Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Am venit tineri aci, și am îmbătrînit, încovoiați de plug și de mizeriile cerești și omenești“
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: „Am venit tineri aci, și
2656
Marime text
Un articol din ziarul "Farul", I, nr. 6, apărut la 23 noiembrie 1903 și indexat în volumul istoricului Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“,, ia în discuție Strigătul dobrogenilor cu privire la starea de lucruri din provincie, la 25 de ani de la revenirea ei sub administrației românească.
Autorul, proprietarul și fruntașul politic Constantin Pariano, deplânge parcursul trist al procesului de asimilare românească a dobrogenilor, pledând pentru acordarea drepturilor politice și criticând pasivitatea autorităților.
„De mult înăbușim în noi, dorul aprins de a fi asimilați cu țara mumă. Totul am făcut pentru aceasta, dar nimic nu a înduioșat inimile acelor cari ne puteau deslega de niște lanțurI nedemne de dreptatea și libertatea națiunei romîne.
Răbdam nădăjduind că ziua de 14 Noembrie, va pune în sfirșit capăt robiei noastre de 25 de ani; dar în loc de ușurare, cu alt venin ne-au adăpat.
Noi ne jelim. Presa strigă. Grosul formațiunilor politice, ne compătimește, și totuși, toate la un loc, nu pot dărîma acea, nu știm care, stîncă surdă și oarbă.
Am venit tineri aci, și am îmbătrînit, încovoiați de plug și de mizeriile cerești și omenești. Să nu fie destul o viață întreagă de asemenea sacrificii, atunci mai cu seamă cînd ele nu mar pot fi de nici un folos pentru nimeni? Voesc să lăsăm moștenire și copiilor noștrii această stare de lucruri? Dacă alte bunuri nu le-am putut agonisi, desrobească-le măcar cugetarea și munca; căci, este cred, și nedrept a'r lăsa din simplă indiferență să rămînă aceleași unelte de povară precum sîntem noi!
Cestiunea drepturilor politice pentru dobrogeni, nu implică nici de cum pofta de a lua loc în Parlament; ia Ie procură mijlocul de a se putea gospodări prin eI înșiși, și de a astîmpăra suficiența epitropilor ce ni se trimit.
Zicătoarea spune că: pînă la D-zeii te omoară sfinții, - și așa este. Ce pot folosi bunele intențiuni ale celor mari, atunci cînd cei mici, în contactul zilnic cu nor, le aplică în rău? Șicane, nechibzuințe și abusuri, am venit noi să căutăm aci; ori rost și înlesnire de muncă? Nu ajunge că stoarcem din piatră, vînturi și secete, milioanele ce ni se cer; mai trebue să ne luptăm și cu acei cari au îndatorirea să ne ajute? Unde s'a mai văzut ca 10% din populațiunea totală a unei țări democratice și agricole, cari stăpîni fiind pe mai tot solul ce'I cultivă ei înșiși, să nu aibă dreptul de a cugeta pentru dînșii, să nu fie consultați în dările ce li se impun și să nu poată controla risipele ce plătesc!
După un ast-fel de raționament, marea majoritate a romînilor din Dobrogea poate fi exclusă pînă la nesfirșit de la drepturile cetățenești. Dacă și generația născută și crescută sub romîni, se consideră încă nedemnă de încetățenirea întreagă, atunci pînă la a câta generație va trebui să așteptăm noi, spre a ni se deschide ușile casei noastre?
Ce! numai în Dobrogea sînt streini de origină? Țara întreagă nu este plină de aceștia? Toate statele din lume, nu sînt ele un conglomerat de tot felul de naționalități? Gînditu-s'a cine-va vre-odată să anihileze politicește o mare majoritate de conaționali ai săi, pînă la o desăvîrșită contopire de sînge a elementelor străine? Și apoi, ce veleități de naționalism pot avea Turcii, Tătării, Nemții, Grecii și Armenii noștrii? Însuși Bulgarii dacă șovini ar fi, - ce pot însemna ei în proporțiunea inapreciabilă în cari sînt?
