Editorial Zece ani de la finala de Cupă. FC Farul, sub povara amintirilor

Am revăzut, zilele acestea, rezumatul finalei de Cupa României Dinamo - FC Farul, cu ocazia împlinirii a zece ani de la această mare performanţă a clubului constănţean. Mi s-a făcut pielea de găină! Iar aceleaşi emoţii mă încearcă de fiecare dată când îmi pică sub ochi acest filmuleţ. Am fost atunci pe stadionul „Cotroceni“, iar atmosfera aceea de vis de pe arenă, cu 7.000 de fani constănţeni prezenţi, îmi dă fiori şi acum. 
 
„Revelaţie a acestui sezon“, „cea mai bună echipă a provinciei“, „a bătut în această stagiune toată crema echipelor bucureştene, inclusiv pe Dinamo“, „defensiva pare a fi punctul forte, doar Steaua a primit mai puţine goluri decât Farul“, erau cuvintele de început ale comentatorilor finalei, pe care Dinamo o disputa a şasea oră la rând, iar Farul era în premieră în ultimul act. Petre Grigoraş şi Marian Dinu ridicaseră în acei ani o echipă teribilă, care, în sezonul 2004/2005, a atins culmea: locul cinci în Divizia A şi ultimul act al Cupei României. Echipa din finala cu Dinamo, pierdută cu 0-1, a intrat în istoria Farului: Curcă (cpt.) - Farmache, I. Barbu, Şchiopu, Paşcovici - Guriţă, Fl. Lungu, Senin, Todoran - Cristocea - L. Mihai. Pe parcurs au mai intrat pe teren I. Apostol, Baicu şi L. Florea, iar pe banca de rezerve au rămas Vlas, Uşurelu, V. Gheorghe şi Doicaru.
 
La zece ani de la acel moment de glorie, Farul se zbate în anonimat şi mediocritate. În ultimii trei ani, cel puţin, a evitat la mustaţă retrogradarea în Liga a III-a. În 2014, a şi ajuns, din punct de vedere sportiv, în al treilea eşalon, şi doar schimbarea sistemului competiţional a menţinut echipa în Liga a II-a. De la senzaţiile de neuitat date de marile victorii de acum zece ani, care zguduiau un stadion „Farul“ arhiplin, suporterii constănţeni au ajuns să trăiască umilinţa înfrângerilor la scor cu FCM Dorohoi (care, în patru partide în Liga a II-a, le-a marcat „marinarilor“ 14 goluri!), FC Voluntari, CF Brăila, Gloria Buzău, SC Bacău, Rapid CFR Suceava sau ACS Berceni. Marele public nu mai vine la stadion, în tribune cresc bălăriile, iar fanii se roagă să se mai retragă o echipă din campionat, ca astfel să scape şi Farul de la retrogradare.
 
Ce-i de făcut, pentru ca echipa să iasă din criză şi să-şi regăsească strălucirea de altădată? Soluţia stă într-o finanţare solidă şi într-o organizare eficientă a clubului, de la A la Z. După ani de căutări şi permutări, să se clădească, în sfârşit, o echipă capabilă să obţină rezultate şi să joace cu adevărat, iar goluri ca cele din ultimul meci, cu CS Baloteşti, de tot râsul, primite de Farul, să fie date definitiv uitării. Să se aducă, în sfârşit, mulţumirea în sânul lotului de jucători. O înlănţuire de scoruri pozitive, un parcurs de regularitate care să urmărească un obiectiv clar şi să menţină vie o speranţă şi o evoluţie care să mulţumească tribunele ar readuce cu siguranţă publicul alături de echipă, în număr mare, cu toate efectele pozitive, sub toate aspectele, ale acestei dovezi de iubire. Altfel, o să ajungem ca, o dată la zece ani (sau la alte cifre rotunde), să sărbătorim finala de Cupa României şi locul cinci din campionat ca pe un succes la care ne uităm cu jind şi nostalgie, ca la un obiect nepreţuit, dar şi intangibil, precum Steaua şi întreg fotbalul românesc marchează triumful de la Sevilla din 1986.