#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc Pecenegii. CONSTANȚA în veacul distrugerilor și al sângelui

Pecenegii (1). Tot veacul al Xl-lea este plin de luptele Bizantinilor în contra Pecenegilor, pe care i-am lăsat locuind în stânga Dunării. Ei năvălesc în dreapta fluviului - și Dobrogia a fost cea dintâi ocupată - pentru prima oară în anul 1027, sub domnia Împăratului Constantin VIII (împărat bizantin 1025-1028); apoi în 1034, sub Mihail Paflagonianul (împărat bizantin 1034-1041).
 
Din nenorocire scriitorul Skylitzes (n.a. cronicar bizantin din a doua jumătate a secolului al XI-lea) nu ni-a păstrat despre aceste vremuri decât o foarte scurtă notiță: «Pecenegii devastară ținuturile Imperiului, până în Macedonia și Tesalonic».
 
Același scriitor narează mai pe larg, pe cea de a treia, întâmplată în anul 1048, subt Împăratul Constantin IX-lea Monomahul (împărat bizantin 1042-1054 sau poate 1054), care avu de luptat contra lor până la 1053.
 
Pe atunci Pecenegii se aflau sub ascultarea Khanului lor, Tyrak (conducător al unui trib rival); însă printre ei se distinse Kegenis (Cheghen) (2). Popularitatea lui Cheghen atrase ura Khanului, care caută să-l omoare; el se retrase, împreună cu alți doi din triburile națiunii sale, prin bălțile Dunării de jos, căutând prilejul de a trece fluviul și a-și găsi scăparea în Imperiul Bizantin.
 
Cu 20.000 din ai săi, Kegenis se închise într’o insulă din fața Dorystolului (actuala insulă formată de Borcea și Dunăre, între Silistra și Hârșova), de unde solicita voia lui Mihail «comandant al cetăților de pe Istru» să treacă și să se stabilească in Dobrogia.
 
Mihail - după ce lua avizul Împăratului bizantin - lasă pe Kegen și pe ai săi să se stabilească în «Paristrion», unde Pecenegii se creștinară (Cedrenus) și primise să apere Imperiul de această parte în contra conaționalilor lor, rămași în stânga fluviului. Li s’a dat și terenuri de cultură. Acestei prime colonii pecenege, Bizantinii îi încredințează paza a trei fortărețe de pe țărmul Dunării (Cedrenus). Este deci foarte probabil, ca ținutul ocupat de Pecenegi, să fi fost regiunea udată de râul Peceneaga, care dela ei și-a împrumutat numele.
 
Kegenis, în siguranță pe dreapta fluviului, făcea dese năvăliri în ținuturile de pe stânga lui, pentru care Tyrak se plânse în mai multe rânduri Monomahului, fără a obține vre-o satisfacție. Prevăzând un atac din partea lui Tyrak, Împăratul dădu ordin ducelui Mihail din Dorystolon și lui Kegenis, că în caz de năvălire, să ceară ajutor. În același timp trimese și o flotă puternică, pentru a păzi cursul Dunării și să se opună unei treceri.
 
În iarna anului 1048, Tyrak trece fluviul pe ghiață cu 800.000 oameni - spune Skylitzes (lorga arată numai 20.000 călăreți). Împăratul trimete în întâmpinarea Pecenegilor cea mai bună oștire, sub comanda lui Constantin Arianites și a lui Vasile - zis călugărul, guvernatorul Bulgariei - cu trupele sale.
 
Armata lui Tyrak dete în Dobrogia peste o regiune săracă - devastată de numeroase năvăliri - «unde lipsa de hrană, apoi ciuma ce urmă și în sfârșit oastea bizantina» unită cu a lui Kegenis o înfrânse. Tyrak și ai săi se oferiră să devină ajutoare ale puternicului «basileus», iar ducele Bulgariei îi așază în apropiere de Sofia, Niș și Ovcepolie, unde cârmuirea împărți celor mai mulți uneltele necesare țăranului pașnic, contra părerilor lui Kegenis, care cerea să-i omoare până la unul.
 
Kegenis ocupă cu ai săi Dobrogia. Așezarea poporului peceneg învins în inima Imperiului îi aduse multe neajunsuri; căci avu să lupte contra lor, în cursul anilor următori, până în 1053, când sunt supuși definitiv. Lor le-a fost încredințate de Monomahul paza câtorva orașe de pe malul Dunării .
 
Skylitzes nu ni spune, dacă Pecenegii ar fi trecut înapoi fluviul; dar că Împăratul li-a dat voie să trăiască liniștiți în Bulgaria. Imigrațiuni continue au mărit în așa fel numărul acestei națiuni barbare, că în puțin timp ocupa tot ținutul dintre Dunăre și Balcani, de unde bizuindu-se pe numărul lor, dar mai ales pe slăbiciunea Imperiului bizantin și pe temerea ce-i inspirase - Pecenegii ajung în anul 1064 pana la porțile Constantinopolului. Imperialii consimt să li plătească tribut.
 
Desele turburări din Imperiu mări și mai mult puterea Pecenegilor, mai ales că chiar candidații la tron îi ațâțau la jafuri, așa că spre sfârșitul veacului XI Bulgaria orientală și Dobrogia erau în stăpânirea lor.
 
Scriitoarea Ana Comneana în opera sa «Alexiada» ni spune că «Împărăția tatălui sau Alexe I Comneanul se întindea până spre Adrianopoli, dincoace de care - de sigur - stăpâniau Pecenegii. Împotriva lui Alexe se resculară în primăvara anului 1084, Maniheienii eretici, sub conducerea unui oare-care Traulos. Ei erau stabiliți de pe vremuri, de loan Tzimiskes prin împrejurimile Filipopolului.
 