Toate în lume au o margine. Însăși prudența devine o imprudență, atunci cînd tragi de sfoară pînă se rupe. Am renunțat îndestul la drepturile noastre, pentru că așa ne îndemna interesul romînesc; dar astă-zi, cînd acest sacrificiu este de prisos, ba chiar prejudiciabil intereselor naționale, și cînd trebue să îndreptăm activitatea noastră în alte direcțiuni economice, tot atît de folositoare, ca și înfrățirea indigenilor, ca și desțelenirea pustiilor ce am făcut, nu putem pîși la ele fără să avem dreptul de a ne crea mijloacele și fără să avem putința de a înfrîna nechibzuința.„Ce ar fi făcut statul cu aceste pustii, dacă nu veneam noi să le facem să rodească?”
Activitatea ce am depus cu toții vorbește de la sine și chiar dacă ea nu se reconoștea oficial: dar, unde am fi fost astăzi, dacă inițiativa noastră privată nu ar fi fost îngrădită de către toți «Cazacii» ce ni s'au trimis? Și cu toate acestea, compare-se producțiunea actuală a Dobrogei cu cea de altă dată, de pe cînd elementul rom în era infim! Ce ar fi făcut statul cu aceste pustii, dacă nu veneam noi să le facem să rodească? Și cîți romîni dintre toți s'au încumetat să înfrunte rigorile acestei colonisări? Acestea nu sînt vorbe, sînt fapte, care ori unde, atrag recunoștința tuturor, iar nu indiferența!
Ne impută podul și portul ca îmbunătățiri create pentru nor. Aceasta este inexact. Agricultura locală putea trăi tot atît de bine și fără dînsele; căcI produsele noastre nu au ce căuta să treacă peste pod; iar portul cel vechiu ne era de ajuns. Recunoaștem utilitatea lor pentru apărarea provinciei; dar nu primim să se treacă prețul plătit pe dînsele la activul țării-mume, cînd Dobrogenii au vărsat pînă astăzi în casa statului peste 300 de milioane de lei, din cari scăzîndu-se larg 125 cheltueli de tot felul, rămîne la activul nostru 175 de milioane.
Afară de aceasta, statul și-a mai procurat de la noi, prin abus, din închirierea locurilor destinate pentru plantațiunr comunale, pe cari nu le-ah făcut, alte 20 milioane, care însumate cu cele de sus, fac aproape 200 milioane net vărsate de noi, - sumă întreită adică, de cît au costat două lucrări.
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
Se mai șoptește iarăși că Transilvănenii nenaturalisați au acaparat aci mii de hectare, pe cîte un simplu timbru de 25 de bani, și că ei, de și proprietari mari astă-zi, se servă încă de protecțiuni streine, spre a fi scutiți de serviciul militar.
Ne mirăm că abuzul comisiunilor statului care au împărțit pămînturile, și pe ale căror lucrări ei le-au aprobat, trebue să-i ispășim noi! dacă acești oameni nu aveau drept să aibă pămînt, atunci cînd valoarea lui era nulă, și'l primeau rugați; cum îI contestă astăzi, cînd valoarea pămîntului s'a ridicat prin munca și capitalul depus de dînșii atîția amar de ani? Dacă iarăși formalitățile lor de naturalisare, deși cerute de dînșii de mult, în mare parte încă nu s'au facut, pentru ce nu se învinovățesc acei cari pînă să acorde o naturalizare unui romîn de origină, pun atîția ani? Și apoi de unde s'au luat că pămînturile la început au costat numai cîte un timbru?
Dacă abus se consideră generositatea comisiunilor de parcelare, de sigur că el a fost un abus dintre acelea care au și partea lor de cald patriotism; căci numai cu chipul acesta s'a putut colonisa atunci și cultiva acest deșert înfiorator al Dobrogei, care place atît de mult astă-zi. Într'adevăr, la cererea pămîntului s'a aplicat numai un timbru de 25 de bani pe petiție; dar oare, răscumpărarea acelui pămînt s'a sfîrșit numai cu acest timbru? Nu a trebuit apoi ca fie-care împroprietărit să plătească 90 de lei hectarul? Și dacă se ține compt că pe vremea aceia, 10-12 ani la început, nu găseai să închiriezi hectarul nici cu 50 de bani, pe cînd statului trebuia să-I plătești cu toba dreptul său, pe ce motiv serios se mai întemeiază această imputare? Dar voiu continua.”
#citește mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
Mai multe date din istoria Dobrogei puteți afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
Sursa foto: Ilustrație din volumul „Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
Citește și:
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
_thumb2.JPG)
_thumb2.JPG)
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
