De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
22:15 24 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

La ce metode recurg părinţii din Constanţa într-un divorţ pentru „a pune mâna“ pe copil

ro

07 Sep, 2016 00:00 2614 Marime text
În zilele noastre, divorţurile nu mai sunt o raritate. Majoritatea căsniciilor sfârşesc printr-un divorţ. Însă, dacă din acea căsnicie au rezultat şi copii minori, în astfel de cazuri, divorţul este pronunţat de către o instanţă de judecată, pentru ca judecătorul să decidă cu privire la custodia copiilor.
 
Situaţiile de acest fel, în care se iau decizii cu privire la copii minori, sunt, de regulă, stresante şi epuizante pentru ambii părinţi. Sunt depuse eforturi pentru ca părinţii să poată ajunge la o înţelegere care să respecte interesul copiilor. În cazul în care o astfel de înţelegere nu se poate realiza, unul dintre părinţi va formula strategii de instanţă personalizate.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa prezintă câteva situaţii în care unul dintre părinţi cere instanţei, prin diferite metode, custodia copilului. Dosarele prezentate sunt anonimizate şi au ca obiect „ordonanţă preşedinţială“.

Vrea să scoată copilul din ţară

Una dintre speţe a fost înregistrată la Judecătoria Constanţa, iar reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale să se emită paşaport românesc pentru fiica sa minoră şi să se aprobe ieşirea acesteia din România, însoţită de soţul reclamantei, pentru reîntregirea familiei în Germania.
 
Femeia spune că fetiţa s-a născut în Spania, în urma unei relaţii de concubinaj. Un an mai târziu, cei doi s-au despărţit, iar instanţele din Spania au decis ca minora să fie crescută şi educată de către mamă, însă s-a menţinut autoritate părintească comună.
 
Câţiva ani mai târziu, întorcându-se în ţară cu fetiţa, s-a căsătorit şi a plecat cu actualul soţ în Germania, unde locuieşte şi munceşte, însă minora a rămas în ţară la rude, prieteni, neputând părăsi ţara. Bărbatul citat legal nu s-a prezentat pe parcursul derulării litigiului.

Mama ar suferi de afecţiuni psihice

Tot la Judecătoria Constanţa, un tată a solicitat, în contradictoriu cu mama, pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti în exclusivitate de către acesta asupra băiatului lor minor. Bărbatul a mai solicitat şi stabilirea unui program de vizită a minorului în favoarea pârâtei în fiecare zi de sâmbătă, de la ora 11.00 şi până la ora 13.00, la domiciliul pârâtei sau într-un loc public şi numai în prezenţa reclamantului sau a unui membru de familie al acestuia.
 
Tatăl copilului a arătat că mama nu îi permite să ia legătura cu băieţelul, să îl ducă la domiciliul său ori în vacanţe. S-a mai precizat că bărbatul nu s-a opus niciodată ca minorul să aibă legături personale cu pârâta, chiar şi în vacanţă minorul a stat la aceasta ori de cate ori a dorit.
 
De asemenea, bărbatul a mai spus că, ori de câte ori trebuie să ia o hotărâre legată de minor, mama refuză să îşi dea acordul. În plus, s-a menţionat că mama a plecat împreună cu băiatul fără ca tatăl să cunoască locul în care se află, motiv pentru care a formulat o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor.
 
Tatăl a mai menţionat că exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti de către reclamant l-ar ajuta pe acesta să poată readuce minorul la domiciliul său, astfel încât acesta din urma să crească într-un mediu normal.
 
Tot tatăl a susţinut că pârâta suferă de afecţiuni psihice. Pârâta reclamantă a solicitat ca minorul să fie încredinţat spre îngrijire la domiciliul mamei, pe o perioadă de 15 zile, în fiecare lună calendaristică, iar în cealaltă perioadă de 15 zile să fie încredinţat la domiciliul tatălui, această măsură permiţând ambilor părinţi, în mod egal, să se îngrijească de sănătatea şi educaţia minorului.

Anchetă psihosocială şi audierea minorului

O altă speţă de pe rolul Judecătoriei Constanţa arăta că o mamă a motivat faptul că pârâtul nu îi permite să vadă minorul şi a înţeles să formuleze cererea de ordonanţă preşedinţială pentru a obţine respectarea dreptului său de a avea legături personale cu minorul, până la soluţionarea definitivă a litigiului având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti.
 
Mama a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul şi proba testimonială. Pârâtul, legal citat, a arătat că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât programul de vizită solicitat este excesiv şi contrar nevoilor şi dorinţelor minorului, în contextul relaţiilor dintre părţi.
 
În apărare, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori şi anchetă psihosocială. De asemenea, pârâtul a solicitat audierea minorului.

Nu a văzut niciodată copilul, iar relaţiile trebuie dezvoltate treptat

După şapte ani de căsnicie, s-au despărţit, iar copilul a fost plasat în locuinţa mamei şi autoritatea părintească trebuia să fie exercitată de ambii părinţi.
 
Tatăl este partea reclamantă din această speţă de pe rolul Judecătoriei Constanţa şi spune că pârâta refuză să îi permită să aibă legături personale cu minora, susţinând că acesta nu mai are niciun drept asupra minorei. În probaţiune a fost solicitată încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei şi a probei cu un martor.
 
Mama a arătat că a fost căsătorită cu reclamantul până în anul 2011, an în care căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. Despărţirea în fapt s-a produs în perioada în care pârâta era însărcinată, mai exact în aprilie 2009, copilul născându-se în decembrie 2009, în Anglia. În iunie 2010, a venit în România şi a locuit la părinţii săi. Imediat după divorţ, atunci când fetiţa avea trei ani şi jumătate, s-a mutat în Constanţa împreună cu aceasta. Mama a mai susţinut că reclamantul nu a văzut-o pe fetiţă şi nici nu s-a interesat de soarta ei de patru ani. Pârâta a mai arătat că reclamantul nu are loc de muncă şi nici locuinţă corespunzătoare, că el stă cu chirie. În continuare, pârâta a indicat faptul că reclamantul nu i-a solicitat niciodată să o vadă pe minoră, fetiţa nu a locuit niciodată cu tatăl său, nici măcar nu îl cunoaşte. A explicat că apropierea de minoră trebuie să se realizeze treptat şi numai în prezenţa mamei, pentru că aceasta nu îl cunoaşte pe reclamant, nu a relaţionat niciodată cu el, iar relaţiile dintre tată şi fiică trebuie dezvoltate treptat, pentru a se ajunge la o relaţie de încredere şi afecţiune între aceştia, fiind nevoie de timp şi de mult tact. 

Soţia are o relaţie extraconjugală

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, un tată a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea în mod provizoriu a domiciliului fetiţei la domiciliul acestuia. Tatăl a arătat că este căsătorit cu pârâta din anul 2006 şi au împreună un copil minor, născut în 2007. El a mai spus că în ultimii ani a fost plecat la muncă în Anglia, soţia sa rămânând în ţară pentru a se îngriji de fiica lor minoră.
 
În cursul anului 2014, a descoperit că soţia sa are o relaţie extraconjugală şi imediat după aceasta a părăsit locuinţa comună. În anul 2015, pârâta a plecat din ţară, însoţită de fiica lor minoră, în baza unei declaraţii notariale prin care reclamantul şi-a dat acordul pentru ca fiica lor minoră să părăsească ţara până la data de 30 aprilie 2015. Tot el a mai susţinut că fetiţa se află în continuare în Anglia, nerespectând termenul pentru care fusese acordată procura notarială.
 
Tatăl a mai spus că în toată perioada de la naşterea minorei şi până la momentul redactării cererii, aceasta a locuit la locuinţa comună a soţilor, respectiv aceea la care solicită şi stabilirea domiciliului minorei, pentru a nu-i produce o schimbare majoră în viaţă şi pentru a nu-i perturba programul şcolar. A mai arătat că a fost unicul întreţinător al familiei şi a solicitat soţiei să nu părăsească domiciliul comun, preferând să locuiască în altă parte, tocmai pentru a o proteja pe fetiţă.

Ti-a placut articolul?

Comentarii