TEODOSIE SPAGOVEANU

Dezvăluirile colegilor de la cotidianul România liberă, au mai ridicat un colţ al misterului activităţii blamate din parohiile, episcopiile şi mitropoliile Bisericii Ortodoxe Române. După cum s-a văzut, în urma valurilor făcute în paharul cu apă al Arhiepiscopiei Tomisului şi al Mânăstirii Cozia, presa joacă rolul călăului nemilos, dar îl poate juca şi pe cel al victimei neputincioase, dacă în loc de câinele democraţiei devine javra simpatică a puterii.

Doar că în spatele acţiunii de investigare jurnalistică nu stă puterea, ci numai zvonurile care umblă printre enoriaşi, lansate chiar din interiorul Bisericii, de preoţii nemulţumiţi de ceea ce li se întâmplă, văd şi respiră nedemocrat. De aceea, nu vedem nimic rău, când vine vorba despre clerici, că se scot în evidenţă doar părţile negative. Pentru că preoţii sunt recomandaţi ca exemple de conduită, cu har de la Dumnezeu, ce ne păstoresc spre tărâmul de Dincolo, în credinţa noastră strămoşească, în cinste, adevăr şi dreptate. Dar, oare, întâmplător se cere „să faci ce supune popa şi să nu faci ce face popa"? parcă şi Biserica ştie cum sunt unii preoţi, dacă nu cumva TOŢI. Asta pentru că sunt preoţi şi preoţi! În cazul „Mânăstirea Cozia", evidenţiat de jurnaliştii bucureşteni, nu ştim care este adevărul şi, de aceea, ne-am propus să participăm şi noi la documentarea lui, urmând a mai vorbi despre el. Zilele trecute, am primit dojană de la preotul Vasile Toader, părinte paroh, la Biserica din Jiblea Veche. Acesta ne-a spus că arhimandritul Vartolomeu Andronie, acuzat în „România liberă", nu este cu nimic vinovat, că este cinstit, că ajută enoriaşii, că totul a fost o înscenare. Se prea poate. Ca şi medicii, la necaz, colectivitatea preoţilor, eterogenă, de altfel, devine omogenă, se apără în formaţie completă, împotriva criticilor. Dar cum să prezentăm cinstea preoţilor, strădania de a face multe pentru oameni şi biserică, dacă acesta este rostul preoţimii, pentru asta există ei în societate? Criticii noştri vor să se afle că preoţia e frumoasă, numai că unii preoţi nu ştiu să trăiască un astfel de dar de la Dumnezeu. Atâta tot. La urma urmei şi preoţii sunt oameni ca şi noi, care se ridică din mijlocul poporului. Ştim asta, dar parcă este prea de tot ce s-a întâmplat, să zicem, doar la Constanţa. Dacă noi (ca popor) ne-am educa copiii cum se cuvine, cred că ar fi şi mulţi preoţi adevăraţi. Nu înseamnă rea voinţă a prezenta doar părţile negative din activitatea preoţilor, într-un mod public. O analiză critică, corectă şi obiectivă, poate evidenţia şi părţile frumoase, care, slavă Domnului, chiar sunt şi în preoţie, numai că zvonurile despre faţa greşită a acesteia timorează laudele. Nu se face arghirofilie sau simonie, în Episcopia Râmnicului, părinte Toader? Ce mai înseamnă azi să fii creştin ortodox? Înseamnă oare să îţi asumi un model de vieţuire care asigură nu doar mântuirea personală dar şi o atmosferă calmă jur împrejurul tău? Atunci cum de un preot ortodox (îl cunoaşteţi bine!), pentru că i s-a cerut să dea drept mită moara socrului său în schimbul unei parohii în Rm. Vâlcea, a preferat să se facă preot greco-catolic şi tot în municipiul acesta a ajuns? Dacă vezi un rău şi taci, dacă nu reacţionezi să îndrepţi acel rău, consimţi, participi la acel rău, îl ajuţi să crească, împuţinându-te mereu mai mult pe tine. Vom mai vorbi despre subiectele acestea, de la noi, din Vâlcea, dar pentru a conştientiza enoriaşii episcopiei Râmnicului despre cele ce se pot întâmpla, publicăm o scrisoare trimisă presei, de un preot ce se auto-intitulează „Îngerul Dreptăţii", prezentând adevărata faţă a Înalt Preasfinţitul Teodosie Tomitanul, Arhiescopul Tomisului, din care se vor putea înţelege multe, multe făcute şi nefăcute şi pe la noi.

Sursa: http://www.voceavalcii.ro/Anchete/...