#sărbătoreşteDobrogea Dimitrie Onciul, „Date istorice asupra Dobrogei“

„Istoria mai veche a Dobrogei este, în cea mai mare parte, în legătură cu istoria poporului românesc. După cele mai vechi mărturii cunoscute, această ţară a fost locuită, ca şi malul nordic al Dunării, de neamul tracic al geţilor, ai căror urmaşi romanizaţi sub dominaţiunea romană sunt românii. Înainte de aşezarea slavilor la sudul Dunării, provinciile de pe malul Drept al Dunării au o populaţiune cu totul de limbă romanică. (...)
 
Sub stăpânire a turcească ce a urmat apoi, elementul românesc s-a menţinut în Dobrogea, până la reuniunea ei cu ţara mamă. Întărit prin imigraţiuni de Români (plugari, păstori şi proprietari de turme) din părţile Carpaţilor, el forma, la încorporarea Dobrogei în România, majoritatea populaţiunii acestei provincii. Elementul cel mai numeros după cel românesc erau Turcii şi Tătarii, aşezaţi aici în timpul stăpânirii turceşti. În al patrulea rând erau Bulgarii, între care mulţi ca coloni noi; apoi Ruşi, Greci şi Germani, care se aşezase ca pescari, negustori, meseriaşi sau agricultori. Primită de România, în stare de deplorabilă neîngrijire, în cea mai mare parte ca păşune necultivată, Dobrogea a ajuns, sub administraţiunea românească, la starea de înflorire materială şi culturală în care se găsea la începutul acestui nenorocit răsboiu.
 
Tot ce s-a făcut aici în serviciul culturii şi al progresului, în special pentru introducerea unei administraţiuni şi a unei justiţii regulate, pentru înaintarea culturii poporului (înfiinţarea tuturor şcoalelor primare, secundare şi speciale, construcţiuni de şcoale şi biserici, cum şi înfiinţarea unui seminar mahomedan şi a altor instituţii de cultură), pentru înaintarea culturii pământului, a agriculturii şi silviculturii (amelioraţiuni, plantaţiuni, împăduriri, cultura viţei de vie, a pomilor roditori, a legumelor, a tabacului, a plantelor oleoase şi textile, etc.) a creşterii vitelor (vite de rasă, herghelii, introducerea şi creşterea oilor de rasă, pisciculture, apicultura, sericicultura, etc), pentru folosirea bogăţiilor subsolului şi ale mării, (mine, cariere, pescării, instalarea de băi de nămol şi de mare, cu stabilimente de cură, etc), pentru înaintarea industriei, a comerţului şi a mijloacelor de comunicaţii (construcţiuni de porturi, de şosele, de căi ferate, de poduri, etc), pe lângă o exploatare raţională a izvoarelor de bogăţie şi de producţiune ale ţerii, pe temeiul unor serioase studii ştiinţifice, geologice şi biologice, - tot ce s-a făcut şi creat în această privinţă, cu mari cheltuieli ce apasă greu asupra actualei datorii publice a României, este creaţiune românească, operă de cultură românească.“
 
Dimitrie Onciul, „Date istorice asupra Dobrogei“, în „Revista Istorică“, V, Nr. 1-2, 1919
 
(„Dobrogea 1878-2008. Orizonturi deschise de mandatul european“, volum coordonat de Valentin Ciorbea, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008, pagina 38)
 
Sursa foto: Anatole Magrin, „Albumul Dobrogei“
 
Anatole Magrin, primul fotoreporter al Constanţei şi fotograf al Casei Regale. La Expoziţia universală de la Paris, din 1892, a fost decorat cu Diploma de onoare pentru calitatea fotografiilor cu tematică balneară care însoţeau exponatele reprezentative ale economiei României. Este consul onorific al Franţei la Constanţa. Publică în 1905 „Albumul Dobrogei“, din care, selectiv, ilustrăm materiale din această rubrică.
 
Citeşte şi: 
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017

Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea „În chestia luărei iniţiativei serbării zilei de 14 noiembrie“ (document)

#scrieDobrogea Fraţii preoţi Gheorghe şi Nicolae Răşcanu, protopopi în Dobrogea după Războiul de Independenţă (galerie foto)