Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
00:20 05 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Cunoscutul scriitor Vasile Andru a încetat din viață

ro

21 Oct, 2016 22:59 372 Marime text
Cunoscutul scriitor Vasile Andru a încetat din viaţă în cursul zilei de astăzi. Era renumit atât ca prozator, o figură oarecum excentrică a optzecismului, cât şi ca „maestru spiritual“, „iniţiat“, popularizator de yoga şi al isihasmului. Avea 74 de ani.

Vasile Andru (pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrineşti, judeţul Rădăuţi, România, aflat astăzi în Ucraina - d. 21 octombrie 2016, Bucureşti) a fost un prozator, teoretician şi eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975.

În 1975, după ce a publicat trei cărţi, între care Iutlanda posibilă (debut editorial,1970) şi romanul Mirele (premiat, tradus), a devenit membru al Uniunii Scriitorilor şi s-a stabilit în Bucureşti. Trei ani a fost scriitor liber profesionist. Cotaţia sa literară a crescut după publicarea romanului istoric Noaptea împăratului (1979). În anul următor acest roman a fost tradus în patru limbi.

În 1980, a fost numit redactor principal la revista „Viaţa Românească”. A rămas în redacţia acestei reviste peste două decenii, cu câteva întreruperi  (care contau ca şi „concedii fără plată”) când a onorat invitaţii sau burse de studii în străinătate.

După revoluţie, în 1990, Vasile Andru este ales şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (trei mandate) şi în Comitetul Uniunii Scriitorilor (două mandate).

Face stagii de documentare antropologică, la Roma (cu burse acordate de guvernul italian, în 1980 şi în 1989) şi la Paris (cu bursă acordată de Fundaţia Pour une entraide intellectuelle européenne, 1990). Călătorii de studii în India, cu bursă Sivananda, în 1992 şi 1996. Centrul Sivananda din Trivandrum, India, i-a conferit titlul de master în Vedanta.

În prelungirea activităţii literare s-a consacrat şi cercetării/practicii procedeului filocalic „oratio mentis”. Din 1990, întemeiază şi conduce Centrul de practică isihastăBucureşti, cu şase filiale în ţară. Participă la simpozioane internaţionale de istoria religiilor la Paris, Salonic, Mount Abu, Kottayam, şi de psihologie la Loano/Liguria. Face câteva călătorii la Sf. Munte Athos.

În 1990, girează amical înscrierea oficială a editurii şi revistei „Arhetip”, fără să cerceteze calitatea morală a celor doi administratori ai proiectului. Colaborează la „Arhetip”, dându-i, împreună cu Mario Sorin Vasilescu, o amprentă spirituală. Numai la nr.2 al revistei figurează în caseta redacţională ca „redactor şef”. Părăseşte „Arhetip” de la nr.6-7, în 1991, când revista devine prea eterogenă. De altfel, la scurt timp, la nr.11, revista îşi încetează apariţia.

Girează înscrierea editurii „Axis Mundi” şi a revistei „Atelier spiritual / Axis Mundi”,  din care apar doar 2 numere, al doilea în Iunie 1994. Redactor la revista sapienţială „Arca”, al cărei număr ultim apărea în Mai 1997. Redactor sau colaborator la câteva reviste cu apariţii sporadice, dar cu mare vizibilitate: „Naturismul”, „Cunoaşte-te”.

Câţiva ani ţine cursuri sub genericul  „Stimulare mentală şi optimizare umană”, la Universitatea cultural ştiinţifică Dalles. În 1993-1994, predă cursul „Tehnici de creativitate” la Facultatea de Ziaristică Bucureşti. Este invitat să conferenţieze în străinătate, la Padova şi Ischia, la Barcelona, la Sydney şi Melbourne,  la New York.

În 1994 publică volumul Terapia destinului, care stârneşte un interes exploziv. Este cartea cu cele mai multe reeditări şi cu o traducere în franceză. Alte două cărţi de succes sunt India văzută şi nevăzută (1993) (reeditată, tradusă-n engleză) şi Întâlniri cu maeştri şi vizionari (2001)

Rezidenţă în Noua Zeelandă, 1999, 2000. Aici scrie mult, mai ales proză, inclusă parţial în volumul Cel mai îndepărtat paradis (2001); tot aici elaborează cartea de eseuri antropologice: Revelaţia Polineziei. Călătorie în Aotearoa.

În 1999 a publicat romanul Păsările cerului, distins cu premiul internaţional Balkanika, la Istanbul în 2000. Romanul a fost tradus în cinci limbi. Din anul 2001 este cooptat în juriul Balkanika, pentru promovarea culturii în Estul Europei. Din 2007 este redactor la revista „Lumină Lină / Gracious Light” din New York. În 2010 este delegat la Congresul internaţional PEN al scriitorilor, la Tokyo. După Congres, călătorii şi contacte culturale în Kyoto, Fukuoka, Nagasaki.

Vasile Andru a publicat 30 de volume, în majoritate romane şi nuvele, dar şi cărţi de spiritualitate, jurnale sapienţiale, „reverii antropologice” (cum îşi califica volumul Viaţă şi semn). Din scrierile sale, până acum s-au făcut traduceri în unsprezece limbi.

Ti-a placut articolul?

Comentarii