În urma unui articol apărut în ziarul nostru Un rugbyst sărman din Constanţa a primit ajutor din Canada (galerie foto)

Povestea emoţionantă a tânărului rugbyst Bogdan Udrea, de la CS Tomitanii Constanţa, i-a impresionat pe enoriaşii Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Gheorghe” din St-Hubert (Canada). Prin intermediul articolului „Nu a putut veni la antrenament întrucât nu a avut cu ce să se încalţe / Fără tată şi cu mama aproape oarbă, un rugbyst plachează sărăcia”, apărut în ziarul ZIUA de Constanţa pe data de 14 ianuarie a.c., românii din provincia canadiană Quebec au aflat de neajunsurile vieţii sportivului de 13 ani şi ale familiei acestuia şi au hotărât să-l ajute.

Om de legătură a fost antrenorul de la Tomitanii, Cristi Cojocaru, pe care l-am pus în contact cu cei din Canada. Cristi i-a sprijinit şi el mult pe Bogdan şi pe mama acestuia, inclusiv de sărbătorile de iarnă trecute, când a pus bani cu arbitrul Robert Andrei Diaconescu şi i-au cumpărat ghete îmblănite, fes, fular şi i-au dăruit un pachet de alimente puştiului, care nu a venit la un antrenament întrucât nu a avut cu ce să se încalţe. Enoriaşii Parohiei „Sfântul Gheorghe” şi părintele Daniel au strâns multe produse de strictă necesitate şi au făcut două pachete uriaşe, pe care le-au trimis la Constanţa. Ieri, prin Cristi Cojocaru, acestea au ajuns acasă la Bogdan, care locuieşte în Campusul Social „Henri Coandă” din Constanţa, alături de mama sa şi de fratele său mai mare, Gabriel. Antrenorul nu a suflat o vorbă despre scopul vizitei sale. A vrut să fie o surpriză. Băiatul era în oraş, la film, cu colegii de la şcoală. Cristi a aşteptat să se termine filmul, l-a luat pe Bogdan şi l-a dus acasă, unde era mama, şi le-a prezentat amândurora conţinutul celor două pachete, dăruindu-li-le. Unul era cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, celălalt conţinea alimente. De asemenea, Bogdan şi mama sa au primit de la românii cu suflet mare din Canada un plic ce conţinea o iconiţă, câteva sfaturi religioase, un mesaj şi 20 de dolari canadieni. Surpriza şi bucuria au fost de nedescris. „Piticule, ia uite ce ai primit! Niciodată să nu abandonezi sportul. Vezi, după muncă vine şi răsplata!”, a exclamat mama, care nu mai putea de emoţie. „Trebuie să facem un raft nou la şifonier cu ce avem aici”, a mai spus mama.

Rugăciunile fierbinţi i-au fost ascultate

Patul lui Bogdan se umpluse cu haine, încălţări şi alimente. Băiatul nu ştia pe ce să pună mâna mai întâi. Mama a început să plângă. Cei doi s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat. „Suntem o familie cu credinţă în Dumnezeu. Rugăciunile mele fierbinţi au fost auzite. O ducem greu, dar aceste cadouri ne îndulcesc puţin viaţa. Le mulţumim oamenilor extraordinari din Canada, îi mulţumim domnului antrenor. Să le întoarcă Dumnezeu cu aceeaşi monedă acest gest. Nu am cuvinte să exprim ce simt. Vom încerca să luăm legătura cu cei care ne-au trimis pachetele, să le mulţumim. Am rămas extrem de plăcut surprinsă. Domnul antrenor l-a încurajat permanent pe băiatul meu să facă rugby, iar acum iată că avem şi o răsplată pentru eforturile depuse. Mă rog la Dumnezeu să-i dea sănătate lui Bogdan şi să ajungă un mare rugbyst. Asta îşi doreşte orice părinte”, a spus mama sportivului, cu ochii înlăcrimaţi. „Nu mă aşteptam să primesc aceste pachete din Canada. La început, rugby-ul a fost pentru mine un hobby, dar acum nu mai pot trăi fără el”, a spus şi Bogdan, la fel de pătruns de moment.

Haine şi pentru alţi copii nevoiaşi

„Dragii noştri! Am aflat de suferinţa prin care treceţi. Şi, dacă la inima noastră a ajuns necazul vostru, cu atât mai repede a ajuns la Bunul Dumnezeu, care vă poartă de grijă spre mântuire. Vă pomenim cu dragoste în rugăciunile Bisericii, spre credinţă tare, bucurie şi sănătate”, a fost mesajul din plic al enoriaşilor din Canada. Cea care a ţinut legătura cu Cristi Cojocaru a fost Otilia Postolache, membră în Comitetul Doamnelor. „M-au bucurat foarte mult cadourile trimise din Quebec. Românii de acolo s-au mobilizat rapid. M-au întrebat ce vârstă are băiatul, ce înălţime, ce greutate, ce număr poartă la picior, pentru a-i trimite hainele şi încălţările potrivite. De asemenea, în pachetul cu îmbrăcăminte au pus ceva şi pentru mama copilului. Nu în ultimul rând, oamenii inimoşi de peste Ocean au trimis şi hăinuţe de mărimi mai mici, pentru copii nevoiaşi de la celelalte grupe de la Tomitanii. Le mulţumim tare mult tuturor. E un exemplu de mare omenie şi bunătate”, a spus Cristi Cojocaru.

Mama e în pericol să orbească

Bogdan, fratele său şi mama lor alcătuiesc o familie oropsită. Tatăl copiilor a murit de boală în 2005, iar de atunci mama se luptă să le asigure o farfurie de mâncare şi un pat celor doi copii ai ei. În Centrul Social „Henri Coandă” s-au mutat de curând, înainte locuind în condiţii şi mai grele. Fratele lui Bogdan a avut probleme de sănătate când a fost mic (epilepsie), ceea ce a făcut să fie dat la şcoală, în clasa întâi, la vârsta de nouă ani. Acum are 17 ani şi nouă luni, este la liceu, se simte bine, dar din boala din copilărie tot au mai rămas ceva urme. Mama în schimb are serioase probleme de sănătate, de vedere în primul rând. „Cu ochiul drept nu văd deloc şi a fost afectat şi stângul. Dacă nu mă operez, voi orbi. Printre altele, am miopie şi glaucom. În toamnă, am suferit un preinfarct, din cauza neajunsurilor şi a supărărilor. Am 38 de ani şi nouă luni, dar sunt pensionată pe caz de boală, cu gradul patru de invaliditate. Trăim din pensia mea de 900 de lei şi din alocaţiile copiilor, fiecare de câte 42 de lei. Tratamentul m-ar costa 580 de lei, dar nu am de unde să dau atâţia bani”, a declarat Simona Ana.