De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
20:05 18 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Poetul „adoptat“ al Constanţei, Ovidiu, sărbătorit pe 20 martie

ro

19 Mar, 2015 00:00 853 Marime text
Autentică, tulburătoare, ca un plâns scurt, răcoritor şi măreţ. Aşa se arată în gloria ei opera celui mai cunoscut poet antic, Ovidiu. Fiecare generaţie a găsit în creaţia sa răspunsuri la întrebări preţioase şi alinare pentru unele nelinişti. După două milenii, opera sa continuă să impresioneze prin profunzimea trăirilor, poetul cunoscând celebritatea încă din timpul vieţii.
 
20 martie este ziua lui Ovidiu, primul poet care a descris o regiune din România, Dobrogea. S-a născut într-o familie de nobili, pe 20 martie 43 î.Hr. la Sulmo, azi Sulmona, situată la aproximativ 140 de kilometri de Roma. Ovidius a manifestat interes pentru poezie încă de la o vârstă fragedă. Frumuseţile locului său de naştere l-au ajutat să-şi dezvolte predilecţia pentru descrieri cât mai colorate. Astfel, Publius Ovidius Naso, pe numele lui real, s-a dedicat scrisului, deşi cariera de magistrat era pe placul tatălui său, care îl întrebase: „De ce încerci o meserie nelucrativă? Homer însuşi n-a lăsat nicio avere!“
 
Poemele de dragoste au fost cele care l-au adus în graţiile imperiale. Când avea 50 de ani, se afla pe culmile gloriei. Terminase „Metamorfozele“, operă pe care o considera apogeul carierei sale. Poemul încununa şirul scrierilor început cu „Iubire“, „Remediul dragostei“, „Ars amandi“, „Heroidele“ şi „Fastele“. Şi pe plan sentimental îşi găsise împlinirea de când o cunoscuse pe cea de-a treia sa soţie, Fabia.

Ovidiu, exilat pe ţărmul Mării Negre

În anul 8 î.Hr, când Ovidiu se afla pe insula Elba, împăratul Octavian Augustus semnează edictul de exilare a poetului. Dezamăgit, Ovidiu vrea să-şi distrugă opera, dar prietenii şi familia îi salvează manuscrisele. Ca urmare a deciziei lui Augustus, este exilat la Tomis, pe ţărmul Mării Negre.
 
Motivele exilării reprezintă şi astăzi subiecte controversate. Romanticii spun că iubirea lui faţă de Iulia, fiica împăratului, i-a atras mânia lui Augustus. Potrivit unei alte ipoteze, exilul lui Ovidiu are legătură cu viaţa particulară a unor membri ai familiei imperiale. Ipoteza este susţinută şi de versurile poetului, care, în „Tristia“, spunea: „A văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă.“

Moare cu dor nestins de Roma sa iubită

Născut şi crescut pe crestele munţilor, Ovidiu avea să doarmă somnul de veci aproape de valurile Mării Negre. Poetul se stinge din viaţă în anul 17 sau 18 d.Hr, departe de ţara sa iubită. Nici acum nu se ştie dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat.
 
În lipsa unui loc de pelerinaj, iubitorii poeziei lui Ovidiu vin să se roage la statuia din bronz, care veghează în piaţa ce-i poartă numele. „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe aici, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.“ Acestea sunt cuvintele care stau scrise pe placa din marmură albă, sub statuia poetului Publius Ovidius Naso.

În Constanţa, oraşul în care a murit, dar şi în Sulmona, oraşul în care s-a născut, poetul are o statuie

Statuia lui Ovidiu se află şi astăzi în faţa Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, numărându-se printre cele mai importante monumente din oraş. A fost executată în 1887, de sculptorul italian Ettore Ferrari. Poetul este sculptat în poziţie meditativă, fiind îmbrăcat în togă romană. La dezvelirea statuii au participat mulţi constănţeni, alături de prefectul de la acea vreme, Remus Opreanu.
 
O replică identică a acestei statui se află în Sulmona, Italia. Datează din anul 1925.
 
Sursa foto: adevarul.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii