Creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dumitru Ce ai voie şi ce nu ai voie să faci în această zi

Creştinii ortodocşi celebrează, pe 26 octombrie, sărbătoarea Sfântului Dumitru, Izvorâtorul de Mir. Există o serie de superstiţii şi obiceiuri legate de una dintre cele mai importante şi îndrăgite sărbători ale toamnei.

Sărbătoarea Sfântului Dumitru mai este cunoscută în popor şi sub numele de Sanmedru ori Samedru.

Sfântul Dumitru este perceput în raport cu un alt sfânt important, Sfântul Gheorghe. În credinţa populară, anul este împărţit în două anotimpuri, vara şi iarna. Dacă Sfântul Gheorghe este cel care încuie iarna şi trezeşte la viaţă întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Exista credinţa că, în această zi, căldura intră în pământ şi frigul crâncen începe să-şi arate colţii.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Dumitru

Sărbătoarea Sfântului Dumitru prefigurează, în tradiţia pastorală străveche, începutul iernii.

Pe 26 octombrie, majoritatea plantelor se usucă, iar Sfântul Dumitru, protectorul pastorilor şi al turmelor de oi, desfrunzeşte pădurile. În cazul în care în gradină a rămas vreo floare neculeasă şi este încă frumoasă şi neofilită, tradiţia spune că nu trebuie ruptă, pentru că frumuseţea ei alină sufletelor celor morţi.

De Sfântul Dumitru sunt aprinse focuri speciale cunoscute în popor sub numele de Focurile lui Samedru, care au rol purificator şi protector, protejând împotriva relelor, a necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele pădurilor. De asemenea, se mai spune că morţii vin să se încălzească la aceste focuri. Focul mai este menit să apere copiii care stau în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte. Tinerii sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând.
Cei în vârstă aruncă un cărbune stins în gradină, iar cenuşa rămasă este răspândită peste pământuri, în credinţa că gradina respectivă va căpăta astfel dar de rod şi de belşug. Se aruncă în văi roţi de foc şi roţi de paie aprinse pentru a se „descuia“ iarna.

Femeile trebuie să împartă copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în unele zone se împarte, pentru sufletul celor morţi, grâu fiert în lapte. În bisericile creştin-ortodoxe, se ţin slujbe speciale, iar la sfârşit se împart săracilor pachete cu mâncare.

În popor se crede ca Ziua Sfântului Dumitru este şi Ziua Soroacelor, de aceea, este important ca aceasta zi să te găsească cu toate datoriile şi împrumuturile din ultimele şase luni achitate. În caz contrar, se crede că ai putea să le înapoiezi dublu. Mai mult, Sanmedru este momentul potrivit pentru noi tocmeli şi învoieli.

Totodată, se spune că, dacă cinsteşti această zi cum se cuvine, Sfântul Dumitru te va feri de lovituri.

Oamenii de la sate obişnuiesc, în această zi, să facă previziuni legate de iarna care va veni. Ciobanii îşi întind cojocul în mijlocul turmei de oi, urmărind oaia care se va aşeza pe acest cojoc. Dacă oaia respectivă va avea blana de culoare neagră, se crede că va urma o iarnă lungă şi blândă, fără geruri năprasnice. Dacă oaia care se va aşeza pe cojoc are blana de culoare albă, iarna care va veni va fi capricioasă şi friguroasă, cu viscol şi ninsori mari.

Vremea din iarna care va urma este interpretată şi în funcţie de alte semne. Dacă în dimineaţa Sfântului Dumitru, atunci când ies din ţarc, oile se îndreaptă către sud, se spune că iarna va fi dificilă. Dacă oile se îndreaptă către nord, iarna va fi uşoară.

De asemenea, o iarnă grea poate fi prevestită de luna plină şi de nori în noaptea Sfântului Dumitru. Dacă plouă în această zi şi vremea este urâtă, iarna va fi grea, iar un cer senin prevesteşte o iarna blândă.

Conform unei superstiţii rămase din bătrâni, în această zi nu este bine să foloseşti pieptănul deoarece rişti să atragi asupra ta relele, primejdiile şi fulgerele.