Dar nunumai „Hanii si Șefii de triburi ai „Turcilor“ stăpâniau întreaga țară dintre Dunăre și Mare“, ci d-l lorga „mai găsește prin orașele, cetățile și târgurile lor pe Români. Tatos (Tatu) Silistriotul, Chalis, Sestlav, Satza - care se așezase in Durostor, înaintea lui Tatu - și Solomon; mai ales numele Tatu, Sestlav și Solomon arată lămurit o populație românească; de Bulgari poate fi vorba tot așa de puțin, ca și de Pecenegi».
 
Dar despre aceștia, care stăpâniau prin ținutul numit de scriitorii bizantini Paristrion, vom vorbi pe larg mai jos. Continuăm a depăna firul istoriei.
 
Alexe Comneanul ocupat cu războiul în contra Turcilor din Asia mică, nu putu lua nici o măsură de apărarea frontierii balcanice, așa că în doi ani Traulos avu tot timpul să ocupe defileurile munților, pentru a lăsa liberă trecerea bandelor Pecenege, în primăvara anului 1086.
 
Prima ciocnire cu Imperialii comandați de Pacurianos s’a făcut la N. de Filipopoli. Ea a fost fatală Bizantinilor, care prin retragerea lor lăsară inamicului în stăpânire toată valea superioara a Tundjei și deschisă calea spre Adrianopol. Alexe chiamă din Asia pe Tatikios. Barbarii se retrag peste Balcani. În primăvara anului 1087, Pecenegii - fără să întâmpine vre-o rezistență - înaintează până la Chariopolis; dar întâmpinați între Aenos si Constantinopol sunt înfrânți, și, hărțuiți, se retrag peste Balcani.
 
Împăratul prinse curaj și, pătrunzând în țara lor, înaintă până la Lardea (valea Tundjei); iar pentru reușita înaintării, porunci flotei din Anchialos, să intre pe gurile Dunării și să urce cursul fluviului, pentru a li opri orice ajutor și a tăia retragerea barbarilor.
 
Pecenegii cer pacea - obligându-se a da un corp de 30.000 ostași -pe care Alexe n’o primește și în August 1087 trece Balcanii prin pasul Sidera. Împăratul se îndreaptă către Pliska, foarte aproape de fosta capitală a Țarilor bulgari (Marele Pereiaslavets - Eschi - Stambul), apoi urmând râul Camcik ajunse la Bitzina). Dela Bitzina, Bizantinii hărțuiți necontenit se îndreptară spre Dorystolon, asediat pe uscat și pe apă.
 
Tatu care comanda cele doua întăriri (acropole) așezate la marginea cetății, scapă pe malul stâng, pentru că de acolo să cheme în ajutor pe Cumani, de bună seamă Români așezați de mai înainte. Mavrokatakalon și Paleolog propuseră Împăratului să despresoare cetatea și să se întoarcă, pe unde au venit; dar acesta ținu sa o ia cu asalt. Nenorocire! Când Tatul apăru în fruntea ajutoarelor, lupta hotărâtoare se dăduse și Alexe se afla pe drumul rușinos al fugii spre Constantinopol, urmărit de vrăjmaș.
 
În Tracia, Pecenegii cu Cumanii se luară la ceartă - care duse la luptă - pentru pradă. Cumanii se deteră de partea bizantinilor. După această întorsătură fericită, la 30 Aprilie 1091, se dete o mare bătălie în câmp deschis, pe țărmul râului Leburnion. Pecenegii fură cu totul învinși. După biruință, fură uciși nenumărați captivi, chiar și copiii și mamele lor. Cei purtători de arme au fost încorporați și împrăștiați în armata bizantină, pentru a li se șterge urma.
 
Așa s’a sfârșit acest popor războinic, dar foarte salbatec. Ce putea fi Constanța în veacul Xl-lea al sângelui și al distrugerilor! De sigur o grămada de ruini“.
 

NOTĂ

 
Potrivit Wikipedia:
 
(1) „Pecenegii au fost un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale. În veacul al IX-lea ei au populat nordul Mării Negre, iar în secolele al XI-lea-al XII-lea au pătruns în Peninsula Balcanică; numele pecenegilor derivă din limba turcă veche și înseamnă «cumnați sau clanuri/triburi înrudite».
 
(2) Kegenis (Cheghen) au fost primiți de împăratul Constantin al IX-lea Monomahul, deoarece se aflau în conflict tribul rival condus de Tyrach. Kegenes fu botezat și a primit titlul de patrikios“.
 
 
Mai multe despre istoria Tomi aflați din monografia „Tomi - Constanța“ , disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“ .

DREPTURI DE AUTOR 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
#citestemaideparte
#capitolul II. PECENEGII
#TOMI-CONSTANTA monografie (1931)
#Autor M.IONESCU-DOBROGIANU
 
Sursa foto 1: Wikipedia - „Codex Skylitzes Matritensis, Bibliteca Nacional de Madrid, Vitr. 26-2, Bild-Nr. 77, f 34 v. b. (taken from Pászthory, p. 31)“ (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pecenegi); foto 2: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc

 

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul doi. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc. Hunii lui ATTILA atacă Cetatea Tomis

 

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc. Avarii nu au reușit să cucerească TOMIS

 

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc. BULGARII distrug CONSTANȚA din temelii

 
Tomi - Constanța, de colonelul Ionescu M. Dobrogianu (1931)