#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Dobrotici şi Ivanco. Dobrogia, „ţară fără păduri“

„Dobrotici şi Ivanco. Intră pe scena istoriei - în a doua jumătate a sec. XlV-lea - un aventurier (condottiere), Dobrotici, al cărui nume nu este bulgăresc, ci după părerea d-lui lorga (n.a. Nicolae Iorga istoric român), ar fi Român. Mă îndoiesc că stăpânirea lui Dobrotici (numai de 28 ani - din 1357 până în 1385) să fi lăsat numele Dobrogiei. Origina numelui ei - cred - că trebuie căutată aiurea; căci tot Dobrogia se cheamă şi un munte din câmpia Tesaliei, pe dreapta lui Peneios (Salemvria), fără să fie nici o legătură între Dobrogia noastră, muntele grecesc şi Dobrotici. Înclin spre părerea lui Hajdeu, că cuvântul ar fi de origină turcească şi ar însemna «ţară fără păduri», în opoziţie cu «Deliorman», care s’ar traduce «ţară plină de păduri».

Balica şi fiii, aliaţi cu Byzanţul

 
Domnea pe tronul din Byzanţ nevrâstnicul loan V Paleologul (I-a oară, 1341-1376), subt regenţa mamei sale Anna (de Savoia, împărăteasa byzantină) care ceru (1346) ajutor - în contra uzurpatorului loan VI Cantacuzin - unui oarecare Balica (n.a. - tatăl lui Dobrotici şi al lui Teodor, bunic al lui Ivanco) - cu nume tot românesc - «senior de Cavarna» (n.a. - numită fie Karbona, fie Cărvuna, despre care azi presupunerile istorice spun că ar putea fi Balcic) - care împreună cu Mesembria (n.a. - aşezare antică de la ţărmul Mării Negre, care se află pe teritoriul de astăzi al oraşului bulgar Nesebăr) şi cu Anchialos (n.a. - cunoscut astăzi ca oraşul bulgar Pomorie) formau provincia eclesiastică a Patriarhiei.
 
Balica îi trimese în calitate de aliat «o mie de ostaşi aleşi» sub comanda lui Teodor şi a fratelui acestuia, Dobrotici. Pe atunci Bulgaria Țarului Alexandru de Târnova (1331-65) nu se întindea până la ţărmul Mării. Cavarna era reşedinţa lui Balica şi de sigur, că stăpânirea lui coprindea tot ţinutul spre Nord, până la gurile Dunării; deci un teritoriu destul de întins, pentru ca să poată trimete Byzantinilor ajutorul cerut.
 
Teodor şi Dobrotici cuceresc cetăţile dealungul ţărmului, până la Constantinopol, aceia ce face pe Ana să-l ridice, pe acesta din urmă, la rangul de generalisim bizantin şi să-i dea în căsătorie pe fata sfetnicului imperial, Apokaukos. Dar la Selimbria (n.a. - azi Silivri, Turcia), aceşti doi comandanţi sunt înfrânţi. Teodor se întoarse acasă cu rămăşiţele armatei; iar Dobrotici abia scăpat «ruşinat» rămase în Bizanţ, pe lângă socrul său.
 
Întâlnim mai târziu (1357) - foarte probabil după moartea lui Balica - pe «Despotul Dobrotici» stăpânind două castele de pe malul mării, lângă Mesembria, Kozeakon şi Emmona. După izvoare contimporane, sau foarte apropiate vremii, reşedinţa lui Dobrotici era la Kalliakra (unde ruinele unei cetăţi pot fi admirate şi astăzi).
 
Stăpânirea lui pare a se fi întins pe coastele mării până la Chilia, după socotelile expediţiei contelui Amedeu de Savoia, care o numeşte «castrum Aquile». Este cucerită în 1366, de Genovezi ,care o păstrează până în 1396, când e ocupată de Munteni iar în 1403 trece în stăpânirea Moldovenilor.
La Chilia era în 1381 un consul genovez, ca şef al oraşului, aşa precum era dealtfel regula în expansiunea colonială genoveză.
Războiul dintre Genovezi şi Dobrotici n’a încetat cât timp a trăit el (a murit după 15 Februarie 1385), când Dogele genovez scrie ofiţerilor săi din Levant să numai împiedice pe Veneţieni de a merge cu corăbiile «în părţile Zagorei supuse lui Dobrotici».

 

Pacea lui Ivanco

 
Pacea s’a restabilit prin tratatul încheiat de fiul şi urmaşul acestuia, Ivanco, la 24 Mai 1387. Ivanco numai păstra titlul tatălui său de «despot», de oarece despotatul trecuse asupra lui Mircea (Mircea cel Bătrân n. 1355-d.1418) al nostru, care se intitula în 1390 «despotus terrarum Dobrodicii».
Tratatul despre care este vorba a fost publicat de Silvestre de Sacy (Memoire de I’Academie des inscriptions et belles-lettres) şi analizat de D-l lorga. Redactorul tratatului ni spune, că Ivanco dorea să atragă pe Genovezi în statul său şi, pentru a exprima această ideie, a împrumutat cuvintele profetului Ezekiel: «Dinţii copiilor se strepezesc de agurida mâncată de părinţi».
 
În palatul Podestatelui Giovanni de Mezanno, din Pera, s’a întrunit o conferinţă, subt preşedinţia podestatelui însuşi, asistat de doi delegaţi ai republicei, Gentile de Grimaldi şi Giannone de Bosco, iar din partea lui Ivanco, doi delegaţi: Costa si Jolpanus (Costea (Grec?) şi Ciolpan, nume românesc.
 
