#scrieDobrogea Cazinoul Constanța, contestat încă de la fundație (galerie foto + documente)

Așa cum e, în ruină, având nevoie de o grabnică reabilitare, amânată parcă la calendele grecești din cauza multiplelor contestații permise de lege, Cazinoul rămâne un simbol al Constanței și o metaforă nefericită a vremurilor în care trăim, a lipsei de acțiune, a resemnării bolnăvicioase care ne viciază prezentul și ne compromite viitorul. 
 
Bătrânul Cazino a trecut prin multe. În peste un secol, zidurile sale au fost biciuite de nenumărate valuri. De-a lungul celor 107 ani, milioane de oameni s-au perindat în fața lui, români și străini, a fost imortalizat în sute de mii de poze, probabil. Între zidurile lui s-a dansat, s-a râs, s-a plâns și s-a suferit enorm. Pentru că bătrânul edificiu, inaugurat pe 15 august 1910, a avut momentele sale de glorie, de strălucire și de tristețe amară, amestecată cu sânge. 

Bombardat și devalizat, Cazinoul #rezistă sub urgii 

Pentru că în timpul Primului Război Mondial a fost transformat în spital de campanie al Crucii Roșii, a fost bombardat, aflându-se într-o zonă strategică, în apropierea mării, a portului. Atunci, acoperișul, dar și placa de beton armat a etajului au fost perforate de bombele lansate din hidroavioanele inamice, iar 140 de soldați români răniți pe frontul de luptă de la Topraisar-Cobadin au murit, un medic fiind rănit. „De atunci (n.r. 6 octombrie 1916, când orașul a fost bombardat de 15 aeroplane care au lansat bombe de calibru mare) și până acum, zi de zi s-au produs stricăciuni sub dușman, s-a furat mobilierul, s-a ridicat parchetul, s-au distrus stucaturile, tot decorul interior fix sau mobil, instalația de apă, electricitate, canalizare, calorifer și tout à l'égout (n.r. - sistemul de canalizare). Cu toate acestea, clădirea a rezistat tuturor intemperiilor“, se menționa în sesiunea extraordinară a Consiliului Comunal din 8 iunie 1919. Cazinoul era „tânăr“, într-adevăr, zidurile îi rezistaseră. Și s-au și găsit fonduri pentru repararea sa.
 
Vremuri tulburi i-a fost dat să trăiască și la câțiva ani după a doua conflagrație mondială, când a fost lăsat în paragină, iar în parcul din fața sa pășteau nestingherite oile, în plin sezon estival, în vara lui 1947, după cum apare consemnat în presa vremii. Dar vremuri mai tulburi ca acum, în vreme de pace, parcă nu a trăit niciodată. Deși a fost martor al multor suferințe. 

Contestări și contestații 

Impozanta clădire în stil Art Nouveau, proiectată de tânărul arhitect Daniel Renard, cu studii la Paris, născut în localitatea nemțeană Dragomirești, din dragostea dintr-o româncă și un elvețian, are o poveste fascinantă. În primul rând, el are trei fundații, rod al unor contradicții politice, între cei care și-au disputat atunci puterea: liberalii care i-au înmânat lucrările lui Daniel Renard, pe 23 iulie 1903, și conservatorii care l-au propus în 1905 pe arhitectul Petre Antonescu să se ocupe de edificiu, pentru ca, în 1907, odată cu revenirea liberalilor la cârma administrației constănțene, Renard să refacă planurile Cazinoului conform propriei sale viziuni.
 
Cazinoul contestat de opoziția conservatoare a fost ba lăudat, ba pus la îndoială. Unii l-au numit „perla Mării Negre“, iar alții l-au asemuit cu o... prăjitură, alții cu un dric sau cu un „cavou pentru vii“, alții cu o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane“. Unii au spus despre el că este „o babilonie de stiluri“, o „ciupercă“, o „sperietoare pe malul mării“, un „monstru internațional“.
 
Anii au trecut, iar Cazinoul „imposibil“ de reabilitat a devenit o pată rușinoasă pe obrazul Constanței. Oare acesta să fie blestemul său, contestarea?! 

Trei cazinouri: două efemere, unul rezistent la toate intemperiile, chiar și la nepăsare 

Dar decât să ne gândim la prezentul demoralizant și la viitorul sumbru, mai bine să facem o călătorie în timp, pentru a ne aminti de începuturi, de faptul că actualul Cazino a avut doi „înaintași“, la care documentele vremii fac trimitere cu termenii de kursaal, casină și casin. Era nevoie de asemenea edificii la țărmul Mării Negre, mai ales că orașul Constanța, parte a Dobrogei, reintegrată în granițele statului român în anul 1878, avea să devină stațiunea balneoclimaterică recomandată pentru băile de soare. Casinul devenea în acest fel loc de întâlnire în zilele ploioase, seara sau noaptea. În acest loc se organizau concerte, spectacole de teatru, aveau loc baluri de binefacere.
 
Primul cazino construit la doi ani de la momentul istoric din 1878, lângă cel mai vechi far al Constanței, numit și Farul Genovez. Realizată din paiantă, căptușită cu scânduri la exterior, construcția se șubrezește cu timpul, iar o iarnă îi este fatală, motiv pentru care este înlocuită câțiva ani mai târziu, în 1892, cu o altă clădire, provizorie, situată în vecinătatea celei dintâi, pe bulevardul Elisabeta, și sprijinită pe piloni de lemn. În scurt timp, și această construcție efemeră este înlocuită cu una trainică, menită să facă față intemperiilor de tot felul, după cum se poate observa. Dar până când nu se știe...
 
Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-a înălţat monumente, spre veşnică neuitare.
 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa îi sărbătoreşte anul acesta.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreşteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanţa a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ , pe care vă invităm să o exploraţi.