Gheorghe Catu „De 20 de ani conduc sindicate"
Gheorghe Catu: „De 20 de ani conduc sindicate"
Preşedintele
sindicatului Petrochimistul povesteşte cum s-a înfiinţat Federaţia Sindicatelor
din Petromar
Istoria zbuciumată a
mişcării sindicale, începută după Revoluţie, ne este desenată de unul dintre
actorii săi principali. Gheorghe Câtu doreşte ca acum, după 20 de ani de la
începerea activităţii de sindicalist, să conducă Uniunea Judeţeană a CNSLR
Frăţia.
Petromar-ul a avut
patru sindicate, la început. Cum s-au înţeles cu cei aflaţi la conducerea
Petrom?
După constituirea
celor patru sindicate ne-am întâlnit cu toţii: platformele cu sindicatul lor
(la constituirea căruia am participat cu totul), Sindicatul Liber al
Marinarilor, cel al muncitorilor din terminalul Midia şi cel al petroliştilor
marini, redenumit mai târziu, constituit pe secţia mecano-energetică din baza
de operaţiuni. Până în martie '90, toate erau
constituite. Însă, până la urmă au ajuns la vorba mea. Anul 1990 a trecut cum a
trecut, cu modificări ultra-rapide în toate sectoarele. În 1991, am fost
chemaţi la Petrom, la Bucureşti. Pe atunci, era Regia Autonomă a Petrolului.
Ne-am prezentat acolo în aprilie, la negocieri salariale. Pentru prima dată
şi-au dat seama colegii că reprezentanţii Petrom-ului au început să ne joace pe
degete, spunând că nu mai au bani pentru Petromar, mai ales pentru creşterea
salarială. Ăsta a fost mărul discordiei. Aşa că fiecare sindicat din Petromar a
vrut mai mult şi ne-am luat la harţă între noi.
Care a fost
reacţia dumneavoastră?
Mi-era atât de jenă,
încât, după prima zi, m-am retras, am plecat. Nu mai vroiam să aud. Aveam deja
şi nişte acţiuni revendicative pe rol, am făcut şi o grevă de avertisment în
perioada aia, pe motiv că statul nu ne mai băga în seamă, nu mai aveam
materialele necesare pentru a lucra. După o vreme, m-au căutat colegii mei
pentru a ne întâlni. Deja, în cele patru structuri sindicale se produceau
mişcări, schimbări, iar din momentul acela s-a declanşat o acţiune de
conştientizare a importanţei unificării forţelor celorlalte sindicate.
Aţi ajuns la un
acord, până la urmă?
Am avut surpriza ca,
după aproape doi ani de zile, să fiu chemat la o şedinţă comună a consiliilor
sindicatelor. Se întâmpla în decembrie '92.
Toată lumea era de acord să se unească forţele. Aşa s-au pus bazele Federaţiei
Sindicale Petromar, denumire propusă de mine. Iar eu am fost ales preşedinte.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp