Creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Prooroc Ilie Ce trebuie să facă fetele nemăritate în această zi

Sfântul Ilie este cinstit de creştini, duminică, 20 iulie, ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul Israelului, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, atestată prin numeroase tradiţii şi datini.
 
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului. Sfântul Ilie, cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinoşi, a fost un mare făcător de minuni în timpul vieţii şi după ce s-a urcat la cer, într-un car de foc. Marele prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide şi de a închide cerurile“. În această zi nu se lucrează, de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină). Sfântul Ilie este cinstit mai ales de cojocari şi de stupari: se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică, spre binecuvântare, şi se împart nevoiaşilor.

Cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism

Sfântul Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc. Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri biblice, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în tradiţia islamică. Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în regatul Israel din Samaria. Potrivit tradiţiei, tatăl său, pe nume Sovac, a văzut, la naşterea lui Ilie, oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Interpretând vedenia, preoţii templului considerau că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui Ilie în cărţile numite Regi, de unde aflăm că proorocul ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă, dacă nu va lepăda credinţa în zeul Baal. Şi pentru că regele şi poporul lui Israel au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate. Sfântul Ilie a fost nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, în Hozeva. Potrivit tradiţiei locului, aici se află peştera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a petrecut trei ani şi şase luni, înainte de a urca pe Muntele Sinai. În acea peşteră se păstrează icoana sfântului, în care acesta este înfăţişat ca fiind hrănit de corbi. Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde să se roage mai întâi prorocii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul lui Baal, reuşind să coboare foc din cer peste jertfa sa, fapt imposibil de îndeplinit de cei 450 de preoţi ai zeului. Sfinţii Părinţi spun că Moise şi Ilie au fost prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe Tabor, pentru a li se îndeplini dorinţa de a vedea chipul lui Dumnezeu prin faţa schimbată în lumina lui Hristos. În viaţa lor pământească, ei nu au reuşit să vadă chipul dumnezeiesc - Moise a văzut doar spatele lui Dumnezeu, pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras într-o peşteră atunci când Dumnezeu a trecut în adiere de vânt. În perioada sa pământeană, Ilie a săvârşit şi păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi, înaripaţi. În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că diavolii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic, pentru a nu scăpa niciunul dintre ei.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În multe zone din ţară, de sărbătoarea Sfântului Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor“. Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă, prieteni şi rude vin să închine un păhărel de ţuică îndulcită cu miere. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără acestora stupii de hoţi.

Ritual pentru protecţia recoltelor

Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, de aceea, în această zi, ogoarele se stropesc cu agheasmă, pentru ca ele să aducă rod bogat. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc, o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală. În multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că oricine respectă acest obicei va fi sănătos tot anul. În schimb, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere. În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice, pentru a fi binecuvântate. Tradiţia spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur. Până în ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase. Dacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi.

Ritual pentru soartă

În multe zone rurale, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă. Bisericile sunt pline cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari. Oamenii mai spun că, după sărbătoarea Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară. Această zi marchează şi miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile şi hotărăşte unde şi când să bată grindina.