Moștenirea lui Sever Cărpinișan, primul român jurnalist, o datorie morală pentru edilii constănțeni (galerie foto)

Ce mai reprezintă jurnalismul la ora actuală și ce valoare mai are el în conștiința morală a cititorului care a ajuns să fie cuantificat drept click-ul ce face diferența în traficul online?
Pentru cine mai contează dacă presa în ziua de astăzi este formatoare de opinie sau „canalul colector” al postărilor de pe rețele de socializare?
Care mai este statutul ziaristului când informația culeasă de pe teren a ajuns... cronofagă?
Sunt întrebări care par să deprofesionalizeze bătrâna meserie de gazetar.

Și totuși, Filiala Dobrogea a Asociației Române de Istorie a Presei a provocat, ieri, o întâlnire, la Centrul multifuncțional educativ pentru tineret „Jean Constantin”, lansând în dezbatere tema „Presa Dobrogei și Primul Război Mondial”, moderată de conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan. Evident, discuția nu s-a rezumat la subiectul propus,
Au răspuns provocării studenți ai specializării Jurnalism de la Universitatea „Ovidius”, dar și elevi de la Școala Gimnazială nr. 39 „Nicolae Tonitza” și... jurnaliști.
Manifestarea, dedicată Centenarului Marii Uniri și împlinirii a 140 de ani de la revenirea Dobrogei la Țară, l-a avut ca invitat pe președintele Asociației Române de Istorie a Presei, conf. univ. doctor habilitat Cătălin Negoiță.
 
„Gest de solidaritate în presa constănțeană”
Cu același prilej, conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan i-a decernat Premiul Național pentru Jurnalism „Sever Cărpinișan” jurnalistei Sînziana Ionescu, în memoria constănţeanului care a fost primul român licenţiat în jurnalism la prestigioasa universitate franceză, Sorbona în anul 1927.
Sînziana Ionescu a primit, o dată cu placheta, în mod simbolic, aparatul de fotografiat ce i-a aparținut acestui important om de cultură și care a fost oferit pentru prima dată de la prof. univ dr.Letiția Oprean (fiica lui Cărpinișan) în urmă cu șapte ani. Ieri, Sînzianei i-a fost transmis, împreună cu „gestul de solidaritate în presa constănțeană” și un legământ de jurnalist meritoriu, respectiv „bătălia cu Primăria să inițieze o colecție muzeală a orașului în care să stea și acest aparat”.
La final, jurnalista premiată declara: „Sever Cărpinișan a fost un ziarist ca un far, care a datorat și a dăruit Constanței devenirea sa. Sper să dăruiesc și eu cât am primit. Modelele există - în presă, în societate, în comunitate  - uneori anonime. Trebuie doar să le descoperim, să ne luăm inspirația de la ele și să le urmăm”.
 
„Autobiografia” lui Sever Cărpinișan
„Mă numesc Cărpinişan Niculae (mai târziu am adoptat şi prenumele de Sever, în gazetărie), prenume care mi-a rămas uzual. Sunt născut în anul 1900, luna Ianuarie, ziua 6, în suburbia Anadolchioi (oraşul Constanţa). Toată vremea (cu excepţia anilor 1926-1928 când am fost pentru studii la Paris şi cu excepţia a scurte intervale) am locuit în oraşul Constanţa. Sunt în câmpul muncii de la vârsta de 9 ani. Până în 1912 am lucrat ca ajutor rotar de tipografie, tinichigiu (la Fabrica «Tomis», Constanţa), ucenic tâmplar şi în genere am ocupat diverse posturi unde puteam câştiga un ban, familia părinţilor fiind împovărată. Din 1912 am intrat la tipografie şi am învăţat meseria de tipograf zeţar. Am lucrat această meserie până în anul 1923-1924, când pe deoparte, datorită insalubrităţii ei, în condiţiile de lucru de atunci, iar pe de altă parte «talentului» meu de ziarist - scriind între timp - şi de cronicar dramatic, am trecut în meseria de gazetar la ziarul «Dobrogea Jună» din Constanţa. Meseria de cronicar dramatic am practicat-o pentru prima oară, fiind tipograf la ziarul «Neamul Românesc» Iaşi, al lui Niculae Iorga, 1918...“. Citatul este din „Autobiografia“ omului de cultură Sever Cărpinişan, scrisă la 4 august 1951 şi aflată în fondul de manuscrise al familiei Lăpuşan, oferite de fiica acestuia, prof. univ. dr. Letiţia Oprean, împreună cu multe alte acte şi documente originale.