#citeșteDobrogea Legendele orașului „Chiustengea“, consemnate de cel mai cunoscut călător turc. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

În revista „Arhiva Dobrogei” nr. 2 din anul 1919 ne-a atras atenția un articol intitulat „Din descrierea călătoriei lui Evliya Çelebi (pe la jumătatea veacului XVII)”, semnat de Goran I. Cialicoff. Evliya Çelebi, (cunoscut și sub numele de Derviş Mehmed Zilli; n. 25 martie 1611 – d. 1682), a fost un istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani, care a colindat timp de 40 de ani teritoriile Imperiului Otoman și regiunile vecine.


 
Născut în 1611 la Istanbul, fiul unui bijutier al Curții otomane, a avut parte de o educație excelentă. La început călătorea prin Istanbul și lua notițe despre clădiri, piețe, obiceiuri și cultură. În 1640 începe să călătorească și în afara orașului. Pentru aproape 40 de ani va străbate în lung și-n lat teritoriile Imperiului, observând, descriind și scriind notițe despre diverse popoare, culturi și obiceiuri locale.
Cele mai multe călătorii Evliia le-a făcut însoțind, în calitate de imam, minezin şi secretar, pe unchiul său Melec Ahmed-Paşa, care a fost valiu (guvernator) în Diarbechir, Erzerum, Aakp, Şam, Bagdat, iar mai târziu ca fost mare vizir și după aceea iarăşi valiu la Silistra, Sofia, etc. Consemnările de mai jos datează din anul 1656.
 
„Descrierea orașului Chiustengea.
În vechime cetatea a fost ridicată de fiul domnitorului Dobrogean Calvar. A fost o înfricoșătoare şi puternică cetate. Deoarece Baiazid Ilderîm a întâmpinat multe greutăți la cucerirea ei, de aceia, după căderea ei, a dărâmat-o şi i-a aruncat pietrele în mare. Şi acum pe un deal înalt lângă mare se văd urmele cetății dărâmate. Atunci locuitorii cetății s-au îmbarcat pe corăbiile lor şi au fugit la regele genovez, în cetatea dela Chiuffa (Caffa), deoarece pe atunci toate cetățile de pe malurile Mării Negre, în număr de şapte sute şapte zeci, se găseau în mâinile Genovezilor. Numai cetățile de la Teres, Amasara, Sinope şi Trapezunt mai erau sub dominaţiunea împăratului bizantin Constantin.
 
Când sultanul Baiazid-Veli a cucerit prin Ghedic Ahmed Paşa cetăţile Ciuffa şi Azovul, Genovezii au pierdut totul din basinul Mării Negre şi cu învoirea sultanului au trecut Bosforul şi s'au retras în insula Hios, unde au rămas până la domnia lui Stileiman Han. Deoarece mai târziu ei au nesocotit pacea şi au făcut prizonieri pe nişte hagii musulmani, Suleiman-Han au trimis contra lor pe Cogea-Puale-Paşa cu o sută şapte zeci de corăbii de războiu, cari au ancorat la Ceşme. Atunci conducătorii Genovezilor s'au prezentat lui Pilale Paşa cu daruri; acesta i-a legat şi a cerut predarea cetăţii Hios...
 
După o consfătuire, Genovezii au predat insula împreună cu gebhanaua şi tot tezaurul şi s'au retras în insula Rodos, care era sub dominațiunea insulei Malta. După căderea cetăţii Hios, regele acestei insule a primit religia musulmană şi a cerut voie sultanului să se ducă la Chiustengea ca să scoată din pământ averea pe care a îngropat-o bunicul lui când a fugit la Chiuffa.
 
Sultanul îl numi capugi-başa (prim portar) imperial şi-l trimise la Chiustengea cu trei sute supuşi. El a făcut săpături în cetate şi a găsit şapte chiupuri (oală mare de pământ ars) pline cu aur, multe mii de arme şi pietre scumpe, zefire şi briliante. Cu aceste bogăţii Suleiman a făcut geamiile «Şehzade» și «Suleimanie» (ambele în Constantinopole), iar cu restul a împrumutat Chiustengea.
 
Deoarece Chiustengea este situată la malul mării, ea nu e prea bogată şi frumoasă, căci de multe ori a fost atacată, ruinată şi pârjolită de Cazaci.  Chiustengea este caza de o sută cincizeci de accele, la Marea Neagră, pendinte de Cerna-Vodă, vialetul Silistrei. De la nahie (diviziune administrativă formată din sate și chiar mici orașe) cadiul (judecător) primeşte anual trei pungi.
 
În total, are până la o sută cincizeci de case acoperite cu olane şi scânduri subțiri, o mahala, o geamie mică, dar frumoasă, chiar lângă pod, un han, patru zeci până la cincizeci de magazii, semănând cu hanurile, așezate lângă port şi câteva prăvălii. Altă clădire nu este. În vechime necredincioșii, de teama stăpânitorului Constantinopolului, precum şi în urma deselor atacuri tătărești, au săpat un val mare dela Chiustengea până la Cerna-Vodă şi au legat Dunărea cu Caraharmanul. Cu modul acesta cetățile Babadag, Tulcea, precum şi localitatea «Beştepe» au fost transformate într-o insulă. Şi acum pe drumul de lângă val se văd urme de clădiri şi cetăți.
 
Clădirile satelor de pe aci au fost făcute din pietrele acestui val. În vechime portul Chiustengea a fost mare; şi acuma sunt urme de clădiri. În decursul timpurilor el s'a umplut cu pământ şi nisip, aşa că este expus valurilor mării. Câteodată aci se cufundă multe corăbii.
 
De aci am plecat spre nord și am ajuns într-un sat tătăresc compus din două sute case cu geamie şi mescid. De aci mergând spre nord, am ajuns în cetatea Caraharman”.
 
Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustrație din cartea „Tomi - Constanța“, de col. M.I. Dobrogianu, lucrare disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța