Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
08:42 03 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial De la mica înţelegere la marea demotivare

ro

29 Nov, 2016 00:00 1952 Marime text
Nimic nu urăsc mai mult decât mica înţelegere. Ea nu schimbă nimic, nu transformă pe nimeni, nu aduce ceva nou. Dimpotrivă. Cred că e răul suprem, e găleata cu noroi în care te afunzi, e viitoarea mlaştină care te va opri din evoluţie.
 

Acu', dacă mă uit în stânga şi în dreapta, văd că toţi au devenit peste noapte scriitori, luându-se de alţii mai cu greutate, orice inepţie a devenit însemnare de blog şi a atras probabil şi cititori. E mica lor înţelegere. Aşa cum orice blondă devine prezentatoare şi-şi face emisiunile în funcţie de numărul de proşti de care este înconjurată zilnic sau pe care-i găseşte datorită celor cinci minute de glorie pe care le vrea fiecare. Şi aşa cum orice muieruşcă se numeşte artistă, şi nu doar o simplă cântăreaţă, iar orice manelist devine un bărbat adevărat dacă zornăie puţin din ghiulurile lui de aur, tot aşa nu te poţi împotrivi evoluţiei sau involuţiei omenirii.
 
Pentru că toţi ăştia nu-mi spun nimic, să trecem lejer peste, din simplul motiv că nu-mi vor influenţa cu nimic nici viaţa, nici gusturile. Mă interesează ăştialalţi din jur care-mi dau de înţeles. Că e vară când e toamnă, de pildă.
Pot fi şi mai subtilă de-atât, dar nu cred că va înţelege cineva sau vor înţelege atât de mulţi încât vor mai ieşi la iveală şi alţi demotivatori de-ăştia pe care simt nevoia să-i iau la balon din când în când, să nu mai aibă atât impresia că sunt buricul pământului. Eh, ca-n vremurile bune. Ziceam de unu şi picau pe spate cel puţin cinci. Triajul era perfect.
 
Să luăm, de pildă, mica înţelegere a micului român între ţigară şi slujba lui mediocră. Iată o ştire: o fumătoare a murit pentru că nu mai avea voie să tragă mâţa de ţigară la muncă. Românu' de rând se revoltă când i se spune clar că în locul ăla s-a terminat cu şmecheria, ori munceşte, ori o zbugheşte, ori o mierleşte. Dacă i s-ar fi dat de înţeles, mai treacă-meargă, dar aşa… i s-a spus clar că nu are voie. Dar cine se crede oare patronul sau directorul fabricii să-i ia lui dreptul la ţigară exact când e munca mai în toi?! Păi şi pe pachetul de ţigări scrie tot clar că tutunul ucide, dar cine e fraier să creadă ce zic ăştia? Ei, drăcie! Ia să frecăm în continuare menta şi s-o punem de-o revoltă, o mai lălăim şi noi o ţâră, şi-aşa salariul nu ne-ajunge nici de-un pachet de ţigări.
 
Ies deci gherţoii în stradă sau, mă rog, în curtea fabricii şi de-ai dracu' ce sunt îşi aprind toţi ţigările, uite-aşa, să moară duşmanii lor de ciudă. Ia să fi fost vorba de întârzieri salariale sau de dreptul de a fi plătit dublu în zilele de sâmbătă şi duminică, se revolta cineva? Nici poveste! Pentru simplul motiv că ei nici măcar nu ştiu care le sunt drepturile, abia dacă ştiu să buchisească. Nici nu-i interesează, ei ştiu să fumeze, simplu! Deci, dacă nu e clar, eu ţin cu directorul, iar pe fumătoare, Dumnezeu s-o ierte, ăia de la Săpânţa n-au decât să-i inventeze un epitaf mişto, să-i îndulcească oleacă stupiditatea morţii.
 
Nu cred că vom mai afla în continuare ce s-a întâmplat - ştirile din ziua de azi nu au un caracter cu circuit închis - adică relatare, dezbatere şi soluţionare. De obicei, se termină totul în plină dezbatere, toţi îţi dau câte ceva de înţeles, nimic nu e clar, nimic nu devine regulă de respectat, că altfel te ia mama lui Proces Verbal, ca urmare, interdicţiile în societatea asta plină de mediocri nu există, ca urmare, aşteptaţi-vă la aberaţii din ce în ce mai mari, ca urmare, vom cădea cu toţii la pace sau la mica înţelegere. Welcome to Romania!
 
Dar ce vorbesc eu despre evoluţie aici, în lumea maneliştilor care au devenit vedete, a tuturor habarnistelor care suferă subit de (in)discreţie, moderatori care se uită blank la ele şi pun botul la ce spun nişte individe ce pozează în familiste care, chipurile, şi-au văzut de treaba lor, mai ales atunci când au aterizat cu mutrele lor stupide pe iahturi de milionari bulgari, să mori de râs, nu altceva. Amice de mică înţelegere, vezi bine… Să vezi cum cad înţelegerile când nu le mai ies socotelile. Que sorpresa!
Ca-n singurul banc pe care-l ştiu şi care m-a făcut să râd, ăla cu vulturul ofticat pe zmeu şi pe Făt-Frumos, care, după ce le-a tot adus apă în cioc să-şi revină când unul, când altul, i-a apostrofat: „Băh, ce faceţi voi aici, vă bateţi sau beţi apă?” Români fiind şi Zmeul şi Fătu'-Frumos, ar fi putut foarte bine răspunde: „Ne-nţelegeeeeem noi”.
 
Eu nu văd logica unei astfel de înţelegeri, e chiar demotivantă, nu mai crezi nici în rău, nici în bine, te lasă apatic şi-ţi doreşti să laşi totul baltă, aşa cum nu văd logica împreunării unei mârţoage cu un leu, ori poate sunt eu prea drastică. Oricum, pentru mine e demotivant să văd că nu pot face ceea m-am pregătit profesional să fac, fiindcă toţi alienaţii ăştia de mai sus vin şi-mi spun „Dar de ce nu vrei să te înţelegi cu noi? Te crezi mai cu moţ? De ce să stai în spatele biroului şi să te crezi mai şmecheră când poţi să-ţi bagi nişte şnururi în dos şi să ai succes?” Marş, mă, de-aici!
 
Uite că Olanda şi Finlanda nu ne-au vrut în Spaţiul Schengen în 2011 şi mi se pare firesc. Degeaba au fost dezamăgiţi ăştia din jur şi şi-au smuls nasturii de la cămaşă de nervi. Nu au învăţat nimic şi nici nu au făcut un pas înapoi să vadă unde greşesc. Vă spun eu. Unii nu vor mici înţelegeri cu vedete, ciocănitori, manelişti, ziarişti corupţi cu naşi celebri la purtător, milionari ce nu-şi pot justifica averile, corupţie şi, în general, multă cerşeală. Dă şi la mine, şefu'! Un teren, o funcţie de director, un scaun, o maşină mică, o fetiţă. Culmea e că cerşesc tot ăia care strică arhitectura oraşului cu urâţenia palatelor lor. Şi mai culmea e că sunt lăsaţi. Toţi ăştia sunt la mica înţelegere cu statul, cu primăriile, cu asistenţa socială, cu poliţia, şi, mai nou, cu televiziunile. Toată lumea pare să le recunoască supremaţia, deşi nimeni nu-i suportă prin preajmă.
 
Şi totul a pornit de la micile înţelegeri, de la o mână spală pe alta şi amândouă mutrele altora. Ce onoare, ce demnitate, ce discreţie, ce graţie, ce talent, ce normalitate, ce cultură? Le e lene tuturor să fie ceva mişto în viaţă! Aşa cum altora le e lene să facă emisiuni bune, să scrie ceva consistent, să urmărească o poveste cu tâlc sau să taxeze prostia prin indiferenţă.
Când vor dispărea micile înţelegeri, ceva cumplit de greu, atunci şi numai atunci se va schimba ceva. Până atunci, rămâne să ne înţelegem.

Ti-a placut articolul?

Comentarii