Cristian Voinea şi voinicii de la ŞS2 Constanţa Au plecat la un turneu de rugby în RDG şi au ajuns la cules de roşii (galerie foto)

Acum aproape 26 de ani, tinerii rugbyşti de la Şcoala Sportivă numărul 2 din Constanţa (actualul Liceu cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“) au avut parte de o experienţă inedită în Republica Democrată Germană (RDG). Plecaţi din România la un turneu, juniorii au fost confundaţi pe aeroportul din Berlin şi duşi într-un cu totul alt loc decât cel în care trebuiau să ajungă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, când au văzut ce sunt puşi să facă, rugbyştii au rămas cu gura căscată!

În luna septembrie a anului 1989, rugbyştii de la ŞS2 Constanţa s-au bucurat nespus la auzul veştii că aveau să participe la un turneu extern, în RDG. Zis şi făcut. A venit şi ziua plecării. Grupul constănţean a aterizat pe aeroportul din Berlin şi a fost preluat de un autobuz. Oaspeţii nu au discutat cu cei care i-au întâmpinat (nimeni dintre cei sosiţi atunci de la Constanţa nu ştia limba germană), dar totul părea în regulă. Şi unii, şi alţii credeau că au de-a face cu cine trebuie. Se înşelau însă amarnic. Unul dintre tinerii sportivi de atunci, Cristian Voinea, povesteşte: „Ne-au dus cu autobuzul într-o localitate şi ne-au cazat la un cămin de muncitori. Cred că ne-au confundat cu lucrători agricoli, pentru că, în ziua următoare, ne-au sculat la cinci dimineaţa, ne-au dat cizme de cauciuc şi pelerine de ploaie şi ne-au trimis pe câmp cu găleţile, la cules de roşii! Domnul Peter Ianusievici (n.r. unul dintre antrenori) nu venise iniţial cu noi, iar el era singurul care putea comunica cu germanii. Atunci când ne-a găsit, a putut, în sfârşit, să regleze situaţia“. Printre rugbyştii de la ŞS2 care au participat la acel stagiu, alături de Cristian Voinea, se mai găseau, printre alţii, Dan Coroiu, Laurenţiu Diaconu, Sorin Dumitru, Valentin Dache, Erdinci Septar, Ion Barbu, Daniel Chiriac, Iulian Prunăreanu, Valentin Alexe, Cristian Rusu, George Dragomir, Emanuel Găliceanu sau Eduard Kepert. Ceilalţi doi antrenori erau Dumitru „Ghiocel“ Bucur şi Emil Dumitrescu.

„Am fost pionierii căpşunarilor“

La 26 de ani distanţă de episodul cu roşiile redegiste, foştii rugbyşti râd când îşi aduc aminte de acea aventură, în care s-au distrat pe cinste. „Am făcut cantonament în tabăra de zilieri. Am fost pionierii căpşunarilor“, a spus unul dintre ei. „Mai ţineţi minte că ne plăteau la găleată? Iar apoi am început să le golim în remorcă doar jumătate, până când s-au prins nemţii, că nu ieşea greutatea la remorcă“, a spus un altul, remarcând recordul de 40 de astfel „găleţi“ al unui coleg. Veniţi dintr-o ţară aflată în suferinţă, constănţenii s-au bucurat de stagiul dintr-o ţară străină, chiar dacă, la ora aceea, RDG era încă un stat comunist, aflat sub controlul trupelor sovietice. „În această deplasare, am văzut şi noi mai multe culori la un televizor“, se amuză un alt component al delegaţiei de la ŞS2. Băieţii îşi aduc aminte şi de masa de tip „bufet suedez“, şi de „punkişti“. „Habar nu aveam cum de le stă părul în cap atât de drept!“, povestesc ei.

A participat la U-18 Junior World Cup, de la Madrid

Acum în vârstă de 41 de ani (este născut pe 14 aprilie 1973, la Constanţa), Cristian Voinea a început rugby-ul la 13 ani, la ŞS2, cu antrenorul Peter Ianusievici şi cu regretatul Dan Ivanciu. A jucat la Şcoala Sportivă 2, ca centru, până la finele junioratului (în 1992), iar apoi, pentru un an, la echipa de seniori a Farului Constanţa, sub bagheta celebrului tehnician Mihai Naca. În 1990, Cristian a câştigat Cupa României la juniori, iar în 1991 a cucerit titlul de campion naţional cu echipa de până în 18 ani. Tânărul Voinea a fost selecţionat şi la echipa reprezentativă de juniori, cu care a fost în 1990 la un turneu în Anglia (antrenori erau Manolache, de la fosta Locomotiva Bucureşti, şi Dumitru Bucur, de la ŞS2 Constanţa). De asemenea, Cristian Voinea a participat, în aprilie 1992, la Madrid, la U-18 Junior World Cup, cu Dodo Munteanu antrenor principal.

