De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
00:49 29 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Știripesurse.ro Omar Hayssam, dezvăluiri într-o scrisoare pentru Băsescu

ro

08 Oct, 2015 08:59 630 Marime text
 
Omar Hayssam, condamnat la închisoare pentru terorism în dosarul răpirii jurnaliştilor români în Irak în 2005, îi scrie lui Traian Băsescu, din spatele gratiilor. Fostul preşedinte a afirmat miercuri că sirianul nu ar fi fost bolnav când a fost eliberat din închisoare, în 2006. Hayssam susţine că a fost într-adevăr operat şi dezvăluie că i s-a sugerat de mai multe ori să dea vina pe Băsescu pentru a scăpa, potrivit știripesurse.ro.
 
Traian Băsescu a fost ieri la Judecătoria Sectorului 5, unde se judecă cererea Parchetului General de redeschidere a urmăririi penale în dosarul răpirii jurnaliştilor români în Irak. Demersul procurorilor vine în urma unui denunţ depus de Corneliu Vadim Tudor.
 
Scrisoarea lui Omar Hayssam:
 
Domnule Traian Băsescu,
 
Ştiu că nu mă urâţi. Politica se face cu raţiune, cu răbdare și cu o neobosită muncă de a armoniza interesele diverselor tabere. Numai proștii fac politică cu sentiment. Pe dumneavoastră nimeni nu v-a considerat vreodată prost, nici măcar dușmanii de moarte.
 
V-am văzut la televizor, purtat pe drumurile tribunalului de un denunţ absurd, într-o speță pe care aţi calificat-o drept „o palmă pe obrazul României”. Nu e o palmă. E doar puţină salivă împroșcată de ura vocală a unor neaveniţi.
 
Dar, permiteţi-mi să vă contrazic… Redeschiderea acestui dosar, impropriu numit „al răpirii jurnaliștilor”, este nu numai necesară, ci și benefică, imperios cerută tocmai de vătămata reputaţie a unor instituţii și persoane.
 
O să încep să răspund unora din întrebările dumneavoastră chiar acum și aici.
 
Cât de bolnav am fost, încât un judecător să se lase convins să mă elibereze, în 2006? Am fost oare operat cu adevărat? Aţi dori să vedeți operaţia, ca să credeți, înțeleg…
 
Operaţia există… A existat, a lăsat urme. Dar asta nu înseamnă mare lucru… Pe vremuri, când armata era obligatorie în România, existau bărbaţi care, îngroziţi de rigoarea vieții cazone, făceau tot ce se putea pentru a se scuti medical de îndatorire. Un cunoscut de-al meu, pe bani grei, și-a scos certificat medical cum că i se scosese splina, sau fierea, sau amândouă, nu mai știu… Toate bolile lui au fost pe hârtie. Însă, medicii mituiţi au trebuit să-l bage în sala de operație, să-l anestezieze și să-l deschidă, cât să se vadă cicatricea la un examen sumar. Bineînţeles, un examen radiologic sau ecografic ar fi dovedit înșelătoria. Dar, doar la ochi, operația putea fi atestată de orice privitor.
 
Eu am cicatricea. Mai mult, am și operația, în întregul ei. N-am fost operat de cancer la pancreas, cum greșit ați reținut, ci de o tumoare la colon. Intervenția chirurgicală a avut loc în data de 18 ianuarie 2006. Slavă Domnului, operația a reușit iar eu sunt viu, lucru de care mă bucur, firește, dar lucru de care vă veți bucura și dumneavoastră, căci dacă muream, nu mai puteam aduce lămuriri acum.
 
Între 18 ianuarie și 26 aprilie 2006 am făcut 3 (trei) cereri de eliberare pe motive medicale, cereri extrem de bine motivate cu întreaga documentaţie medico-legală necesară. Toate cererile au fost respinse.
 
După ce procurorul Ciprian Nastasiu și Mohammad Yassin mi-au propus o înţelegere, lucrurile s-au petrecut altfel: Nastasiu mi-a spus: „Gata, o să fii liber! O să cer eu eliberarea ta în temei medical!” Am mers în instanţă, Nastasiu a cerut să fiu eliberat pe caz de boală (să nu mai zică lumea că procurorii sunt câinoși și insensibili la suferinţă!) și judecătoarea Sofica Dumitrașcu a încuviinţat fără prea multă reflecţie, fără să aibă vreun act medical în dosar!!! A doua zi după ce eliberarea se pronunţase, a sosit și o adeverinţa banală de la medicul de penitenciar, fără valoare legală. Se poate verifica ușor care au fost data hotarârii judecatorești, respectiv data adeverinţei medicale…
 
Scurt, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este: Da, am fost bolnav, dar asta n-a avut nimic de-a face cu eliberarea mea, și dacă eram sănătos, cu procurori abuzivi n-ar fi contat…
 
Acum aș vrea să vă răspund și la o întrebare pe care nu mi-aţi pus-o
 
N-am răpit pe nimeni în viaţa mea! Sunt nevinovat de orice faptă de terorism!
 
Terorismul e o activitate de grup, cu o ideologie în spate. În războiul așa numit “asimetric”, acțiunile teroriste sunt o formă criminală de a compensa lipsurile militare față de adversar. Toți teroriștii aparțin unei organizații. Toate organizațiile teroriste au o mișcare politică în spate… Eta, Armata Republicană Irlandeză, Hezbollah, ISIS, Al Qaeda, toate au o aripă politică sau o doctrină, laică sau religioasă, pe care se sprijină.
 
Eu cu Munaf suntem niște oameni simpli, niște băieți banali, niște arabi stabiliți aici ca să facă un business. Ați auzit de Martorii lui Hayssam sau de Partidul Munaf?
 
N-am comis nici un act de terorism. De ce mi-ar fi frică de redeschiderea dosarului? Execut o pedeapsă de 23 de ani și patru luni, credeți că mi-ar putea-o cineva mări la 24 de ani și trei luni sau că, dacă această aberaţie s-ar petrece, mi-ar păsa?
 
Adversarii domniei voastre speră că o redeschidere a cazului să vă inculpe cumva. Mi s-a sugerat de multe ori să dau toată vina pe Băsescu, poate scap. Mi s-au răstălmăcit cuvintele, mi s-au pus în gură vorbe pe care nu le-am spus, și nu o dată.
 
Eu nu fac închisoare nevinovat. Am făcut și eu ceva păcate în viața mea. Am făcut afaceri în România anilor 1990-2000 și m-am avut bine cu PSD-ul, e adevărat. Dar să știți că afacerile mele n-au fost mai necinsite, mai veroase sau mai imorale ca ale altora. Am făcut afaceri așa cum se făceau în România acelor ani. Întradevar eram un membru activ al PSD-ului care a servit interesul partidului şi al națiunii cât am putut. Au mișcat pesediștii vreun deget pentru mine când am dat de necaz ?
 
Şi de ce să cred că dacă mint să-l înfund pe Băsescu, eu scap? De ce se pune problema așa: Băsescu sau Hayssam? Partea frumoasă a poveștii cu răpirea stă în faptul că nimeni n-a murit și n-a fost vătămat, deci Statul și serviciile și-au făcut treaba una peste alta. Partea urâtă e partea tulbure care aduce atingere imaginii țării, țară care e și a mea. Cine profită de turbulențe? Niște foşti magistrați corupți și abuzivi, un traficant de influență care trăiește regește din iluzia influenței pe care pretinde c-o are, o jupâniță avidă de senzații tari și de glorie profesională, un derbedeu care vrea milioane de la mine, de la Statul Român, de la Statele Unite, de la oricine, nu contează, milioane să fie…
 
Încă ceva… Să știţi că nu trebuie desecretizat nimic. Misterele nu se ascund în partea secretă a dosarului. Acesta poate fi rezolvat doar accesând partea sa publică. În spatele secretului de stat se ascund numai informaţii irelevante în speță dar care, desecretizate, ar face rău unor lucrători care și-au făcut doar datoria și care au slujit interesul național.
 
Adevărul în acest caz nu-mi va dăuna nici mie, nu vă va dăuna nici dumneavoastră. Dar, cum spuneați, sunt unii care trebuie să se teamă. Pe care însă cred că nici nu-i veți ierta, nici compătimi.
 
P.S.
 
Nu e genial?!? Un procuror corupt și abuziv întocmește un rechizitoriu într-un total dispreț al legii!… apoi scrie o carte senzatională… pe care un justiţiar își fundamentează plângerea penală… după zece ani de meditaţie…





Integral pe stiripesurse.ro
Sursa text + foto: stiripesurse.ro
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii