De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
09:46 27 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Lumea Poeziilor Irina Lucia Mihalca - Reamintirea

ro

18 Jun, 2016 00:00 926 Marime text
 Uneori trupul, prin sarea pământului,
 fără să vrea, fără să ştie,
 refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări,
 o continuare a nopţii petrecute fără mine.
 Să nu calci frunzele căzute,
 acolo vibrează pământul,
 acolo speranţele nu mor,
 doar gândurile albite în noua zi!
.....................................................
 În razele luminii neînserate urmăreai
 sclipirile din ochii mei atât de copilăreşti.
 Ai vrea să rămâi pentru totdeauna în camera mea.
 Ne-am sărutat, timpul se-oprise,
 iubirea-nflorea în atingerea noastră.
 M-am îndreptat spre bibliotecă
 şi-am luat un îngeraş de pe un raft:
 - Păstrează-l, să-ţi aducă aminte de ziua mea!
 Îţi va purta noroc, vei îndura multe,
 dar vei trăi mai mult!
 
 Cu degetele mele fine şi reci
 ţi-am atins buzele,
 ai simţit nevoia
 să te contopeşti, să rămâi,
 să te uiţi în mine
 ca un obiect pe o bancă.
 Am început să dansăm,
 un parfum subtil emana
 din căldura trupului meu,
 ca o grămăjoară de flori de tei.
 Tăceri şi pâlpâiri de lumină...
 Mi-ai mangait părul, gâtul, sânii,
 am început să plângem,
 zguduiţi ca un torent de-acel fluid.
 Nu-nţelegeai ce se întâmplă cu tine.
 Abia te-am regăsit, mi-e frică 
 să nu te pierd, iubito! 
 Am respirat parfumul cireşilor din tine, 
 ai răsărit atunci când nu mai speram 
 că ploaia binecuvântărilor divine o să reapară! 
 Ştii să chemi adâncimile la suprafaţă, 
 ştii să dai glas tăcerilor! - mi-ai spus.
 De ce te temi, de ce eşti trist, dragul meu?
 De moarte, de clepsidra în care suntem închişi! 
 
 Învelită de braţele tale, între vis şi plutire,
 am simţit zidul uitării prăbuşit.
 E o iubire veche, o iubire reamintită, 
 sufletele sunt unite pe vecie!
 Intri în locurile unde numai eu mă cunosc, 
 reuşeşti ce eu nu pot, 
 e împlinirea a tot ce sunt, 
 rămân acolo unde mă regăsesc,
 aşezată-n inimă eşti, 
 cuvintele nu ar fi îndeajuns 
 să-ţi spun cât te iubesc. 
 De unde foamea asta după iubire, iubito, 
 nu înţeleg căutarea, zbaterea,
 zborul, freamătul acesta nestăvilit? 
 Viaţa se manifestă,
 deschide-te, e tot ce-ţi trebuie!
 
 În adierea sărutului, gustul meu
 se-mplinea-n sângele tău
 ca o incantaţie revărsată peste tot,
 plângeai ascultând, n-ai fi vrut
 ca melodia să se termine
 şi n-ai fi vrut să ne mai despărţim.
 - Nu te mai îndoi, iubito, 
 mai apar cutremure 
 acolo unde sunt atâtea pătimi, 
 esenţa însă e magie şi iubire! 
 - mi-ai şoptit, risipindu-te uşor...

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • GEORGE BACIU 07 Sep, 2016 18:53 Ştii să chemi adâncimile la suprafaţă, ştii să dai glas tăcerilor! - ACESTA ESTE GLASUL CE EXPRIMA GANDIREA CE POARTA IN SINE, SINGURUL ADEVAR ... CMDG.