Săptămâna Patimilor. Semnificaţia fiecărei zile în parte. Ce trebuie să faci până în Sâmbăta Mare

Duminică Floriilor este şi prima zi din Săptămâna Patimilor, care ne aduce aminte de patimile, răstignirea şi îngroparea Domnului. În această perioadă, Biserica îi invită pe credincioşi la rugăciune mai intensă, în fiecare seară oficiindu-se denia. Termenul vine de la cuvântul slavon „vdenie“ şi se traduce prin „priveghere“ sau „slujbă nocturnă“. Astfel, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă“, care se oficiază în seara zilei precedente.
 
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie deosebită, iar deniile pun în valoare acest lucru. Credincioşii sunt chemaţi să se ostenească printr-o postire mai aspră. Astfel, cine poate, ţine post negru sau ajunează până seara în zilele de luni, marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă. Prin denia de luni, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vinderii Mântuitorului.
 

Iosif, vândut pe 30 de arginţi

 
În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba de luni este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt cu 30 de arginţi. Istoria din Geneză vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii, spun teologii. Tot în această zi se face pomenire şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. „E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Deci, la Judecata de Apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit“, explică preotul.
 

Parabola celor zece fecioare

 
Marţea cea Mare ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu parabola celor zece fecioare. „Citind această pildă transmisă de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti, ne pregătim pentru cea de-a doua venire a Mântuitorului. El este Mirele, iar noi trebuie să fim mereu gata să-l întâmpinăm. Să avem candela credinţei aprinsă în suflet şi să dăm dovadă de putere, pentru că numai astfel putem ajunge în Împărăţia veşnică“, spune părintele Ramon.
 

Mirul şi femeia păcătoasă

 
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi al îndreptării omului care greşeşte. Conform teologilor, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosiţe după înmormântarea Mântuitorului. A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preţ“. A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: „Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul“.
 

Cina cea de Taină

 
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. După ce a săvârşit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: „Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“.
 
Este ziua în care în biserici, în timpul deniei (slujbei de seară) se citesc cele 12 evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Preoţii le vorbesc credincioşilor despre ultimele zile petrecute de Iisus înainte de răstignire, despre patimile şi învierea Mântuitorului.
 

Răstignirea şi moartea

 
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ziua cea mai neagră din istoria creştinismului. Este ziua în care Iisus a fost biciuit, scuipat şi răstignit între doi tâlhari. Este Vinerea neagră, în care Iisus a murit pentru mântuirea lumii. Împreună cu Biserica, în sfânta şi marea Vineri rememorăm răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, aceasta este una dintre acele zile aliturgice, adică în care nu se oficiază sfânta liturghie.
 
„În această zi se face pomenire de sfintele, înfricoşătoarele şi mântuitoarele Patimi şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimeşte nu este un simplu om şi înfricoşătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: «Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat»“, explică părintele Ramon Eugen Ilie. În Vinerea Mare se ţine post negru, iar seara se cântă Prohodul Domnului, la denie. Apoi se înconjoară biserica de trei ori şi se trece pe sub Sfântul Epitaf.
 

Îngroparea lui Hristos

 
În Sfânta şi Marea Sâmbătă creştinii evocă îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viaţa veşnică pe cei din veac adormiţi. Rânduiala Bisericii este că, imediat după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se pomeneşte Învierea.
 

Biruinţa asupra morţii

 
Duminică - Învierea lui Iisus Hristos, după ce a luat asupra Sa păcatele omenirii şi a fost răstignit pe cruce. Duminica Paştelui simbolizează biruinţa lui Iisus asupra morţii şi promisiunea vieţii veşnice.
 
Duminică, 1 aprilie, ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a oficiat denia la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“. El va oficia această slujbă şi astăzi, la Catedrală, începând cu ora 17.00. Tot astăzi, dar de la ora 9.00, ÎPS Teodosie va oficia Taina Sfântului Maslu la Biserica Greacă din Constanţa (strada Mircea cel Bărtrân nr. 36). Credincioşii vor putea cinsti moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, aduse de la Biserica „Sfântul Nectarie“ din Constanţa.