#citeşteDobrogea 112 ani de la naşterea sculptorului dobrogean Boris Caragea

Prin rememorarea operei şi moştenirii lăsate de personalităţile dobrogene, ne dorim să trezim interesul asupra a tot ceea ce ne-a fost lăsat şi pe lângă care trecem în cotidianul nostru sufocat de priorităţi.
 
Boris Caragea este una dintre aceste personalităţi. El a lăsat Constanţei, spre exemplu, lucrarea „Aruncătorul de disc“, amplasată în faţa instituţiei Sălii Sporturilor, după ce, iniţial, fusese pe faleza Cazinoului. De asemenea, „Monumentul Victoriei“, realizat din bronz şi inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanţa, care glorifică lupta antifascistă a poporului român, îi aparţine aceluiaşi Caragea.
 

Reprezentant de seamă al sculpturii româneşti contemporane, Boris Caragea s-a născut la 11 ianuarie 1906, la Balcic, ca fiu al unui muncitor portuar. Cunoaşte de mic greutăţile câştigării existenţei, pentru că la vârsta de 10 ani a rămas orfan, aşa încât intră muncitor în fabrică, dar lucrează şi ca pescar.
 
Apropiat de cei ce muncesc, de pescarii alături de care a crescut, Caragea va lăsa posterităţii imagini de ciobani, ţărani şi pescari ai satelor româneşti.
 
A absolvit în particular clasele gimnaziale. La îndemnul lui Jean Al. Steriadi, a luat lecţii de desen cu Hrandt Avachian, care activa atunci ca profesor de liceu la Balcic. În 1926 a intrat la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori, între alţii, pe Oscar Han şi Fr. Storck, frecventând paralel atelierul lui D. Paciurea. În 1932, după absolvirea şcolii, când a avut ca lucrare de diplomă o compoziţie cu tema „Izgonirea din rai“, a obţinut bursa „D. Paciurea“, care îi dădea dreptul să folosească atelierul maestrului timp de doi ani.
 
Aici a deschis, în 1934, o expoziţie cuprinzătoare, participând, cu o parte din lucrările expuse, la Salonul oficial, unele dintre acestea fiind de inspiraţie dobrogeană: Sfarmă-Lemne, Sfarmă-Piatră, Făt-Frumos luptând cu balaurul, portretele compoziţionale Sf. Metodiu, Pescarii, Dans dobrogean, Femeia cu cobiliţă.
În cea de-a doua expoziţie personală din 1936, de la Sala „Dalles“, a expus lucrările: Pietà, Sclav, Maternitate, Macedoneancă, Joc dobrogean, Dansatoare, Meşterul Manole, Sf. Ioan Botezătorul, Cain, Pescar.
 
În anii ce au urmat, a reluat cu stăruinţă unele teme într-o tratare asupra căreia a revenit mereu: Victoria, Discobolul, Tinereţea.
A expus la bienalele de la Veneţia (1954, 1956, 1964), în Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Egipt, Franţa, Germania, Italia, U.R.S.S. etc.
 
În ultima parte a creaţiei, se vădeşte o tendinţă spre monumentalitate, multe dintre operele sale fiind plasate în aer liber, în diferite oraşe din ţară şi din străinătate: Monumentul Victoriei (la Constanţa); Discobolul (la Bucureşti şi la Constanţa); Descătuşarea (la Iaşi); Maternitate (la Eforie); Înotătoarea (Mamaia); Muzica (la Bucureşti, basorelief pe faţada Operei); Pescar (la Neptun); Rod (la Eforie); Fraţii Buzeşti (la Craiova); Femeie cu harfă (la Bucureşti); Femeie cu liră (la Bucureşti); Ultima săgeată (la Caliacra, Bulgaria); Enescu (la Detroit, SUA şi Bucureşti) etc.
 
A desfăşurat şi o intensă activitate didactică, fiind profesor la Catedra de sculptură a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din Bucureşti (1949 şi 1974). Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1951-1957) şi preşedinte al Consiliului artelor plastice din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă (1962-1968). A fost distins cu Premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor (1937), cu Premiul de Stat (1951, 1954), cu „Ordinul Muncii“, cls. II (1956) şi cls. I (1959), cu „Meritul Cultural“, cls. I (1968). „Maestru Emerit al Artei“ (1951), „Artist al Poporului“ (1962).
 
Sursa text: Academia Română - filiala Cluj-Napoca, „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura românească“, de Constanţa Călinescu
 
Citeşte şi:
 
Boris Caragea, sculptorul oficial al unei epoci intunecate
 
In memoriam Boris Caragea. A sculptat Monumentul Victoriei din Constanţa