„Eram cei mai buni juniori din România“

Printre cei pe care Cristian i-a mai avut colegi la Constanţa se numără şi Ionuţ Ruxanda, Vasile Mătăsaru, Cătălin Buruiană sau Cristian Husea, iar la lotul naţional a fost coechipier, printre alţii, cu Cristian Hâldan, Răzvan Mavrodin sau Sebastian Frunză. „Am foarte multe amintiri frumoase legate de rugby, însă cea mai plăcută rămâne cea de la cucerirea titlului de campion naţional, în 1991. Eram cei mai buni juniori din România la acel timp. Am muncit toţi foarte mult să ajungem acolo“, rememorează Cristian Voinea.

S-a căsătorit cu o canadiancă, pe o plajă din Hawaii

Acesta a jucat rugby doar până la 20 de ani, când a fost nevoit să renunţe la sportul cu balonul oval din cauza unei accidentări la umăr. Peste numai un an, în 1994, a plecat în Canada, unde s-a stabilit şi unde locuieşte şi în prezent, în oraşul Vancouver. În 2009, s-a căsătorit cu o canadiancă, Jessica, pe o plajă din Maui (Hawaii). Cristian are dublă cetăţenie, română şi canadiană, şi este stabilit definitiv în Canada. În România a venit ultima dată acum şase ani, dar plănuieşte să revină la anul, când va avea loc o întâlnire a foştilor colegi de la Şcoala Sportivă 2. În Canada, Cristian lucrează (de zece ani) la un spital din centrul oraşului Vancouver, ca „registered psychiatric nurse“, dar nu a renunţat la sport, fiind portar într-o echipă de fotbal formată din prieteni şi care joacă într-o ligă de recreere. La acelaşi spital şi în acelaşi post activează şi soţia fostului rugbyst.

Băieţelul său face hockey la un club privat, Excellent Ice

Cristian şi Jessica au doi copii, un băiat, Nicholas, de patru ani, şi o fetiţă, Natalie, de doi ani. Nicholas face şi el sport (hockey pe gheaţă), iar Natalie va fi înscrisă la vară la patinaj şi la înot. „Nicholas evoluează la un club privat de hockey, numit Excellent Ice. Hockey-ul e un adevărat cult în Canada, de aceea şi rezultatele de campioni mondiali şi olimpici. Copiii încep să patineze de la vârste foarte fragede, al meu nici nu împlinise trei ani când era deja cu patine. Face antrenamente de cinci ori pe săptămână, cel puţin 45 de minute. Sper să ajungă un mare hockeist“, este mândru Cristian. Fiul său poată numărul 10 pe tricou.

„A fost o reîntâlnire cu fosta mea viaţă“

De curând, lotul naţional Under-19 al României a participat la un stagiu de pregătire în Canada, iar Cristian a avut marea bucurie de a se vedea cu românii săi. Din staff-ul tehnic al lotului face parte şi antrenorul Cristian Cojocaru, de la Tomitanii Constanţa, cu care Voinea a fost coleg la ŞS2! „Pentru mine, întâlnirea a fost una foarte emoţionantă şi de neuitat. A fost o reîntâlnire cu fosta mea viaţă de acum mai bine de 20 de ani. Mă bucur nespus că am avut posibilitatea să văd de pe stadion, la Shawanigan Lake, primul meci dintre cele două amicale disputate de tinerii tricolori în Canada şi să-i reîntâlnesc pe fostul meu coleg de echipă Cristian Cojocaru şi pe domnul Manolache, de la Federaţie (n.r. fostul său antrenor de la lotul naţional, cu care a mers, în 1990, în Anglia, iar care acum este membru în Biroul Federal al FRR). De asemenea, sunt fericit că am făcut cunoştinţă cu întreaga echipă. După meci, Cristian m-a prezentat băieţilor în vestiar. A fost o mare onoare pentru mine. Am avut prilejul să-i încurajez pentru partida următoare“, a spus fostul rugbyst. „Când juca, Cristian era foarte dedicat acestui sport. Îşi dorea foarte mult să facă performanţă. Tatăl său, Teo Voinea, era foarte ataşat de echipă, şi, alături de alţi părinţi, era nelipsit de la meciurile noastre“, a spus şi Cristian Cojocaru. Cu ocazia acestei întâlniri, Cristian Voinea a primit din partea FRR materiale promoţionale şi o insignă.

A botezat copilul prietenilor lor, Suzana şi Justin Prasad

În Canada, Cristian Voinea şi-a intrat şi în rolul de naş de botez, creştinându-l pe copilul Suzanei Jesic Prasad şi al lui Justin Prasad, buni prieteni cu familia Voinea. Suzana este din Serbia şi, la fel ca fostul rugbyst, e venită de mulţi ani în Canada. Botezul a avut loc la Biserica Ortodoxă Sârbă, iar băieţelul a primit prenumele George, „prelucrat“ canadian după prenumele tatălui Suzanei, Djordje.