Familia Ivan a pierdut osemintele rudelor inmormantate

Zombi in Cimitirul Central

Ramasitele pamantesti a cinci persoane au disparut fara urma din cripta unei familii constantene, loc de veci amplasat in Cimitirul Central * In 1997, la decesul lui Tanasache Ivan, cavoul a fost deschis, dar osemintele a patru rude disparusera * La protestele vehemente ale familiei Ivan, administratia cimitirului a replicat ca nu au avut loc deshumari legale la cavoul respectiv, dar ca, din cauza dezvoltarii invatamantului universitar de medicina, sunt la mare pret scheletele umane, asa ca osemintele celor patru rude fusesera probabil furate * De parca nu erau deja destule probleme, in 2001 familia Ivan a aflat ca nu mai are dreptul decat la un sfert de cripta, pentru ca restul fusese cumparat de fosta judecatoare Nasta-Grigorescu * Aceasta a declarat insa ca a cumparat tot cavoul de la Ionel Popescu, unul dintre membrii familiei, care locuieste la Bucuresti * Judecatoarea a declarat ca, in momentul preluarii criptei, aceasta era absolut goala, familia Ivan afland astfel ca si trupul recent decedatului Tanasache disparuse * Imposibil de gasit, Ionel Popescu se face vinovat de vanzarea fara drept a unei parti din cripta, fara sa respecte dreptul de preemtiune (preferinta la vanzare) pe care il aveau rudele sale * Mai mult, el este singura persoana care avea interesul ca osemintele celor cinci persoane sa dispara

De mai bine de opt ani de zile, familia Ivan traieste o drama continua. Desi pare greu de crezut, osemintele a cinci dintre rude, care la timpul lor au fost ingropate crestineste in cripta familiei, au disparut cu desavarsire. Cavoul aflat in lotul 688, figura E, categoria I, a apartinut Mariei Popescu, dar la moartea acesteia, in 1975, mostenitorii ei au primit o cota parte. Printre acesti urmasi ai Mariei Popescu se numara si Marita Rusu, mama lui Vasile Ivan, care, in conformitate cu legea succesorala, a dobandit o patrime din cavou. Aceasta a decedat in 1993 si, automat, fiul sau a dobandit dreptul asupra sfertului de cavou. Drama familiei Ivan incepe pe 9 iulie 1995, cand Vasile Ivan a mers la mormantul mamei sale si a descoperit ca placa de beton a criptei fusese miscata din loc. Este foarte posibil ca acesta sa fie momentul in care a avut loc prima profanare de morminte, pentru ca in acel moment nu s-a verificat daca osemintele se mai aflau la locul lor. Grijile le-au fost insa alungate de raspunsul dat de reprezentantii administratiei cimitirului, care au declarat ca cineva furase probabil placile de beton, lucru destul de obisnuit. Trec alti doi ani si, pe 28 martie 1997, a decedat Tanasache, tatal lui Vasile Ivan. In baza aceluiasi act de concesionare a locului de veci si a taxelor aferente, s-a solicitat iar administratia a aprobat inhumarea batranului. De mentionat ca, in tot acest timp, familia Ivan a achitat anual taxele pentru locul de veci, pentru intreaga suprafata de 6 metri patrati. La desfacerea criptei a avut loc o descoperire macabra: cosciugul Maritei Rusu si osemintele Mariei Popescu si a inca doua matusi disparusera cu desavarsire. Familia, infuriata, a cerut explicatii reprezentantilor administratiei, iar acestia au declarat ca este posibil ca osemintele sa fi fost furate pentru ca, in ultimul timp, s-a dezvoltat invatamantul universitar de medicina si studentii au nevoie de material didactic. Ramasitele a patru persoane disparusera, iar cei care aveau in grija paza si supravegherea locului de veci ofereau explicatii de-a dreptul ridicole. Nu se facuse nici o deshumare legala si, cu toate acestea, ramasitele lipseau, iar conducerea cimitirului nu se simtea cu absolut nimic vinovata.

