Astăzi se împlinesc 144 de ani de la naşterea scriitorului Jean Bart

Eugeniu P. Botez sau, aşa cum îl ştim toţi, de fapt, după pseudonim, Jean Bart a fost un mare scriitor român. Născut la Burdujeni, în judeţul Botoşani, pe 28 noiembrie 1874, a fost elevul lui Ion Creangă, fiind unul dintre cei mai buni învăţăcei ai dascălului său.
 

 
Pseudonimul luat de acesta are un caracter aparte deoarece a fost împrumutat de la un faimos corsar  al secolului al XVII-lea. Eugeniu P. Botez a fost fiul lui Panait Botez, căpitan de grăniceri, şi al Smarandei Botez. Tatăl său, maior, a participat la Războiul de Independenţă. Familia lui Jean Bart se stabileşte la Iaşi, iar acesta urmează şcoala primară, „Şcoala de băieţi nr. 2” (azi, Şcoala Gimnazială „Ion Creangă”) din Păcurari, din Iaşi, pentru ca mai apoi să studieze la Liceul Militar din Iaşi. În anul 1896 a absolvit Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti, cu gradul de sublocotenent, fiind instruit şi la bordul bricului „Mircea”.
 
A întemeiat Liga Navală Română, dar a fost şi membru fondator al Revistei Maritime, ce apărea la Brăila, după anii 1900. Această publicaţie şi-a extins tematica în 1921, schimbându-şi numele în „Revista maritimă şi fluvială“. Semnătura lui Jean Bart era frecventă în coloanele „Tribunei“ lui Ion Raţiu, de la Sibiu.
 
Jean Bart a publicat şi cărţi. Prima dintre ele a fost „Jurnal de bord. Schiţe marine şi militare“, în 1901. Împreună cu locotenentul Nicolae Kiriţescu, a mai publicat în 1905 volumul „Războiul pe Dunăre“ prima lucrare din literatura militară autohtonă care se referă la operaţiunile combinate pe fluviu. A mai scris şi un jurnal de bord, intitulat „Dincolo de Ocean“, „Cum se desleagă cestiunea Dunării“, „Principesa Bibiţa“, „În Gibraltar“, „În Deltă“, „Însemnări şi amintiri“, „Schiţe marine“, „Pe drumuri de apă“.
 
Eugeniu Botez a avut trei copii, Călin-Adam şi Stroe-Botez, din căsătoria cu Mărioara Dumitrescu, şi pe Ada, din căsătoria cu Mania Goldman. Jean Bart a mai fost şi profesor suplinitor la Liceul „Mircea cel Bătrân“, predând disciplinele matematică şi geografie, în anul şcolar 1903-1904.
 
În paralel, la Şcoala de Marină a fost director de studii şi profesor de istorie, geografie şi gramatică, însă a revenit apoi căpitan de port şi a fost mutat din loc în loc. A ocupat un loc important în istoria navigaţiei româneşti, deopotrivă cu recunoaşterea literară şi publicistică.
 
Schimbând registrul, în noiembrie 1913, este numit la cârma Căpităniei Portului Constanţa, chiar dacă era ofiţer de rezervă în acel moment. Portul Constanţa reprezenta un punct de răscruce a numeroase căi de comunicaţie, dar şi principalul port al Mării Negre. La 2 mai 1914, căpitanul Portului Constanţa, în persoana ofiţerului de marină Eugeniu Botez, a salutat cu mare pompă primul transatlantic ce acosta la ţărmul românesc, „Corcovado“, care făcea cursa Hamburg, Cospoli, Constanţa, Odessa, Pireu, New York. La Constanţa, Jean Bart a fost căpitan al Portului până în anul 1915.
 
Jean Bart a rămas un nume important pentru proza română, un scriitor autentic şi original, care a cultivat pentru întâia oară în literatura română jurnalul de bord şi schiţa marina. Tot el a fost cel care a dat primul roman al unui port românesc, aducând în proza română „candida navă cu pânzele desfăcute”, împreună cu terminologia marinărească, utilizată pentru prima dată într-o operă literară.
 
Eugeniu Botez moare la 12 mai 1933, în urma unei crize diabetice, iar ultima sa intervenţie publică a fost la Radio Bucureşti, în legătură cu Delta Dunării. Jean Bart a încetăţenit la noi literatura vieţii maritime şi fluviale, a portului şi a largului marin.
 
Sursa foto 2: Wikipedia (Atribuire: Eugeniu Botez (Jean Bart) [Public domain], via Wikimedia Commons)
 
Citeşte şi:
 
Constanţa de odinioară Căpitanul portului, primarul şi comandantul garnizoanei, „autorităţile de vază“ ale oraşului-port (galerie foto)