În rezumat, tratatul coprindea: cele două părţi îşi promiteau a uita trecutul. Supuşii lui Ivanco vor fi trataţi bine şi teritoriul lui nu va fi atacat «de corăbii genoveze sau trimese din Genua (n.r. - azi Genova)». Ivanco poate adăposti pe Genovezii fugari, dar va restitui lucrurile sau mărfurile aduse de aceştia; tot aşa supuşii săi fugiţi pe teritoriul genovez.
 
Ivanco promite să proteagă pe Genovezi, pe uscat şi pe apă. Va primi «în ţara sa» (nu în capitala sa) un consul genovez, care să dea dreptate Genovezilor.
 
Consulul poate aproba ori-cui calitatea de Genovez. Ivanco va trata bine pe orice consul genovez, ce ar fi pe teritoriul său. Se va da loc pentru loggia (comptuare comerciale) şi biserică. Martorii care vor depune în contra Genovezilor «Greci, Bulgari sau alţii, ori-care ar fi», mai întâi vor jura.
 
În caz de război cu Genua, Ivanco nu va răpi averile supuşilor ei, ci le va da corăbii, pentru a-şi le scoate «lucrurile şi mărfurile mărunte» într’o lună; sarea şi corăbiile, în şease. Exportul Genovezilor din ţinuturile lui Ivanco, va fi liber; grânele putând fi reţinute numai in timp de foamete şi dacă nici un alt strein nu va exporta. Ivanco va libera prinşii. Se va plăti vama 1% la intrare şi tot atâta la ieşire; dar vor fi scutite: aurul, argintul, mărgăritarele, giuvaerele, corăbiile şi mărfurile de transit. Genovezii nu vor fi supuşi la dări. Tratatul va fi confirmat într’o luna şi cine-l va călca, va plăti o amendă de 100.000 hiperperi.
 
 

Ivanco, vasalul lui Mircea cel Bătrân

 
Că Ivanco trebuie să fi fost vasalul lui Mircea se mai dovedeşte şi cu documentele originale, datate chiar din anul încheierii tratatului cu Genovezii (1387). În ele Mircea se intitulează «Voevod şi Domn peste amândouă malurile Dunării, până la Marea cea mare şi al cetăţii Drăstiorul, stăpânitor»; iar trei ani mai târziu, la 20 lanuarie 1390, titlul lui Mircea e «Despot al ţărilor lui Dobrotici şi Domn al Silistrei».
 
Din redactarea tratatului se înţelege, că în ţara lui Ivanco era un singur consul genovez. El ni apare prin documente pentru prima oară in Chilia veche (Lycostomon), la 6 Mai 1381. Se numia Conrad Donato.
Este adevărat ca Lycostomon era un castel menţionat prin secolul XII că era cu mult mai vechiu. L’au stăpânit Byzantinii până către sfârşitul sec. XIV, când a fost administrat de Genovezi, până în 1403.
 
Clădit-au Genovezii loggia şi biserica - despre care se vorbeşte în tratatul din 1387 - în Lycostomon? Cine-ar putea afirma?
 
Și totuşi în Constanţa peste ruinele portului genovez s’a suprapus cel englezesc, care era prea mic pentru a le acoperi în întregime, ci o parte se mai vedea până la marile construcţiuni ale portului românesc, începute în anul 1896.
 
Ruinele magaziilor genoveze din port se mai văd încă şi azi; ceva mai mult, în coasta Palatului Primăriei erau până mai acum treizeci de ani (cu spatele spre str. Pescari) ruinele unor magazii mari, care au servit şi Turcilor pentru păstrat cerealele dijmuite, până când erau transportate în Constantinopol. Bătrânii li-au pomenit cu numirea «Giniviz-hambar», adică magazii genoveze.
 
Să fi fost în Constanţa şi loggia lor ? N’aş putea afirma. Despre vre-o biserică genoveză, nici atât.
 
Sfârşitul scurtei domnii a lui Ivanco nu se poate hotărî mai de aproape. Cum am văzut, în 1390 Mircea era «Despotul ţărilor lui Dobrotici şi stăpânitor al Silistrei», şi-şi ţinea căpitanii săi aci. Un an în urma i se smulse acest avantpost de peste Dunăre, când Sultanul porneşte în persoana cu război împotriva lui. Mircea moare în lanuarie 1418.
 
Constanţa a fost cucerită şi distrusă în 1393 de Ali Paşa, trimes de Sultanul Baiazid Ildirim (1389-1402), după cum vom vedea imediat la geograful turc Ewlia-Celebi“.
 
Mai multe despre istoria Tomi aflaţi din monografia „Tomi - Constanţa“ , disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ .

DREPTURI DE AUTOR 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord
 
#citeştemaideparte
#capitolul II. DOBROTICI ȘI IVANCO
#TOMI-CONSTANTA monografie (1931)
#Autor M.IONESCU-DOBROGIANU
 
Sursa foto: Wikipedia. Atribuire - „De la Венцислав Владев - http://www.dobrich.org/gall/details.php?image_id=49, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=16060237“
 
Citeşte şi:
 

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul doi. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc. Hunii lui ATTILA atacă Cetatea Tomis

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc. Avarii nu au reuşit să cucerească TOMIS

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc. BULGARII distrug CONSTANȚA din temelii

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc. RUȘII. Masacru în CONSTANȚA
 

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Pecenegii. CONSTANȚA în veacul distrugerilor şi al sângelui

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul doi. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Cumanii în veacul al XI-lea în Dobrogia

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul doi. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Paristrion

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Edrissi

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc Genovezii înscriu pe hărţile comerciale Constanţa

Tomi - Constanţa, de colonelul Ionescu M. Dobrogianu (1931)