Drepturile mostenite nu sunt respectate

Tanasache Ivan a fost inhumat crestineste, fara ca nimeni sa prevada ca si ramasitele sale vor avea, din nefericire, parte de acelasi tratament. De mentionat ca, in perioada 1995-2001, familia Ivan a achitat anual taxele pentru locul de veci, pentru intreaga suprafata de 6 metri patrati, desi prin lege avea dreptul la numai 1,8 metri patrati. Cu toate acestea, in anul 2001, cand Puiu Razvan Ivan (fiul lui Vasile) a vrut sa plateasca taxa anuala, administratia cimitirului a refuzat sa primeasca banii, declarand ca trei sferturi din cavou fusesera date de catre proprietarul dreptului de concesiune, Ionel Popescu, unei doamne. Mai mult, administratia a refuzat sa ia banii si pe sfertul de cavou care i se cuvenea familiei Ivan. Vasile Ivan si sotia sa au incercat sa protesteze, explicand autoritatilor ca aveau drept de preemtiune a partilor de cavou cedate unei persoane straine. Aceasta inseamna ca, datorita gradului de rudenie existent, Ionel Popescu era obligat prin lege sa ofere spre vanzare partea sa intai familiei Ivan si doar dupa refuzul acestora, unor terti (persoane straine de cauza). Directorul firmei care administreaza Cimitirul Central, Dumitru Draghici, a declarat familiei Ivan ca cea care a cumparat cele trei patrimi de cavou este doamna Grigorescu, fiica lui Nasta Dinca. Draghici a mai declarat familiei Ivan ca doamna Grigorescu este judecatoare si are relatii, asa ca sansele de recuperare a partii de cavou erau mici. Contactata telefonic, fosta judecatoare a declarat ca a gasit in mica publicitate anuntul de vanzare a locului de veci. Judecatoarea afirma ca, dupa efectuarea platii, a vazut cavoul si acesta era gol. Aceasta declaratie a confirmat faptul ca si trupul lui Tanasache Ivan disparuse fara urma. Familia Ivan solicita, fara succes, exhumarea lui Tanasache. Mai mult, Vasile Ivan face o adresa la Primarie prin care cerea lamuriri. Datele din raspuns sunt insa gresite, mentionandu-se ca Nasta Dinca (tatal judecatoarei, intre timp decedat) are 5,5 metri patrati, iar Rusu Marita si Negreanu Constanta (ascendentele directe ale lui Vasile Ivan), cate 0,75 metri patrati. Potrivit raspunsului Primariei, trupurile celor doua femei sus-mentionate se afla in cripta si nu fusesera exhumate legal. Pe 7 iulie 2003, familia Ivan merge la mormant si descopera crucea lui Ivan Tanasache aruncata pe un mormant vecin. Desi nu apartine in totalitate familiei Dinca, cripta, placata intre timp cu marmura, este inscriptionata "familia Dinca Nasta". Familia Ivan nu vrea decat sa i se faca dreptate, dar toate eforturile lor sunt stopate de o reticenta suspecta din partea autoritatilor implicate. Ei au inaintat cate un memoriu la Politia Municipiu si Parchet, dar acestea nu au dat inca nici un raspuns. In conformitate cu legislatia in vigoare, in acest caz dreptul de preemtiune trebuia respectat, iar Ionel Popescu nu avea dreptul sa vanda cavoul unui tert. Imposibil de gasit, Popescu stie cu siguranta mult mai multe despre disparitia osemintelor, el fiind singurul care avea acces si, in primul rand, interes ca acestea sa dispara. Fosta judecatoare Georgescu este, probabil, cumparator de buna-credinta si nu cunoaste masinatiunile lui Popescu. Poate de aceea ar trebui ca, in primul rand, o persoana care a impartit dreptatea sa indrepte, macar partial, un rau facut semenilor. Drama este una fara precedent si cu atat mai tragica este situatia cu cat este posibil ca osemintele celor cinci persoane sa nu fie descoperite niciodata.