. 24.
(1) Fizioterapeutul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a dispoziţiilor cuprinse în normele metodologice de aplicare a acesteia şi a Statutului Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
 
(2) Constatarea, cercetarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare sunt prevăzute în Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
 
(3) Analizarea şi soluţionarea cazurilor de malpraxis se face de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, printr-o comisie, alcătuită dintr-un medic specialist şi 2 fizioterapeuţi egali sau superiori în grad.
 
(4) Răspunderea disciplinară a fizioterapeutului nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
 
Art. 25.
Activităţile specifice de fizioterapie de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate sunt stabilite prin negociere între Colegiul Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi sunt prevăzute în Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei de specialitate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
 
Art. 26.
(1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene cu privire la fizioterapeuţii cărora li s-a restrâns sau interzis, de către autorităţile ori instanţele judecătoreşti naţionale, dreptul de a desfăşura activităţile profesionale pe teritoriul României, în întregime sau parţial, chiar şi cu caracter temporar.
 
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite informaţiile prevăzute la alin. (1) prin intermediul IMI, în termen de cel mult 3 zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime ori parţial, a exercitării unei activităţi profesionale de către fizioterapeutul în cauză. Aceste informaţii se limitează la:
 
a) identitatea fizioterapeutului în cauză, respectiv numele, prenumele şi data naşterii;
 
b) calificarea cu care acesta exercită profesia de fizioterapeut;
 
c) autoritatea sau instanţa naţională care adoptă hotărârea privind restrângerea ori interdicţia;
 
d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
 
e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia.
 
(3) În termen de maximum 3 zile de la data adoptării hotărârii instanţei, Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în calitate de autoritate competentă a statului membru interesat, informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în fizioterapie, în temeiul prevederilor prezentei legi şi în cazul cărora instanţele române au constatat că au făcut uz, în acest scop, de titluri falsificate de calificare profesională.
 
(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de informaţii prevăzute la alin. (1)-(3) se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
 
(5) În cazul în care interdicţia sau restricţia prevăzută la alin. (3) expiră, Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează, de îndată, autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, menţionând data expirării şi orice altă schimbare ulterioară a respectivei date.
 
(6) Fizioterapeutul pentru care Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite alerta autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, este informat, în scris, cu privire la deciziile de alertă, concomitent cu declanşarea şi derularea procedurii de alertă.
 
(7) Fizioterapeutul prevăzut la alin. (6) are posibilitatea de a contesta decizia privind aplicarea mecanismului de alertă la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit legii, sau poate solicita Colegiului Fizioterapeuţilor din România rectificarea unei astfel de decizii.
 
(8) În cazul în care alerta transmisă autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene se dovedeşte a fi neîntemeiată, fizioterapeutul în cauză poate obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat de aceasta, în condiţiile legii. În aceste cazuri, decizia privind alerta poate conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către fizioterapeut.
 
(9) Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele se radiază în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea interdicţiei ori restricţiei prevăzute la alin. (2).
 
 
Art. 27.
(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu consultarea reprezentanţilor asociaţiilor de fizioterapie din România, emit normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre de Guvern.
 
(2) La propunerea Colegiului Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice iniţiază modificarea normelor metodologice de aplicare a prezentei legi, ori de câte ori este cazul.
 
(3) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice elaborează, prin ordin comun, modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor - ISCO 08, republicată, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
 
(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, precum şi persoanele juridice de drept public sau privat vor opera modificările necesare în sensul aplicării dispoziţiilor prezentei legi referitoare la încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor fizioterapeuţilor pe care îi au angajaţi.
 
Bucureşti, 17 noiembrie 2016.
Nr. 229.

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii