Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
12:56 19 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dr. Florian Stoian Terorism şi… antiterorism, cum e să nu faci aproape nimic?

ro

28 Oct, 2016 15:56 4251 Marime text
Bun regasit!
 
Ce e un terorist?Cineva ascuns,el pandeste la colt de strada,sta ascuns intr-o masina,in fata unui aeroport,pe faleza unui oras, la portile unui stadion,in fata unei terase,sau priveste un avion gata sa-l doboare…Ucide fara numar,ii e sete de sange,de oameni nevinovati.In fapt,e manevrat de altii, toti fiind cu afectiuni evidente in sfera psihiatrica.

 
Cine i se opune teroristului?Logic,antiteroristii,scoliti,pregatiti,cu capacitati de a se infiltra in grupari,cu iubire de tara (vai,ce concept in Romania noastra!),mari anonimi,pe ei nu-i promoveaza nimeni la stiri,eventual,cum a fost in decembrie 1989 cu Trosca si ai lui,ii mai si omoara,ca „asa e la razboi”.
 
Dar scopul acestui articol nu e sa va spun lucruri din alte sfere,teroristul meu e unul din munca mea de zi cu zi…e cancerul.
 
Primul impact cu maladia asta nenorocita,a fost cand eram rezident in anul intai,dublam garda,tot neplatit ca si cei de azi,tot fara o nenorocita de farfurie de supa,ca si azi,tot fara camera de garda a rezidentilor,ca si azi,intinzand zece minute spatele pe canapeaua de la ecografie,o vechitura tare si ingusta,mai scotand si un gandac din papuc,sau lasand lumina aprinsa de frica tot acelorasi vietati-nu s-a schimbat nimic inteleg!Sa revin,sectia unde am lucrat 13 ani,pana in 2011,era atunci vecina cu Oncologia,noi,internistii,faceam de garda dupa ora 14.00 pe cinci sectii,plus internari,intersectii,Camera de Resucitare,o nebunie!Aaa si a doua zi o luai de la capat:raport de garda,pacienti,studenti,daca erai cadru didactic,pana la 14.00 („esti tanar,ce, nu poti?,fii multumit ca respiri aerul intr-un cabinet cu medicii primari!”)
 
Intr-o zi in care eram de garda cu maestrul meu in Medicina Interna,a ramas in observatia garzii pe Oncologie un tanar student de 19 ani,diagnosticat cu leucemie acuta,in asteptarea a doua zi,a unui tranfer la Bucuresti( aproape la fel e si azi dupa 16 ani).Pentru cei care nu stiu,in aceasta forma de cancer al sangelui,exista sangerari din nas, gingii,foarte greu controlabile,bolnavii au imunitate foarte slaba,trebuiesc izolati,aerul filtrat( la noi,in Constanta???),fac infectii pulmonare severe si au anemie,sunt adica palizi.Cu alte cuvinte,sunt,multi dintre ei, in stare grava,dar lupta pana in ultima clipa,si,ca toti pacientii oncologici,sunt lucizi si constienti pana in ultima secunda a vietii.
 
Ei bine,noaptea aceea m-a marcat profund.Era unicul copil al familiei,un baiat inalt,cu trasaturi frumoase,la 19 ani pe un pat de spital.Intr-un colt mama lui plangea,palida si neimpacata cu diagnosticul.Tatal era o umbra ce se misca in salon.Alaturi de tanar ardea o lumanare a altui pacient ce se pregatea sa treaca „dincolo”.Cred ca m-am dus in seara si noaptea aceea de douazeci de ori la el,mai suplimentam impreuna cu titularul garzii hemostatice,plasma,sange,masa trombocitara,iar el,constient,isi scotea cheaguri de sange din gura si se uita in ochii mei si imi spunea:”Doctore,eu nu vreau sa mor,vreau sa ajung maine la Bucuresti,sa fac transplant,sau orice,ajuta-ma sa trec de noaptea asta!A vorbit tata,este o  ambulanta maine,ma duc cu mama la Bucuresti!O sa traiesc pana maine doctore?” A murit spre dimineata,hemoragie cerebrala,cum se intampla la cei cu numar scazut de trombocite.
 
Apoi,de-a lungul timpului,am urat aceasta boala din tot sufletul.In fiecare garda internam cazuri disperate,externam la cerere pacienti in stare grava,multi,multi oameni tineri.Priveam uneori cum schimba aceasta boala oamenii,cum ii seaca de puteri,de carnea proprie.DAR,DINCOLO DE ASTA,AM VAZUT DECENTA SI CURAJUL LOR,I-AM ADMIRAT PENTRU AMBITIA SI PENTRU LUPTA LOR,PENTRU A TRAI O ZI IN PLUS!
 
De cinci ani evaluez doua-trei cazuri in fiecare zi,cred ca nu exista localizari ale cancerului pe care sa nu le fi intalnit,am adunat povesti de oameni simpli,avocati,profesori,medici,ce mai,tot ce exista meserie pe acest pamant,oameni de la varste de 19 ani,pana la peste 70 de ani.Uneori vin singuri,alteori insotiti,cu persoane apropiate ce se chinuie sa nu planga in cabinet.Multi au boli cardiace asociate,sa nu mai vorbesc de nu stiu cate tromboze venoase profunde,sunt si cativa operati in strainatate,ce au venit acasa.
 
Cel mai greu e sa ingrijesti pacienti apropiati, mi se intampla si acum acest lucru,e foarte dificil sa te uiti in ochii prietenilor sau rudelor si sa le spui ca firul vietii e foarte subtire,ca nu mai e nimic de facut,ca tumora e peste tot,ca doar morfina le mai alina durerea!
 
Am un prieten ce accepta foarte greu acest lucru,e un an de la diagnosticul mamei lui.Totul a inceput de la o durere toracica posterioara,un junghi clasic,ecografic am vazut lichid pleural,repede CT pulmonar-mezoteliom pleural,hai la Bucuresti la biopsie,hai la spital Monza pentru imunohistochimie,hai inapoi la Constanta,fibrilatie atriala paroxistica,conversie,anticoagulare,markeri tumorali,calvarul,Golgota pacientului oncologic.Mai presus de toate este speranta prietenului meu,dar,din pacate,acum cand scriu,firul vietii mamei lui e si mai subtire.Prietenul meu e un om foarte inteligent,extrem de bun psiholog,un profesionist,nici nu ar putea lucra acolo unde lucreaza,dar ii joaca lacrimile in ochi cand vine cu mama la consult,am vrut odata sa il las sa planga in cabinet,stie ca intuiesc totul!Sotia prietenului meu tocmai si-a ingropat tatal-initial tulburari urinare si dureri osoase,ecografic-aspect de tumora de prostata, telefon repede la RMN,confirmat cancerul,evolutie rapida.Am in prezent o ruda cu ani putini ce lupta cu un ficat bolnav,are doua nepotele ce ii umplu viata,un singur copil in Bucuresti,o sotie admirabila incercanata de nopti nedormite si de sperante in vindecare!
 
De ce am scris acest articol?Pentru a scoate noaptea din creierul unor oameni,pentru a se crea institutii puternice in diagnosticul cat mai precoce al acestor boli,pentru a infiinta echipe de doctori,psihologi,ingrijiri la domiciliu,centre de radioterapie,specialisti in chirugia oncologica.Unde suntem acum in Constanta?Intr-un hau,la coada tarii si a Europei,cu doar sase,da, sase oncologi sufocati de numarul de bolnavi, trei hematologi,cu doi specialisti in radioterapie ce privesc un buncar gol de radioterapie,pentru ca manipularea grosolana, meschinaria si micimea umana au vrut sa faca bani de pe sufletul acestor oameni.Sa spunem tare ca exista un singur oncolog de copii,ca nu avem in oras clinica de hematologie,ca ei,acesti bolnavi de cancer cheltuie zeci si uneori sute de milioane in alte orase.
 
Priviti spre cer si in pamant voi toti aceia ce ati distrus sanatatea romanilor,cei ce ati alungat din tara medici,asistente, infirmiere,si in fiecare stea de pe cer veti vedea sufletul si chinul unui bolnav suferind de cancer,iar in fiecare centimentru de asfalt calvarul diagnosticului si tratamentului sau!
 
NB.Am adunat sute,poate mii de imagini cu tumori,unele de dimensiuni mari.Doua dintre ele deschid acest articol.Cum a fost posibil sa nu fie diagnosticati…raspunsul e tot in aceste randuri!

Autor: dr. Florian STOIAN
***
Dr. Stoian Florian, medic primar medicina interna, specialist cardiologie la Spitalul privat MEDSTAR 2000, Constanta
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii