Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:24 15 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

​Imagini de la eveniment. Simpozion despre marii exilaţi de la Tomis „E păcat că orașul Constanța nu are o stradă cu numele Marin Mincu“ (galerie foto)

ro

03 Dec, 2017 00:00 1070 Marime text
„Mari exilaţi la Tomis - de la Ovidius la Marin Mincu“. Așa s-a numit simpozionul național pe care Teatrul de Stat Constanța (TSC) l-a organizat, pe 1 decembrie, în parteneriat cu Centrul de cercetare şi dezvoltare profesională „Studiile Româneşti în Context Internaţional“ (STUR) al Universităţii „Ovidius“ Constanţa, pentru a omagia două personalități ale culturii tomitane: Publius Ovidius Naso (20 martie 43 î. Hr. - 17), născut la Sulmona și Marin Mincu (28 august 1944 - 4 decembrie 2009), născut la Slatina.

Despre cei doi mari exilați au vorbit, pe rând: regizorul Alexander Hausvater, cel care a pus în scenă romanul lui Marin Mincu „Moartea lui Ovidiu la Tomis“, cu titul „Ovidius in Love. Jurnalul unui îndrăgostit“ (premiera a avut loc pe 30 noiembrie, la TSc), directorul Bibliotecii Județene Constanța „Ioan N. Roman“), dr. Corina Apostoleanu, conf. univ. dr. Dana Trifan-Enache de la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius“, istoricul și profesorul universitar dr. Stoica Lascu, bibliograful Ștefan Pleșoianu, directorul TSC, Dana Dumitrescu, prof. univ. dr. Marina Cap-Bun și soția regretatului om de litere, dr. Ștefania Mincu. 

„Este un eveniment care face punte între Anul Ovidius și anul Centenarului (...), creat în jurul unui spectacol deosebit. Un regizor de excepție, Alexander Hausvater, s-a întâlnit cu un roman de excepție, «Moartea lui Ovidiu la Tomis», și din această întâlnire a ieșit un spectacol inedit“, a spus prof. univ. dr. Marina Cap-Bun, în deschiderea simpozionului, care a fost precedat de un spectacol susținut de studenți de la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius“ și de elevi de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria“ (coregrafia prof. Delia Boeru, coordonator conf. univ. dr. Dana Trifan-Enache).

 „Am descoperit un om care scrie cu o furie sonoră, cu o revoltă despre un personaj, Dracula apoi Ovidius (...), o gândire caleidoscopică foarte apropiată de teatrul meu care este caleidoscopic“, a spus Alexander Hausvater care, în 2008, a montat la Satu Mare, un alt roman al lui Mincu, „Jurnalul lui Dracula“.

„Când eu lucram la «Jurnalul lui Dracula», el scria romanul «Moartea lui Ovidiu la Tomis». Îmi vorbea despre acest roman“, a mai spus Hausvater, conform căruia poetul latin exilat la Tomis era, în viziunea lui Mincu, diferit, un poet local, al Tomisului.

Mistificare și demistificare la Tomis

„Investigăm trecutul ca să-l uităm și să avem libertatea totală de a crea pentru azi. Țin minte că îi vorbeam despre teatru ca despre o activitate care se întâmplă acum și aici și oricare ar fi perioada istorică, spectatorul provine dintr-o realitate cotidiană și trebuie să-și dea seama că și Ovidiu sau Dracula sunt membri ai societății contemporane și reacționează la această societate. Fără nicio discuție, un observator mai atent al spectacolului nostru (n.r. - „Ovidius in Love. Jurnalul unui îndrăgostit“) își va da seama de o gândire politică ce începe cu culoarea costumului romanilor până la fiecare detaliu în care este o gândire modernă. Asta mi-a plăcut la Marin. Cu toate că era poet, filolog, filosof avea o gândire despre societate în care trăia și în care vedea clar ce era bun și ce era mine. După mine, era un cowboy solitar. (...) Sper ca eu să contribui la redescoperirea unui mare talent, pentru că, fără nicio discuție, va veni o generație care îl va descoperi și îl va aprecia la adevăratul lui nivel. Acum câțiva ani am făcut o adaptare a unui mare roman românesc, «Adam și Eva». Și m-am întrebat: «Cum se face că un așa roman, scris în anii 20, era ignorat de o lume întreabă?!» Cum se face că provenim dintr-un popor care nu-și are responsabilitate culturală, imigranții care merg în America de Nord nu-și fac datoria de a traduce autori, de a traduce poeții noștri cu banii lor, pentru a arăta lumii ce suntem capabili să facem. În acest caz, «Adam și Eva» ar fi fost un roman care ar fi schimbat epoca respectivă, lumea respectivă. Dar nimeni nu-l știa, pentru că nimeni nu putea să citească românește“, a mai spus faimosul regizor.

El a mai subliniat că adevărata profunzime a spiritului și a talentului lui Marin Mincu a fost și continuă să fie înțeleasă doar de studenții lui și de actorii care lucrează cu cuvintele lui.

„Sugerez mai ales tinerilor să citească romanele lui Marin Mincu ca să înțeleagă acest proces de demistificare, care poată să înceapă numai dacă acceptăm mistificarea. Suntem responsabili să demistificăm, să înțelegem că cine ne conduce sunt caricaturi, să înțelegem că puterea nu înseamnă înțelepciune, să înțelegem că demistificarea este primul pas spre revoltă“, a mai spus Hausavater.
„Voi rămâne cu gândul că am fost privilegiat să-l cunosc și să lucrez pe temele lui“, a conchis acesta.

Dincolo de zona de confort... Exilul, emblema Dobrogei?

La rândul său, directorul BJC, dr. Corina Apostoleanu, a spus: „Am avut și eu privilegiul de a avea câteva dialoguri cu profesorul Marin Mincu când venea la Biblioteca Județeană și m-am bucurat de aceste dialoguri, deoarece ele, într-adevăr, erau neconformiste, te scoteau din zona de confort, dar, pe de altă parte, învățai de la Marin Mincu să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă. Îmi amintesc de fularul maro pe care și-l înfășura în jurul gâtului și de faptul că mai spunea ceva înainte de a ieși din birou. De altfel, aceasta este ultima imaginea pe care am păstrat-o înainte de plecarea sa“.

„Azi discutăm despre două mari exiluri, exilul poetului Publius Ovidius Naso, pe care tot anul acesta l-am celebrat în fel și chip, prin manifestări, piese de teatru, recitaluri, și despre un alt «exilat», Marin Mincu. Ideea aceasta a exilului în spațiul dobrogean, odată cu Ovidiu, se pare că a marcat pentru totdeauna această provincie istorică și a rămas ca un fel de emblemă a ei. Este și normal ca și începutul vieții culturale tomitane de sfârșit de secol XIX și început de secol XX să fi fost marcată tot de prezența poetului Ovidiu“, a mai spus directorul BJC, dr. Corina Apostoleanu.

„Mereu în căutarea de texte noi care să susțină lecțiile de vorbire ale studenților de la Facultatea de Arte, iscodind continuu dincolo de limbajul poetic, cercetând formele dincolo de fond, acele forme pe care să-mi pot baza cursurile de tehnică a vorbirii scenice, începând de la exercițiile de inspirație și expirație până la cele de intensități, ritmuri și registre, am descoperit în lirica lui Marin Mincu o multitudine de elemente care vin în întâmpinarea studierii artei și tehnicii vorbirii scenice (...) Nu l-am cunoscut pe profesorul Marin Mincu. Am auzit multe povești despre domnia sa. Unele mai blânde, altele mai dure. Ceea ce pot să-mi imaginez despre omul Marin Mincu prin prisma poetului Marin Mincu este faptul că spunea lucrurilor pe nume, ceea ce de multe ori deranjează, că trebuia să ai puterea să-l înfrunți față în față, dacă voiai să afli adevărul, că jumătățile de măsură nu erau valori care să-l definească. «Marin Mincu e în așteptare / Un ochi crispat demolează cu furie / Structura structura chimică a obiectelor / Repune elementele în libertate». Când am citit aceste versuri din poezia «O stare permanentă», prima poezie din «Proba de gimnastică», am avut imaginea perfectă a omului de la catedră. Energia acestor versuri m-a făcut să-mi doresc să fiu ca pedagog într-o stare permanentă care să dea libertatea de a zbura celor care le cresc aripi sub privirea mea“, a punctat conf. univ. dr. Dana Trifan-Enache, evocând modul în care s-a născut spectacolul pe care elevii și studenții de la Arte l-au pregătit în deschiderea simpozionului.

A luat apoi cuvântul prof. univ. dr. Stoica Lascu, care a subliniat, amintind de marile personalitățile care au creat cultură în acest spațiu: „Dobrogea de plină de «relegați» sau de «exilați». Aici s-a constituit o «Dacie în miniatură» cum deja spuneau la 1850 revoluționarii noștri. Găsești aici români din toate provinciile istorice“.

„E păcat că orașul Constanța nu are o stradă cu numele Marin Mincu“

„Marin Mincu mi-a fost primul decan și am colaborat mult cu dânsul. Faptul că memoria sa se întreține denotă că a fost și rămâne o personalitate ca atare, nu una conjucturală. Cred că la mulți ani după moartea unui om se vede bine exact, obiectiv și onest personalitatea sa. E păcat că orașul Constanța (...) nu are o stradă cu numele Marin Mincu. (...) Marin Mincu este personalitatea cea mai importantă, după părerea mea, după Al Doilea Război Mondial, a Constanței în universitalitatea ei. Nu văd un intelectual din Constanța care să fie mai cunoscut în afară, care să fi făcut atât de multe servicii culturii românești. Marin Mincu este unul dintre cei patru-cinci fondatori ai Universității «Ovidius» și merită din plin ca Primăria să se autosesizeze spre a-i acorda lui Marin Mincu și titlul de cetățean de onoare post-mortem al municipiului Constanța. E o personalitate care, într-adevăr merită să poarte acest titul“, a mai spus prof. univ. dr. Stoica Lascu.

Spectacolul „Ovidius in Love“, după romanul lui Marin Mincu, „Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu“, a avut premiera joi, 30 noiembrie, într-o sală arhiplină. Au urmat reprezentaţii gratuite pe 1 și 2 decembrie. Următoarele întâlniri cu muza Thalia și... Ovidius sunt programate pe 7, 8, 16 şi 17 decembrie, de la ora 19.00, tot cu intrare liberă.

Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citeşte şi:

Simpozion Național, azi, la Constanța „Mari exilaţi la Tomis - de la Ovidius la Marin Mincu“

Ti-a placut articolul?

Comentarii