Efectele institutionalizarii asupra copiilor din centrele de plasament

Copiii institutionalizati intampina multe alte probleme, majoritatea acestora aparand din cauza despartirii de familie * In multe cazuri, copiii au reusit sa se dezvolte intr-un grad de normalitate acceptabil si au invins conditiile nefavorabile * Deseori sunt etichetati de catre societate ca fiind "din casa de copii" si poarta acest stigmat intreaga viata

In centrele de plasament din judetul Constanta erau inregistrati la data de 30 iunie a.c. nu mai putin de 584 de copii, dintre care 51 au peste 18 ani si au ramas in institutiile statului datorita unor situatii deosebite. Potrivit legii, dupa implinirea varstei de 18 ani se incearca reintegrarea familiala, reintegrarea sociala si integrarea profesionala a acestora. Problemele pe care le intampina copiii aflati in institutiile de plasament nu sunt foarte cunoscute. De obicei, oamenii ii vad ca pe copii "orfani" de care le este mila. Insa copiii institutionalizati intampina multe alte probleme, majoritatea aparute din cauza despartirii de familie. Tanarul care traieste experienta institutionalizarii sufera o serie de transformari progresive ale personalitatii, modificandu-si simultan sentimentul propriei identitati si modul de a-i percepe pe ceilalti. Parerea generala este ca viata intr-o institutie de plasament este nefavorabila dezvoltarii copilului. Insa institutiile sunt diferite si exista cazuri destul de multe de copii care au reusit sa se dezvolte intr-un grad de normalitate acceptabil si au invins conditiile nefavorabile. De obicei, cele mai multe probleme care apar la copiii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia, indiferenta. De asemenea, adaptabilitatea lor sociala este redusa, din cauza mediului inchis in care traiesc si exista o anumita rigiditate in relatiile sociale, absenta sentimentului social. Se intalnesc frecvent la astfel de copii si comportamente antisociale si delicvente. Numarul mare de copii din centrele de plasament ii afecteaza pentru ca limiteaza posibilitatile copilului de a se relaxa si de a se angaja in activitati independente. In cele mai multe cazuri ei simt ca li se invadeaza intimitatea, iar copilul are o perceptie diferita asupra modului in care este privit de catre ceilalti.Relatii dificile cu adultii din cauza lipsei modelului parentalIn cazurile acestor copii nu exista o relatie semnificativa cu adultii, din cauza absentei modelului parental. Relatiile care se stabilesc sunt secundare, de grup, autoritate, didactice. In institutie, copilul nu-si poate desfasura viata intr-un cadru firesc, natural pentru viata sociala, precum un copil obisnuit. Copilul aflat in familie stabileste mai multe relatii sociale decat cel aflat intr-o institutie de plasament. Se adauga la aceste probleme si etichetarea de catre membrii societatii ca fiind "din casa de copii". Copilul interiorizeaza stigmatul si se comporta conform asteptarilor "denigratorilor". Atat timp cat tanarul se afla in fata membrilor unei colectivitati reprezinta o persoana obisnuita, normala, insa informatia ca este "de la casa de copii" atrage discreditarea, fiind identificat cu diverse atribute - slabiciune, handicap afectiv, lipsa de responsabilitate, mergandu-se pana la ideea de personalitate infractionala innascuta. In aceste conditii, negativitatea pare dominanta la tinerii post-institutionalizati, care se autoevalueaza in urma nereusitelor in termeni de incapacitate, incompetenta, imposibilitatea de a depasi un obstacol. De asemenea, intalnim frecvent la acesti tineri aspiratii neconcordante cu capacitatile personale. Frica de a-si depasi conditia, frica de un imaginar stigmat social, neincrederea in sine pot conduce la subapreciere. In schimb, lipsa de responsabilitate, mediul protejat in care s-au format fac ca multi tineri sa aspire la un statut social, la o profesie careia nu-i pot face fata. Mihaela Ristea, sef birou rezidential din cadrul Directiei Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, declara ca oricare ar fi situatia acasa, copiii tot vor sa se intoarca in familie. Chiar daca parintii ii bat sau nu au grija de ei, prefera acest tratament centrului de plasament. Insa situatia in centrele de plasament nu mai este atat de rea precum este vazuta de oameni in general. Lucrurile s-au schimbat mult in ultimii ani, iar personalul se implica foarte mult de ingrijirea copiilor si pentru eliminarea efectelor negative pe care le are institutionalizarea asupra lor.