Vânată de agenţii de modă din Italia şi SUA Cristiano Ronaldo are o sosie la Constanţa (galerie foto)

Cel mai bun handbalist român al anului 2013, interul lui HCM Constanţa, Alexandru Şimicu, este un tip dedicat total sportului pe semicerc. Pentru handbal a renunţat la plăcerile vieţii şi la ofertele îmbietoare de peste hotare, din alte domenii. Iar strădaniile sale au primit o binemeritată răsplată.
 
Anul 2013 a fost unul fără seamăn pentru Alexandru Şimicu. Evoluţiile sale, atât din tricoul lui HCM Constaţa, cât şi al echipei naţionale, rezultatele şi trofeele obţinute i-au adus şi o distincţie la care visa de mic: titlul onorific de cel mai bun handbalist român. „Este un mare succes al meu, care mă onorează foarte tare. Mi-am fixat ca obiectiv pentru 2013 obţinerea acestui titlu şi mi-am atins scopul. Pe de altă parte, mă forţează ca şi pe viitor să am realizări deosebite. Anul trecut a fost cel mai bun din cariera mea de până acum, atât ca rezultate, cât şi ca joc”, arată Alexandru. După 15 ani de handbal, sportivul născut în Timişoara a fost recunoscut, în premieră, drept cel mai bun din România.

Cea care i-a insuflat dragostea pentru acest sport a fost mama sa, fosta handbalistă internaţională Monica Şimicu. Alex s-a dus la handbal pentru prima dată la zece ani (la LPS Banatul Timişoara) şi de atunci nu a părăsit deloc semicercul, deşi fotbalul şi atletismul i-au făcut ochi dulci, încercând să-l deturneze. Însă prezenţa sa în fiecare dintre cele două sporturi a fost una efemeră. A efectuat câte un antrenament şi s-a întors. „Mi-am dat seama că fotbalul şi atletismul nu sunt de mine. Antrenoarea de la club m-a adus înapoi”, povesteşte jucătorul, ajuns, la 25 de ani, o certitudine, atât la HCM Constanţa, cât şi la echipa naţională.
 
„Deocamdată rămân aici”
 
La Constanţa a intrat în al treilea an de prezenţă şi până acum a cucerit două titluri de campion, două Cupe ale României şi două Supercupe. Cu HCM mai are un an şi jumătate de contract, perioadă pe care vrea să o ducă la bun sfârşit. „Oferte de la alte echipe am avut tot timpul, însă m-am acomodat la HCM, îmi place Constanţa şi deocamdată rămân aici”, spune interul stânga, ai cărui idoli în handbal sunt francezul Nikola Karabatic, croatul Ivano Balic şi românul Vasile Stângă. Handbalist redutabil pe linia de 9 m, Şimicu are şi o formaţie preferată în străinătate, la care ar fi onorat să joace, THW Kiel, din Germania.
 
Ce l-a deturnat de la modelling
 
Handbalul l-a prins în plasă pe Şimicu şi l-a vrăjit atât de mult încât acesta a devenit imun la alte tentaţii. În urmă cu opt ani, i s-a ivit oportunitatea de a urma un alt drum în viaţă şi de a deveni fotomodel. Agenţii de modă din Italia şi din SUA au văzut că Alex, un băiat frumos, înalt şi plin de şarm, se încadra în tiparul unui model de succes şi l-au ofertat. Handbalistul a spus însă nu. „Aceste propuneri au venit înainte să semnez cu Poli Timişoara. Însă eu negociasem deja cu această echipă, obţinusem un salariu bun şi am decis să rămân în handbal, pe care îl vedeam ca pe o activitate de viitor şi sigură. Iar timpul avea să îmi dea dreptate. Pe de altă parte, handbalul îmi plăcea prea mult pentru a renunţa la el. Era şi păcat să dau cu piciorul la ani întregi de muncă”, arată Şimicu.
 
Fan al lui Real Madrid şi al lui Poli Timişoara
 
La 2.00 m înălţime şi 103 kg greutate, Alex este un atlet perfect. Fetele suspină după el. Are alură de fotomodel, dar şi o înfăţişare care i-a determinat pe mulţi să-i spună „Cristiano Ronaldo”, aluzie la faptul că seamănă la chip cu celebrul fotbalist al lui Real Madrid. Întâmplător sau nu, „Balonul de Aur” din 2013 este unul dintre preferaţii din sport ai lui Şimicu. „Mulţi mi-au spus că semănăm. Eu sunt fan Real Madrid, aşa că nu pot să nu-l simpatizez şi pe Cristiano. În ţară ţin cu Timişoara la fotbal, iar când evoluează în cupele europene, sunt suporterul tuturor echipelor româneşti”, arată Alex, care joacă şi tenis de câmp, ca relaxare. În puţinele ore libere îi mai place să iasă cu prietenii, la un suc sau la film, iar când are mai mult timp la dispoziţie dă o fugă la Timişoara, pentru a sta cu familia. Sportivul de 25 de ani este necăsătorit şi are un frate mai mic, Claudiu, de 19 ani, care este şi el handbalist, la LPS Banatul Timişoara.
 
Nu riscă nimic
 
Student în anul III la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii de Vest din Timişoara, Alex Şimicu nu riscă nimic atunci când e vorba de handbal. De aceea nu practică sporturile extreme, deşi acestea îi plac. Doar iarna mai merge pe pârtie, însă cu mare atenţie. Ca handbalist, spune că nu este superstiţios. Obişnuieşte în schimb să nu joace două meciuri la rând cu aceleaşi manşete, chiar dacă acestea sunt spălate. Spre deosebire de alţi sportivi, plini de tatuaje, el nu are niciunul. „Nu sunt contra lor, dar nu mă reprezintă”, arată interul lui HCM, care, pe când era la Timişoara, avea o colecţie impresionantă de cămăşi. Acum însă, programul încărcat de la echipa constănţeană îi lasă timp liber cu linguriţa. „Nu prea mai am timp să port toate cămăşile”, adaugă Alex Şimicu.