Lumea fotbalului este mai săracă fără fostul mare fotbalist, antrenor şi preşedinte Se împlinesc trei ani de la moartea lui Sevastian Iovănescu (galerie foto)

Ziua de 29 martie 2010 i-a secat de lacrimi pe apropiaţii celui alintat „Bebe”, pe cei care l-au apreciat şi admirat. Avea numai 56 de ani când a urcat la ceruri să-i aducă titlul de campioană şi echipei îngerilor

Născut la Ghelmegioaia, în judeţul Mehedinţi, pe 2 octombrie 1953, Iovănescu a jucat la Farul (sau FC Constanţa), FC Argeş, Steaua şi FC Olt. La Farul a mai activat ca antrenor şi preşedinte. O complicată intervenţie chirurgicală la inimă i-a fost fatală însă, răpindu-l din mijlocul celor dragi.

Mâine se împlinesc trei ani de la moartea lui Sevastian Iovănescu, fostul om de sport găsindu-şi sfârşitul la Constanţa, la doar trei săptămâni după ce a suferit o operaţie la inimă. Au intervenit complicaţii post-operatorii, iar Iovănescu, deşi a luptat cât a putut, asemenea unui gladiator, aşa cum evolua şi pe terenul de fotbal, nu a rezistat. Trecerea în nefiinţă a lui „Bebe”, la doar 56 de ani, a îndurerat peste măsură lumea fotbalului constănţean, dar şi românesc. În ziua înmormântării, cortegiul funerar a trecut şi pe la stadionul „Farul”, unde celui care a fost un mare fotbalist, un antrenor dedicat şi inspirat şi un conducător devotat clubului constănţean i s-a dat cinstirea cuvenită. Bebe Iovănescu a luat cu el în pământ, fiind depuse în sicriu, o minge de fotbal pe care jucătorii Farului şi-au lăsat autografele, un tricou al „marinarilor” cu numărul opt (cel pe care l-a purtat Iovănescu în cariera sa nepereche), un tricou şi un fular de la FC Argeş şi o diplomă de la Federaţia Română de Fotbal. Iovănescu a fost înmormântat la Cimitirul Palas din Constanţa, alături de tatăl său, Vasile, mort la vârsta de 64 de ani, cu 21 de ani înainte ca fiul său cel mijlociu să-l urmeze. Mama lui Bebe, Elena, a trecut prin două mari tragedii în viaţă: şi-a îngropat şi soţul, şi unul dintre cei trei băieţi. La moartea lui Bebe avea 82 de ani. Ceilalţi doi fraţi sunt Traian (cel mai mare dintre ei) şi Dorin (mezinul).
Decesul lui Sevastian Iovănescu a lăsat-o îndurerată pe vecie şi pe tânăra Alexandra, singurul lui copil, rod al căsătoriei cu fosta handbalistă Simona Iovănescu. Alexandra este şi ea handbalistă (joacă pivot), iar la moartea tatălui avea 22 de ani şi evolua la Tomis Constanţa. În momentul de faţă, joacă la CSM Ploieşti, în Liga Naţională. „Am plecat de la Constanţa în vara trecută, după retrogradarea echipei, pentru că nu puteam să mă mai descurc. De câte ori am posibilitatea vin la Constanţa, însă foarte rar, câte o zi, şi stau la bunicii din partea mamei. Cu ei am o legătură foarte strânsă. Ei m-au crescut şi îi iubesc ca pe părinţii mei. De fiecare dată, trec şi pe la cimitir, la tata, însă vineri (mâine n.n.), din păcate nu pot să ajung, întrucât sâmbătă avem meci la Rm. Vâlcea, cu Oltchim. Mi-e foarte greu fără tata. Am fost foarte apropiaţi. Cum mama era la Timişoara, iar el la Constanţa, lângă mine, m-a sprijinit enorm”, declară Alexandra Iovănescu.

A primit Ordinul de Merit în grad Rubin

Când a murit, Sevastian Iovănescu era preşedintele executiv al FC Farul, funcţie în care fusese înscăunat cu aproape cinci luni înainte de tragicul eveniment. Iovănescu a jucat cinci ani la FC Constanţa şi la Farul (noua denumire a echipei) - doi în prima ligă, trei în eşalonul secund - în sezoanele 1974/1975, 1985/1986, 1986/1987, 1987/1988 şi 1988/1989. În Divizia A a mai evoluat la FC Argeş (unde a cucerit titlul de campion, în ediţia 1978/1979, şi o medalie de argint, în sezonul precedent), Steaua şi FC Olt. Are 357 de meciuri jucate în prima ligă şi 56 de goluri marcate. Era un mijlocaş de mare travaliu, alerga non-stop. Clubul Farul l-a slujit cu credinţă nu numai ca jucător, ci şi ca antrenor şi conducător. A antrenat la toate nivelurile (la copii şi juniori; la Farul II - principal; la echipa mare - secund, de mai multe ori). A jucat şi la echipa naţională: la echipa mare (o selecţie), la România B (două selecţii, două goluri), la echipa olimpică (3 - 1) şi la tineret (10 - 1). În 2009, a primit Ordinul de Merit în grad Rubin din partea Federaţiei Române de Fotbal, care, anterior, îi acordase şi titlul de maestru al sportului. Sevastian Iovănescu a activat în fotbal şi ca observator la meciuri. „Bebe s-a remarcat ca un jucător excepţional şi ca un profesionist al fotbalului. A fost un antrenor modern. A descoperit şi a format mulţi fotbalişti pentru echipa mare a Farului. Practic, şi-a dat viaţa pentru fotbal. A fost permanent la dispoziţia Farului”, a declarat un alt antrenor emerit, practician şi teoretician de calibru, Petre Comăniţă.