Gică Hagi, amintiri din copilărie. Primul cadou, carnetul de note și meditațiile la matematică

• Gică Hagi s-a născut cu har pentru sportul-rege și a fost atras de mic de fotbal.
• „Regele” iubea să paseze decisiv și să marcheze goluri, iar în teren avea tupeu și risca mult.
• Lui Hagi i-a plăcut mereu să decidă pe gazon, ca unui adevărat număr 10, care face diferența.

 
Într-un interviu acordat lui Andi Moisescu, Gică Hagi, cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc, a vorbit despre copilăria sa, despre valorile familiale, despre părinți și copii, și despre marea sa dragoste, fotbalul.
 
„Regele” a povestit că de mic am fost atras de sportul-rege. „Cred că te naști cu un har. După, te perfecționezi. Te duci de la zero la infinit. Muncind foarte mult și repetând, la un moment dat ajungi la instinct și la automatism. Tehnica se învață, restul îți dau mămica și tăticul. Părinții reprezintă baza unui copil, ei îl influențează de la început. Părinții mei aveau o structură foarte bună. Mama era foarte bună, disciplinată. Vorbea puțin, dar când trebuia. Tata era un om al familiei, care și-a asumat noțiunea de lider. I-a plăcut mereu să fie mândru de el. Totdeauna a vrut să performeze și să conducă. Era un conducător. Cred că de acolo mi se trage și mie. Părinții mei mi-au dat în ADN, e înăuntru”, i-a spus Hagi lui Andi Moisescu. 
 

Juca pe stradă, în picioarele goale

 
„Regele” povestește că legat de fotbal a fost și primul cadou pe care l-a cerut, la vârsta de trei ani. O minge de fotbal!
 
„Toți plecăm de undeva, iar performanțele te trag. Era România anilor 70, cu Dobrin, România care se calificase la Campionatul Mondial. Pe la cinci ani, văzând toate acestea și vorbindu-se înainte de calificare, m-am luat. Nu aveam televizor, dar știam. Credeam că Dobrin e mai mare ca Pele. Atunci am început să înțeleg fotbalul. Jucam pe stradă, în picioarele goale. Tata era iubitor de fotbal și avea o calitate pe care eu nu pot să o am: după fiecare meci al meu, niciodată nu mi-a vorbit despre cum am jucat. El avea o încredere oarbă, nebună în mine, de cum fac lucrurile. Deși nu a jucat niciodată fotbal (fratele lui a făcut-o), se pricepea. El era un lider și de la el am luat personalitatea, să ieși în față. Să-ți asumi lucrurile. Era un tip foarte puternic, lua decizii. Avea o prezență. Când intra în casă, se simțea. «Mamă, vine tata...»”, a menționat Gică Hagi.
 

Dacă nu vedea note peste 7, nu semna

 
Iancu, tatăl micului Gică, îl încuraja pe acesta să facă fotbal, dar punea preț și pe carte. „La școală, când nu luam note bune, nu îmi semna. Dacă nu aveam peste 7, el nu semna. Pe timpul nostru, ne trimiteau de la școală cu carnetul acasă să-l semneze părinții, ca aceștia să vadă ce note ai. Tata scria pe carnet: «Nu semnez», mă duceam cu el așa la școală”, dezvăluie Hagi.    
 

„Pe o ureche îmi intra și pe cealaltă îmi ieșea”

 
„Regele” a iubit și iubește nespus fotbalul, iar de acest lucru s-a convins și un unchi de-al său, atunci când a vrut să-l pregătească suplimentar la matematică, în perspectiva admiterii la liceu.
 
„Fratele mamei era cel mai bun la matematică, a făcut facultatea la Iași, avea zece pe linie. Pe toți i-a determinat să facă matematică. A încercat și cu mine, dar, după o lună, s-a lăsat. S-a dus la mama și i-a spus: «Ia-ți-l de aici, că eu nu stau». Îmi spunea, dar pe o ureche îmi intra și pe cealaltă îmi ieșea. Eu eram cu fotbalul. Și-a dat seama. Eram la 14 ani, să intrăm la liceu și să facem meditație. Tata îmi spunea mereu să am patalamaua la mână. De aceea am și mers la facultate, îndemnat de părinți. După mine, eu voiam să joc doar fotbal. Ei m-au îndrumat însă și în această direcție, să ai o diplomă, că, Doamne ferește, nu știi ce se întâmplă. Pe atunci nu ne gândeam că meseria fotbalului va continua și după ce te lași ca jucător, că se trăiește bine și după și poți fi director, președinte, director sportiv, la marketing, să conduci. Fotbalul e acum o firmă importantă, în care poți să lucrezi, e o multinațională. E o industrie, dar și o meserie”, a spus Hagi în interviul acordat lui Andi Moisescu.
 

Avea tupeu în teren și risca mult

 
Cum era Gică Hagi ca fotbalist, la începuturile carierei sale? Talentul se vedea clar, dar cum aborda și cum gândea viitorul „Rege”... sportul-rege?
 
„Eram un jucător foarte talentat, iute, care iubea fotbalul, avea ambiție, mult entuziasm și curaj. Aceasta am avut eu în mine, în structura mea, acea încredere mare în ce pot să fac. Aveam tupeu în teren și riscam mult, deși colegilor mei nu le convenea uneori, că trăgeam mult la poartă. Dar îmi plăcea să pasez și să marchez goluri. Orice persoană devine mare în timp dacă se dedică unei profesii. Eu am iubit de mic fotbalul și mingea. Am încercat să mă joc cu balonul și să ajung la nivelul cel mai înalt. Mi-a plăcut să câștig. Ca să fii mare, trebuie să faci performanță. În viață, am luat decizii 80% foarte bune. Am crescut în fiecare zi și învăț în fiecare zi. Nu-mi plac persoanele care cred că le știu pe toate, sunt pline și nu mai lasă loc de a înmagazina ceva, un cuvânt, un sfat, o vorbă, un motto. Trebuie să iei mereu de la fiecare tot ce e bun”.   
 

