Preotul militar Anastase Popescu din Constanţa, de la erou al neamului în Marele Război, la duşman al poporului în comunism

Un alt preot dobrogean care s-a remarcat pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial a fost preotul militar Anastase Popescu, cel care, la plecarea pe front, slujea în parohia Basarabi (azi, Murfatlar), judeţul Constanţa.
 
Ridicându-se la înălţimea slujirii pentru care a fost chemat, preotul Anastase Popescu a fost decorat la sfârşitul războiului cu „Coroana României cu spade în grad de ofiţer“ şi Ordinul „Steaua României în grad de cavaler“, iar pe data de 15 aprilie 1918 a fost avansat la gradul de căpitan asimilat. Astfel, colonelul Vasilescu spunea următoarele despre preotul militar Anastase: „Şi-a făcut tot timpul datoria, stând pe front cu regimentul. Prin cuvânt şi îndemnări a însufleţit trupa. A fost în mijlocul soldaţilor în tranşee pe linia I, în tot timpul“, iar colonelul Voiculescu întărea şi el capacitatea preotului Anastase de a-i încuraja pe soldaţi: „A fost un preţios concurs la îmbărbătarea trupei acestui regiment, în tot timpul printre soldaţi, ducându-se până la posturile cele mai înaintate, unde cu sfatul său a oţelit inimile. Nu am decât cuvinte de laudă pentru Sfinţia Sa“.
 
În perioada interbelică, preotul Anastase Popescu se înscrie în Partidul Ţărănist, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în calitate de referent al Episcopiei Constanţa, susţine mai multe conferinţe împotriva bolşevismului. Din cauza acestor îndeletniciri, preotul Anastase a fost printre primii luaţi în vizor de Securitatea Statului, odată cu instalarea regimului comunist în România.
 
Mai multe lămuriri în acest sens ne oferă istoricul Adrian Nicolae Petcu, într-un articol publicat în Ziarul Lumina:
„Pentru munca deosebită, curaj şi abnegaţie pe frontul spiritual împotriva bolşevismului, la 18 februarie 1942 primeşte decoraţia «Bărbăţie şi credinţă». Din astfel de motive, după instalarea regimului comunist, părintele Anastase Popescu este urmărit de Securitate. În 1949 este chemat de mai multe ori la Securitate, avertizat să nu mai poarte discuţii «duşmănoase» la adresa regimului şi interogat în legătură cu alţi preoţi, refuzând să dea informaţii.
 
La 22 decembrie 1951, casa îi este percheziţionată, cu rezultat negativ pentru Securitate. Deşi încă din 1947 se pensionase, el continua să slujească la Biserica «Sfântul Gheorghe». În 1951, împuternicitul de culte îi retrage recunoaşterea de slujitor. Însă fără aprobarea funcţionarului de la culte, un an mai târziu protoiereul judeţului Constanţa îl numeşte pe bătrânul părinte Anastase slujitor la fosta Catedrală episcopală. Mulţi credincioşi de la biserica în care slujise anterior îl cercetează pe părinte la catedrală, iar împuternicitul de culte îl acuză că a introdus «reacţionismul». Din aceste motive, i s-a interzis să mai slujească, iar corespondenţa i-a fost interceptată de Securitate. A urmat inevitabilul. În noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat. La percheziţie i s-au confiscat diferite materiale provenite de la PNŢ, decoraţiile şi un Cod penal din 1865. În ancheta de la Securitatea Constanţa a negat orice implicare în vreo conspiraţie împotriva regimului. A primit o detenţie administrativă de 60 luni muncă silnică şi a fost trimis la Penitenciarul Văcăreşti, apoi la Capu Midia. Probabil datorită vârstei înaintate, la 11 iulie 1953 părintele Anastase Popescu a fost eliberat“.
 
Într-o situaţie asemănătoare cu cea a preotului Anastase Popescu, cel care, din erou al neamului în Marele Război, a ajuns duşman al poporului în comunism, se mai găsesc doi preoţi constănţeni. Este vorba de preotul militar Constantin Sădeanu, care a murit cu averea confiscată, fiind în domiciliu forţat la Băicoi, şi preotul militar Constantin Popescu, decedat în anul 1952, într-una din temniţele comuniste.
 
Preotul Anastase Popescu
 
S-a născut pe 16 iunie 1885 în comuna Beştepe, judeţul Tulcea, în familia preotului Dumitru Popescu. După ce a absolvit şcoala primară în localitatea natală, a urmat cursurile seminariilor teologice de la Roman şi Iaşi, iar în 1907 a intrat la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Nu va absolvi această instituţie de învăţământ, ci va obţine licenţa în teologie la Iaşi, după Primul Război Mondial.
 
Căsătorit cu fata preotului din comuna Gălbiori, judeţul Constanţa, teologul Anastase Popescu a fost hirotonit preot, pe 8 iunie 1909, pe seama parohiei Basarabi (azi, Murfatlar) judeţul Constanţa. În anul 1929 a fost transferat la Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Constanţa, unde a slujit până la ieşirea la pensie. Pentru o scurtă perioadă, în calitate de preot pensionar, a slujit şi la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa. A murit în anul 1960 şi este înmormântat în Cimitirul Central Constanţa.
 
Bibliografie
Adrian Nicolae Petcu, Preotul Anastase Popescu sub persecuţia comunistă, în Ziarul Lumina, ediţia online, 27 martie 2014, apud http://ziarullumina.ro/preotul-anastase-popescu-sub-persecuia-comunista-90012.html
 
Nazarie, Constantin, iconom, Activitatea preoţilor de armată din campania 1916-1918, Bucureşti, 1920
 
Sursa foto: Ziarul Lumina
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Biserica „Sfinții Împărați“ din Hârșova, transformată în grajd de cai în Primul Război Mondial