Primul antrenor al campioanei povesteşte - „Era cât racheta de mică” În copilărie, băieţii se băteau să o ia în echipele lor de fotbal pe Simona Halep

Sportul românesc respiră în aceste zile printr-o constănţeancă, jucătoarea de tenis care a triumfat în cinci turnee în acest an. O domnişoară de 22 de ani, dedicată trup şi suflet sportului, care trăieşte pe teren momente de vis

Câştigătoare a unui număr record de cinci turnee în acest sezon, ultimul fiind cel de la Moscova, şi ajunsă pe locul 14 în clasamentul mondial, Simona Halep are 18 ani de tenis în spate. A început acest sport pe terenul de la Club „Castel” din Mamaia, remarcată de antrenorul Ioan Stan, care a lucrat doi ani cu ea. De prima dată de când a văzut-o, tehnicianul şi-a dat seama că are în faţă un talent pur-sânge. De la patru ani şi puţin, de când a dat mâna cu tenisul, şi până acum, tânăra nu a încetat să se bucure de ceea ce i se întâmplă. O minune care îi înseninează viaţa zi de zi.

Simona Halep era o gâgâlice când a făcut cunoştinţă cu tenisul. Fratele său mai mare, Nicolae, practica acest sport în Mamaia, iar ea mergea alături de mama lor la teren, pentru a-l lua pe băiat la sfârşitul lecţiilor. Antrenorul lui Nicolae a pus ochii imediat pe fetiţa de patru ani şi puţin. „Avea ţinută de sportivă de mică. Am văzut-o şi le-am spus părinţilor: «O iau la tenis». Mi-a plăcut mult. Avea o motricitate extraordinară. La cinci ani, alerga precum o sportivă, deşi era cât racheta de mică. Promitea mult”, povesteşte Ioan Stan. Acesta a lucrat doi ani cu Simona, la Club „Castel” din Mamaia. „La început, pregătirea nu a fost foarte intensă, două - trei antrenamente pe săptămână, întrucât era foarte mică. Nu am ajuns cu ea la concursuri, că nici nu erau întreceri pentru vârsta ei. Am încercat să-i transmit totul într-o manieră frontală. Am vrut să ştie tot. Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiţă harnică, modestă, talentată şi inteligentă. Avea o inteligenţă nativă. Nu i-am zis de două ori că trebuie să strângă mingile. Era harnică şi conştiincioasă. Nici nu mai întorceam capul, pentru că ştiam că ea îşi vede de treabă. Avea o îndemânare aparte. Alerga, sărea, aprecia corect loviturile şi avea imaginaţie în joc. Se vedea limpede că e un copil cu chemare pentru sport în general şi pentru tenis în special”, îşi aminteşte primul antrenor al Simonei Halep. După Ioan Stan, au urmat alţi tehnicieni, pe care acesta a ţinut neapărat să-i menţioneze. „Eu am pus prima cărămidă, am fost primul care a avut răbdarea să stau în soare şi să strâng mii de mingi. Ar fi o impietate din partea mea să nu-i amintesc şi pe cei care au lucrat apoi cu Simona, primii după mine fiind Nicuşor Ene, Daniel Dragu, Liviu Panait şi Radu Popescu. Ei au construit în continuare casa. Am sperat mereu că va fi una frumoasă. Am o apreciere deosebită pentru ei”, arată Ioan Stan.

„Ai să te rogi de ea să-i cari geanta”

Nicolae a fost aşadar primul tenismen al familiei Halep, de la care Simona a preluat ştafeta. Băiatul a renunţat la un moment dat la tenis, dar sora sa nu s-a mai oprit. „Mai erau momente în care Nicolae o tachina pe Simona. «Lasă-te de tenis», îi spunea el în glumă. Eu interveneam: «Nicuşor, ai să te rogi de ea să-i cari geanta». Iar acum aşa se întâmplă. Când o întâmpină la întoarcerea din turnee, primul lucru pe care îl face e să îi ia, râzând, geanta. Simonei i-a plăcut de mică tenisul, dar juca, în egală măsură, şi fotbal. Şi era bună şi la acest sport. Băieţii se băteau pe atunci cine să o ia în echipă. Eu am crezut mereu că are tot ce-i trebuie ca să ajungă sus. A beneficiat şi de sprijinul total al părinţilor. Mama sa venea cu ea la antrenament şi o aştepta până la finalul şedinţei de pregătire. De multe ori o şi ajuta la strângerea mingilor. Oricum, nu era uşor să vii vara la Club Castel, prin aglomeraţia din Mamaia. Tatăl Simonei era mai mereu plecat, dar, când au început concursurile, o ducea în deplasări, călătorea cu ea”, arată Ioan Stan, pentru care perioada „Castel” a fost o etapă frumoasă din viaţa sa. „Am avut acolo mulţi copii talentaţi. Cu Simona lucram şi individual. Am avut mulţi elevi, iar pe lângă Simona şi Nicuşor îmi mai aduc mainte de Nicea Arghir sau Dan Pufleanu. Simona a fost şi rămâne un copil bun. Am încercat să-i transmit ceva din spiritul meu. I-am interzis să mai arunce racheta şi să comenteze nereuşitele. I-am spus mereu că pe teren ai nevoie de un comportament superior. Trebuie să-ţi respecţi adversarul. Să ai un Dumnezeu, să te temi şi să dai dovadă de smerenie. Să fii umil. Să rămii cu picioarele pe pământ şi să nu exacerbezi victoria”, spune bărbatul de 68 de ani, ieşit la pensie din 2010. Ultimii 20 de ani şi i-a petrecut ca profesor de educaţie fizică la actualul Colegiul Comercial Carol I (fostul Liceu Economic).  

„Am fost mai mult un autodidact”

Ioan Stan şi super-campioana constănţeană au ţinut legătura şi după ce colaborarea dintre ei s-a încheiat. „Îi urez să fie sănătoasă şi să urce cât mai sus în topuri. Îmi va face o plăcere deosebită să o văd la casa ei şi cu copii, peste ani”, mai spune Ioan Stan. De loc din Cernavodă, acesta a absolvit în anul 1967 Institutul de Cultură Fizică de la Bucureşti (ICF), devenind profesor de educaţie fizică, cu specializarea atletism. „Mi-a plăcut foarte mult tenisul, dar am fost mai mult un autodidact. Am învăţat acest sport singur şi am dat examen de antrenor. Lucrez cu copiii de cel puţin 30 de ani. Am şi jucat tenis în tinereţe şi o mai fac şi acum, cu prietenii. Am predat la multe şcoli din Constanţa şi am activat zece ani la secţia de tenis a Parcului Pionierilor”, încheie Ioan Stan.