Ce găsesc turiştii la mare? Mormântul pictat şi Parcul arheologic din Constanţa, două obiective care merită vizitate

Printre obiectivele turistice şi culturale care pot fi vizitate de turiştii care ajung pe litoralul românesc se numără şi mormântul pictat din municipiul Constanţa, dar şi zidul roman de incintă.

O descoperire arheologică importantă, care face parte dintr-o bogată necropolă localizată în apropierea falezei Portului Constanta şi care este interesantă prin frescele care s-au păstrat în cavoul cunoscut sub denumirea de Mormântul pictat. Acesta este situat în apropierea Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân", datează din secolul al IV-lea d.Ch. şi este un cavou realizat din cărămidă. Mai exact, este un cavou dreptunghiular, de 2,80 metri lungime, 2,30 metri lăţime şi 2 metri înălţime. Pereţii mormântului sunt acoperiţi cu pereţii pictaţi în tehnica frescei, într-o suită de reprezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe, are un inventar sărac, fiind devalizat încă din antichitate. A fost descoperit la data de 25 februarie 1988, în timpul unor săpături realizate în partea de nord-vest a portului, acolo unde se mai găsiseră şi alte morminte din epoca romană. În patru din cele şase sicrie de lemn descoperite, s-au găsit schelete care aveau capul orientat spre vest, în timp ce mâinile erau întinse pe lângă corp. Picturile din cavou sugerează că mormântul datează din perioada de trecere de la păgânism la monoteism. Când s-a făcut descoperirea, două dintre schelete ţineau în mâini pahare, care simbolizau împărtăşania. Un alt motiv care indică faptul că în aceste morminte au fost îngropaţi creştini, îl constituie şi sărăcia inventarului arheologic. Se pare că au fost trei faze ale înmormântării, prima având loc la începutul secolului al IV-lea. O parte din oseminte se aflau la intrarea în camera funerară, unde erau amplasate „paturi de aşteptare", săpate în calcar. Aceste paturi au fost folosite pentru a aşeza sicriele defuncţilor din faza a doua de înmormântare, din a doua jumătate a secolului al IV-lea. Ultima fază a avut loc la sfârşitul secolului al IV-lea - începutul secolului al V-lea.

Zidul roman de incintă

În antichitate, oraşul era aşezat pe partea peninsulară, ridicată la 15-30 de metri deasupra nivelului mării, fiind ferit de atacurile surpriză de pe mare. Pentru a avea o mai bună siguranţă, atât în partea de nord, cât şi în partea de nord-vest, romanii au ridicat în sec. III un puternic zid de apărare ale cărui urme au fost interceptate pe bulevardul Ferdinand şi de aici coborând spre vechiul port. O porţiune a zidului a fost dezvelită împreună cu un turn de apărare de formă rotundă (Turnul Măcelarilor). Turnul este o adăugire mai târzie. Au fost, de asemenea, interceptate urme de porţi ale cetăţii Tomis şi ale altor turnuri de apărare. În apropiere de Turnul Măcelarilor s-a organizat un Parc arheologic, în care sunt prezentate chiupuri, coloane, frize, cornişe şi blocuri de piatră din vechile construcţii. Pe peretele clădirii fostei Biblioteci Municipale a fost montată, tot în cadrul parcului, o hartă arheologică a Dobrogei, cu cele mai importante aşezări din epoca greco-romană. Pe terenul fostei gări şi în apropiere au fost descoperite tezaurul celor 24 de monumente sculpturale, acum expuse în muzeu, şi numeroase construcţii din sec. IV-VI (străzi pavate, fântâni, locuinţe, ateliere ceramice şi două mari bazilici din fosta reşedinţă episcopală a Tomisului).