Replica „Invidiosii” spun ca avocata Ovanesian comanda judecatorii ca pe cafele

Fără doar şi poate, avocata Felicia Nadina Ovanesian este apărătoarea oricui doreşte să-şi rezolve un dosar cât mai repede şi fără complicaţii. Mai pe lege, mai pe lângă ea, Ovanesian reuşeşte să-şi satisfacă clienţii, apelând la cel mai potrivit judecător pentru speţele sale, dând cu tifla în schimb magistraţilor despre care crede că nu o pot ajuta cu aceeaşi „celeritate". Toate bune şi frumoase, pentru clienţii săi. Ce ne facem, însă, cu părţile adverse, care asistă, uluite, la dexteritatea de care dă dovadă Ovanesian atunci când vine vorba de găsirea judecătorului favorit. Au ajuns oamenii să spună că avocata Ovanesian îşi comandă judecătorii ca pe cafele, respingându-i pe cei legaţi la ochi şi cu balanţa în mână, în favoarea unora care mai trag cu ochiul pe sub legătură, eventual şi cu talgerele neomologate de o metrologie juridică, dacă ar exista aşa ceva.
Arătam acum ceva timp cazul unei firme, RBD Sigma Oil SRL şi al Mona Lisei Dumitru, Alexandru Simion şi Gheorghe Şeuleanu, pârâţi într-o acţiune depusă la Tribunalul Constanţa de către reclamantul REM Petrol Trade SRL. Părţile ajung în instanţă pe 15.02.2011, dosarul 1101/118/2011 fiind repartizat aleatoriu, aşa cum prevede legea, judecătoarei Ioana Păunescu. Nasol moment pentru pârâţi, şi nu pentru că magistratul ar fi luat vreo decizie împotriva lor, ci pentru că avocata reclamantei, Felicia Nadina Ovanesian, a citit probabil în horoscop că acest judecător îi vrea răul. Motiv pentru care l-a expediat practic golăneşte, poate pe principiul „păi, suntem avocaţi, ori nu mai suntem". Şi nu a făcut-o cerând recuzarea magistratului ori că a uitat sau nu a avut bani să plătească taxa judiciară de timbru, despre care până şi jandarmii de la intrare ştiu că trebuie depusă la dosar, pentru ca procesul propriu-zis să-şi urmeze cursul. A spus răspicat, iar acest lucru apare scris în sentinţa civilă nr. 1256/com/2011, „că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii". O sumă „colosală", de altfel: 10 (zece) lei, plus timbre de 0,3 lei. Cum ar veni, avocatul părţii care a introdus acţiunea îşi sabotează propriul proces. Pârâtul Mona Lisa Dumitru consideră însă acest lucru drept o „defăimare a actului de justiţie", intuind că avocata Ovanesian urmăreşte, de fapt, altceva, şi anume alt judecător. Şi-a dat seama curând de acest lucru, după ce Ovanesian introduce o acţiune identică, cuvânt cu cuvânt, cu prima, cea pe care tot ea a sabotat-o în primă instanţă. De această dată, nu mai simte însă nevoia sinucigaşă de a-şi îngropa propriul dosar, pentru că a picat judecătorul care trebuie. Adică Iulia Casian, fostă colegă şi prietenă cu nimeni alta decât colaboratoarea avocatei Ovanesian, Cristina Toxin, fosta preşedintă a Judecătoriei Constanţa. Reamintim că nu s-a judecat nimic din fondul problemei aflate la dosar, toate aceste tatonări din partea reclamantei având doar rolul de a-şi asigura un judecător cât mai îngăduitor. Conştienţi de faptul că mai degrabă câştigă la loto, decât în faţa unei judecătoare prietene cu avocata reclamantului, partea pârâtă a cerut preşedintelui de complet, respectiv judecătoarei Iulia Casian, în şedinţa de pe 09.03.2011, să se abţină în această cauză. „În raport de susţinerile apărătorului pârâţilor instanţa nu înţelege să formuleze cerere de abţinere în soluţionarea prezentei cauze", decide judecătoarea Casian, după cum apare în încheierea şedinţei. Altfel spus, nu e nici un impediment în faptul că judecătorul şi acuzatorul sunt vechi colegi şi prieteni. În consecinţă, pârâţii au formulat cerere de recuzare a Iuliei Casian. Cererea de recuzare se judecă pe 16.03.2011, de către judecătorul Adrian Oprea, care o respinge sec, „întrucât nu se constată incidenţa nici unuia din motivele de recuzare reglementate de art 27 Cod pr. civilă". Simplu şi la obiect, pentru ca lucrurile să meargă cum trebuie.

http://www.replicaonline.ro