Legea atracției

 
De asemenea, în timpul meciului, Hagi nu suporta să aibă alții mingea, „o altă calitate foarte mare”.
 
„Legea atracției se cheamă. Voiam să fac ce nu făceau alții. Ce era mai greu. Ce face numărul 10, care e și creativ, și imprevizibil: mai multe lucruri deodată. Dintotdeauna mi-a plăcut să decid. Numărul 10 face diferența și decide. Decarul joacă pentru public, pentru suporteri. Se uită într-o parte și pasează în alta. Aduce pasiune și adrenalină. Face câteodată ceva la care nu se gândește nimeni. Trebuie să ai o încredere nebună în tine, să încerci, să încerci... Totul vine de la curaj. Eu în carte am scris: convingere, încredere și curaj. Acestea te poartă la victorie”, a punctat Hagi în interviu.   
 

„Trebuie să ai o profesie căreia să i te dedici”

 
„Regelui” întotdeauna i-a plăcut ca și copiii săi, Kira (actriță) și Ianis (fotbalist), să se identifice cu ceva.
 
„La 14-15 ani, am stat cu ei de vorbă. La Ianis, a fost mai simplu, că el de mic și-a dorit mingea. La Kira trebuia să descopăr ce îi place să devină. Se spune că la 14-15 ani trebuie să știi în ce investești. Ca să-ți fie bine la bătrânețe, trebuie să investești în tineri. De la o vârstă, trebuie să comunici cu copilul pentru ce te dedici. Eu doar îl sprijin pe copil să-și îndeplinească visele. Trebuie să ai o profesie, acest lucru li l-am spus și copiilor, trebuie să-și facă o profesie. Să se ducă, să se dedice, să muncească. Nu contează cât de mulți bani ai, trebuie să știi să-i chibzuiești”, a menționat Gică Hagi.  
 

La Farul, venea direct la meciuri, de la Luceafărul

 
„Regele” a avut de mic aspirații înalte. „La 12 ani, prima mea întrebare a fost dacă voi ajunge să joc în Divizia A. Mi s-a spus că va fi ușor să ajung acolo, dar mai greu să mă mențin. Când am debutat în prima ligă (n.r. în 1982, sub culorile FC Farul Constanța), s-a văzut talentul, apoi a fost multă muncă și am luptat să devin cel mai bun. Când ai talent, e ușor să te prezinți. Eram la București, la Luceafărul, și la Farul veneam direct la meciuri, atât. Ei m-au luat la echipa mare știind că jucam foarte bine la Luceafărul. Acest centru selecta cei mai buni jucători din țară. Jucam împreună, mergeam la școală împreună, stăteam împreună și de acolo s-a format echipa națională. Acum nu se mai poate așa ceva la nivel național, să ții jucătorii tot anul, dar acest proiect l-am urmat eu la Academie”, spune Hagi.
 

„Dacă vrei să fii respectat, învinge-l și pe frate-tău!”

 
Cel mai mare fotbalist al României își amintește și despre prima dată când a apărut în ziar: „La 12 ani, dar câștigând trofee. Eu le zic acum jucătorilor mei: «Dacă vrei să fii respectat, învinge-l și pe frate-tău!». Ca să fii tu primul. Trebuie să ai mentalitate. La meserie, nu-l poți lăsa pe altul să ți-o ia înainte. Trebuie să fiu eu în față. Mă lupt și cu colegul, cu oricare, să arătăm care e mai bun. Trebuie să accepți competiția”.
 

Salariul său la FC Viitorul

 
În 2009, Hagi a demarat proiectul fotbalistic de mare succes Academia Hagi și FC Viitorul. „Regele” a vorbit și despre salariul său. „Prima oară, grija mea era să-mi țin clubul. Eu sunt proprietar și trebuia să-i plătesc pe ceilalți, ei erau mai importanți, nu salariul meu. Eu sunt acționar, iar șase ani am ieșit pe profit. Am muncit bine. Am luat doar salariul minim pe economie, în rest am făcut cinci ani muncă profesională, fără să iau un bonus. Mi s-a părut drept, pentru că ceilalți trebuia să ia. În spatele meu era acționarul, care trebuia să-și plătească angajații. Nu trebuia să creez condiții pentru ei? De rămânea ceva, OK, eram și eu la rând. Eram ultimul, niciodată primul. Dacă vrei să primești, trebuie să știi să dai”, a mai spus Hagi. 
 
Sursa foto: captură Youtube (Andi Moisescu)
   
Citește și:

Fotografie-document
Gică Hagi împlineşte astăzi 51 de ani. Iată-l în clasa a IV-a, în costum de pionier!

Iată-l pe Gică Hagi, în 1977, la 12 ani!
„Hai, Gigele!“ Cum şi-a pus amprenta pe „Cupa Speranţelor“ micul magician de la echipa „Pescăruşul“ (galerie foto)

Promovat de Constantin Mareş
La 14 ani, Gică Hagi a debutat la echipa Under-19 cu un gol din foarfecă, la Tulcea!

Întâlnire cu istoria
Unchiul lui Gică Hagi a fost fotbalist la Tractorul Năvodari. Marea familie a echipei s-a reunit (galerie foto + video)