Liderul de opinie Au supravieţuit cu orez şi macaroane - Marinarii nimănui

„Mă numesc Corneliu Petruş Stoian, sunt îmbarcat pe nava «Chem Faros» din luna mai 2010 în funcţia de wiper şi vă rog foarte mult să mă ajutaţi să ajung în România. Nu fac parte din personalul de siguranţă al navei şi am de primit drepturi salariale restante în sumă de 4.000 dolari, în ţară am soţia foarte grav bolnavă şi am plecat ca să o pot ajuta şi am nevoie de ajutorul dumneavoastră. În speranţa unei rezolvări favorabile, aştept un răspuns de la dumneavoastră". Aceasta a fost scrisoarea disperată a unuia dintre marinarii blocaţi într-un port din Bahamas, trimisă lui Dorel Onaca, cel care, de-a lungul anilor, a reuşit să aducă în ţară marinarii români aflaţi în dificultate, inclusiv un echipaj răpit de piraţii somalezi. Sâmbătă dimineaţă, ora 9.00, ora României, şi ora 1.00, ora locală în Bahamas, s-au încheiat negocierile dintre Dorel Onaca, reprezentanţii băncii ce a pus sechestru pe navă şi autorităţile locale. S-a reuşit obţinerea drepturilor salariale a trei dintre oameni şi trimiterea lor acasă. Aceştia au ajuns aseară în România, aproape de miezul nopţii, cu o cursă de Londra. Este vorba de comandantul navei, Mihai Costache, şeful mecanic, Vasile Stan, aceştia doi fiind îmbarcaţi din data de 6 mai a.c., şi ofiţerul Ion Armăsaru, care se află pe mare de un an şi patru luni. „După negocieri ce au durat până la ora 1.00 dimineaţa (ora 9.00, ora României - n.r.), am reuşit să obţinem plata integrală a salariilor celor trei şi îi vom trimite în ţară", a declarat Dorel Onaca,. Acesta a mai menţionat că sunt discuţii în continuare cu reprezentanţii băncii, pentru obţinerea celorlalte salarii. „Am putea şi azi să îi trimitem în ţară, dar preferăm să îi mai ţinem puţin aici, să îi trimitem şi pe ei cu bani acasă", a mai adăugat Onaca.

Amintiri din Bahamas

„Sincer, nu mai aveam nicio speranţă de nicăieri. După ce au plecat acasă şi ultimi 6 filipinezi, sâmbăta, 2 octombrie, am înţeles că noi, cei 12 români care am rămas aici, la bordul M/T CHEM FAROS, am rămas aici, în Freeport, Bahamas, abandonaţi şi lipsiţi de orice sprijin. Toate demersurile făcute aici de noi au fost în zadar. Nici Port State Control-ul, Harbour Master, Emigration din Bahamas şi cred că nici inspectorul de la Flag nu pot rezolva problemele noastre. Deci, povestea noastră începe în data de 6 mai a.c., când am ajuns la navă în Morehead City, Carolina de Nord, SUA, 12 români. La bord mai erau alţi doi români, care aveau deja 7 luni de îmbarcare. Nava era arestată atunci de US COAST GUARD pentru unele deficienţe găsite la bord în timpul unui control de rutină.(...) Am reuşit să punem nava la punct şi să o scoatem de sub arest. (...) Urma să luăm combustibil pentru a ajunge la destinaţie, din Aruba sau Bahamas. Am aşteptat zile bune în derivă, undeva în Golful Mexic. Într-un final, am ajuns pe 5 iulie în rada Freeport, Bahamas. Aici am aşteptat până pe 31 iulie ancoraţi în radă. În această perioadă, au fost 2 săptămâni de coşmar, când am rămas fără apă şi provizii. Comandantul navei ne-a informat că nava a fost abandonată de proprietar, însă nu a lansat SOS, deoarece a considerat că încă mai putem supravieţui cu orezul şi macaroanele care mai erau în cambuză şi, ca orice marinari antrenaţi, putem să stăm fără să ne spălam.(...) În cele din urmă, comandantul nostru a fost de acord să contactăm ITF România, pentru a ne salva. Lucrurile au început să se mişte şi am primit apă de la o asociaţie umanitară. (...) Bucuria cea mai mare, însă, a fost atunci când am reuşit să cumpăram un SIM al unui operator de telefonie din Bahamas şi cartele pentru reîncărcare. Am putut astfel să luam legătura cu familiile noastre, care nu mai ştiau nimic de noi. (...) Aici, unde suntem acostaţi, mai sunt încă 3 nave arestate, însă totul este oprit la bord şi ele sunt păzite de câte o singură persoană. (...) Am aici mesajul primit de la agenţia de crewing din Constanţa («Royal Intel» - n.r.) care mi-a transmis datele de contact ale băncii: «Din păcate, dânşii nu doresc să ne dezvăluie exact în ce stadiu se afla soluţionarea acestui caz, pentru a împiedica alte întârzierii provocate de diverşi mici creditori, navlositorul mărfii etc., întrucât sunt direct interesaţi să elibereze nava de orice sarcina cât mai curând, având ca prioritate salariile echipajului (conform legii). Fiecare zi de staţionare a navei costă pe proprietarul navei (banca) aproximativ 12.000 USD (hrana, salariile, cheltuieli portuare etc.) şi nu vor alte părţii să le pună beţe în roate (fostul armator, navlositorul etc.)». (...) Azi, 8 octombrie, am primit confirmarea că salariile pentru Chief Officer, Chief Eng. şi Fitter-ul Armasaru Ion (care avea deja 14 luni la bord) au fost plătite în BANCĂ integral până la data de 30 septembrie inclusiv. Am primit şi diferenţa pentru luna octombrie, până duminică, 10, inclusiv. Deci, PERFECT". Aceasta este mărturia unuia dintre cei care au reuşit să părăsească nava. În continuare, la bordul „Chem Faros" se mai află Marius Petcu - inginer 2., Mircea Florescu - inginer 3, Cheamil Nimet - Motorman, Câmpanu Ioan - Motorman, Petruş Stoian - wiper şi Vlad Staicu - ofiţer 3.

http://lideruldeopinie.ro