Istoria sportului constănţean / Fotbal (I) Cine a fost primul jucător selecţionat în Naţionala României

Pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, Gogu Cojocaru, fost fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Să-i dăm cuvântul.

Ca pretutindeni, şi pe meleagurile noastre fotbalul îşi are începuturile tot pe maidanele de la marginea oraşelor şi a satelor, dovadă fiind locurile de joacă de la Oborul Vechi, situat cândva la intersecţia Spitalul Vechi - ICIL, de pe câmpul aviaţiei, Tăbăcărie, Tataia, Cartierul Marinarilor sau de la Oltina, Ostrov, Cernavodă, Murfatlar, unde cine mai ştie de când se practică un asemenea joc. Dacă în ţară fotbalul modern a fost adus de studenţii care învăţau în străinătate, în Dobrogea a venit încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe calea apelor, de la marinarii străini şi în special cei englezi, şi de la constructorii Portului Constanţa. Dovadă certă rămâne primul teren, ale cărui urme se mai vedeau şi după Cel De-al Doilea Război Mondial, la rădăcina podului de la Poarta 3 a Portului. Toate jocurile organizate până în anul 1928 s-au desfăşurat în incinta Portului. Primul meci internaţional a fost în 1909, iar prima confruntare oficială a reprezentativei oraşului s-a jucat pe 24 mai 1915, cu Olimpia Brăila.

Victoria reprezenta administraţia locală

După anul 1910, în oraşul Constanţa încep să apară primele forme de organizare: echipe, grupări, asociaţii şi cluburi ale fotbalului local. În anul 1913, ia fiinţă Victoria, primul club de fotbal al oraşului, reprezentând administraţia locală. Preşedinte era Dan Alecu, iar sediul fusese ales pe strada Traian nr. 10. Din conducere au făcut parte avocaţii I. Nalbant, Albahari, Benderly şi dr. I. Sabău. La început, clubul a avut 15 membri fondatori şi 70 activi. În 1914, la iniţiativa unui grup de negustori greci, se constituie AS Elpis, cu 85 de membri cotizanţi. Avea sediul pe str. Ion Lahovari, ca preşedinte executiv a fost numit A. Patraş, iar ca preşedinte de onoare D. Adamite, consulul comunităţii elene. În 1915, este înfiinţată gruparea Izvor, condusă de Sotir Zoga. În 1920, este asimilată de Slavia, ca reprezentantă a bulgarilor dobrogeni, echipa Liceului Mircea cel Bătrân şi echipa Ovidiu, care vor dispărea după război. În 1920, un grup de elevi ai Şcolii Superioare de Comerţ, susţinut de peste 80 de membri activi, pune bazele AS Săgeata, care a avut sediul pe strada Ion Grădişteanu nr. 57, iar ca prim preşedinte a activat ing. Stoenescu Dunăre.

Un cizmar modest, sufletul lui EFA

În 1922, din iniţiativa elevilor Liceului Mircea cel Bătrân şi ai Asociaţiei Sportive Diana, cu 15 membri fondatori şi 75 activi, se constituie gruparea Tricolor, prima echipă de fotbal portuară, ca o filială a puternicului club bucureştean. A avut sediul pe strada Lascăr Catargiu, preşedinte a fost Tase Protopopescu, primul jucător constănţean selecţionat în reprezentativa ţării, iar funcţia de preşedinte de onoare i-a fost oferită profesorului de educaţie fizică Nae Constantinescu. În acelaşi an, este înfiinţată şi asociaţia sportivă a comunităţii armene - Artiv (Vulturul). Şi-a schimbat apoi denumirea în Hometnamen, dar numele care a consacrat-o şi sub care a rămas cunoscută a fost EFA (Educaţie Fizică Armeană). S-a născut din fuziunea cu uniunea cercetaşilor armeni. A avut sediul pe strada D. A. Sturdza nr. 2. Preşedinte activ a fost V. Ovanezian, iar preşedinte de onoare Djvian Altunian. Sufletul acestei grupări sportive, reprezentată mai ales prin echipa de fotbal, a rămas, până la desfiinţare, H. Vaham, un cizmar modest, de o dăruire rar întâlnită.