Gabriela Trandafir „Anii de inceput au fost foarte grei la Petromidia"

„La început nu aveam căldură. Câteva ierni am stat în frig. A fost cumplit. Ne mişcam încontinuu sau stăteam toţi într-o singură săliţă, unde încălzeam cu reşoul"

Gabriela Trandafir lucrează de 31 de ani în acelaşi loc - departamentul RQC al Rafinăriei Petromidia.
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la inaugurarea primei instalaţii la Combinatul Petromidia. 30 de ani de muncă multă, de planuri, realizări şi multe provocări profesionale. „În august împlinesc 31 de ani de când m-am angajat aici. De tot atâta timp lucrez ca laborant. Am terminat liceul de chimie din Năvodari şi apoi am venit aici două promoţii şi ne-am angajat. Pe 22 august. A fost foarte frumos, pentru că pe 23 (n.r. august) era liber deoarece era sărbătoare naţională. Prima zi în Petromidia a fost fascinantă, mai ales din cauza peisajului. Erau dune de nisip, rar zăreai câte un rezervor şi ţin minte că pe parcursul zilelor următoare nu nimeream niciodată pe acelaşi drum să ajung la birouri, care erau nişte barăci, undeva pe malul unei bălţi", povesteşte Gabriela Trandafir.

„La Midia mi-am întâlnit soţul"

De-a lungul ultimelor luni am auzit multe poveşti ale Petromidiei. Cu siguranţă, un lucru l-am auzit mereu: „Aici suntem ca o mare familie". Ba, mai mult, ni s-a spus că nunţile sunt prilej de adunare a familiei şi că socrii trebuie să aibă grijă să închirieze un salon foarte mare, pentru că nuntaşii de la Petromidia vor fi numeroşi. Gabriela Trandafir confirmă faptul că în cei 30 de ani de muncă în Combinatul Petrochimic s-au născut prietenii pe viaţă, dar şi cumetrii, „naşi, fini, rudenii". Au trecut 30 de ani, perioadă care s-a scurs frumos. Tot ce a fost neplăcut a fost dat uitării. Spune că 30 de ani pot părea mulţi sau puţini, însă în viaţa unui om apar şi momente de bucurie şi de tristeţe. Important este să ştii să treci peste ele. Pentru Gabriela Trandafir, timpul a trecut frumos. Şi-a găsit în Petromidia atât dragostea, cât şi naşii de cununie. „Mi-am cunoscut soţul în '83, chiar dacă lucram împreună din 1978. Avem doi copii, însă niciunul nu a îmbrăţişat cariera de petrolist. Unul este designer, iar celălalt este ofiţer maritim". Pentru a-şi îngriji copiii aşa cum trebuie, soţii Trandafir nu au lucrat niciodată în aceeaşi tură: „Eu cu soţul am lucrat numai tură inversă. De altfel, de 30 de ani lucrez în tură. Am colaborat cu soţul, ne-am mai consultat când interveneau probleme. Dar aşa am colaborat cu toţii colegii. Asta este foarte important".

„Am simţit pulsul evenimentelor"

Anii de început au fost foarte grei. Tânără fiind, abia ieşită de pe băncile liceului, experienţa Petromidia a reprezentat o provocare pentru Gabriela Trandafir. Totul a început cu recoltarea probelor, ceea ce implica mers la rezervoare şi la instalaţii cu nişte coşuri de alamă, foarte grele, care trebuiau cărate în mână. „Pe vremea aceea nu aveam maşini. Doar dacă rezervoarele erau mai mari, ţi se oferea o maşină. Şi aceea era o vidanjă. Puneam coşurile în spate şi noi urcam în maşină. Acum avem trei maşini în faţa laboratorului. Apoi, încet-încet au început să se simtă schimbările. Ni s-au mai adus cărucioare, aparatura s-a îmbunătăţit. S-au îmbunătăţit şi condiţiile de lucru. Am început să avem căldură. Iniţial nu aveam căldură. Câteva ierni am stat în frig. A fost cumplit. Ne mişcam încontinuu sau stăteam toţi într-o singură săliţă, unde încălzeam cu reşoul". Gabriela Trandafir spune că, chiar dacă rămâi 30 de ani în acelaşi loc, lucrurile se schimbă de la an la an şi veşnic ai ceva de învăţat: „Pot să spun că am simţit pulsul evenimentelor din plin, în aceşti 30 de ani, începând de la evenimente care au dus la progresul combinatului până la cele mai puţin plăcute. Ţin minte că, într-o vară, am urcat pe un rezervor de benzină şi abia când am ajuns pe el am observat că din cauza căldurii se formase deasupra o ceaţă de vapori de benzină. Am fost tentată să mă duc să iau proba, apoi am stat şi m-am gândit că risc prea mult şi nu ar fi bine. O scânteie ar fi fost cumplit".