Cazinoul, una dintre clădirile-emblemă ale Constanţei, care nu lipseşte din pozele de vacanţă ale turiştilor, deşi, în prezent, doar emană aerul perioadei sale de glorie, are o istorie fascinantă. În cele ce urmează, vom face o trecere în revistă a etapelor ce au dus la construirea Cazinoului, dar şi a legendei acestei clădiri şi a personalităţilor care au animat celebrul edificiu. Vom încheia cu promisiunile celor aflaţi la putere şi lipsa lor de interes pentru reabilitarea Cazinoului.

Kursaal şi Casin, primele cazinouri de la malul mării

Începuturile Cazinoului au legătură cu trecerea Dobrogei sub administraţie românească. Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul a fost construit în anul 1880 şi se numea Kursaal, sală de relaxare, în traducere.
 
Prima clădire ridicată la malul marii după încheierea dominaţiei otomane a fost ireproşabil evocată de criticul şi istoricul de artă dr. Doina Păuleanu, o personalitate importantă a culturii constănţene, în lucrarea „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii“ (Volumul I). În această lucrare, sunt dedicate pagini aparte, prin bogăţia informaţiilor şi prin diversitatea izvoarelor istorice, Cazinoului de la Constanţa.
 
Aşa cum consemnează dr. Doina Păuleanu în lucrarea menţionată, necesitatea cazinoului „era simţită de totă lumea. Situat pe malul Mărei, împodobit cu drapele şi destul de spaţios, a devenit locul de întâlnire al tuturor. Diua se conversedă, se cântă la piano, sera se joca la sunetele musicei militare“.
 
În 1880, menţionează criticul de artă, „Cazinoul era o sală construită din paiantă, cu pereţii exteriori căptuşiţi cu scânduri vopsite în ulei şi «servea de distracţiune vizitatorilor în sezonul băilor», putând fi utilizat şi pentru «baluri de binefacere organizate de primărie» (DJAN Constanţa, dosar nr. 1/1881, f. 13); era alcătuit dintr-o sală de dans, trei pentru lectură (se citeau ziare şi reviste precum Telegraful, Figaro, L’Illustration), jocuri (Constantin Cioroiu, Marian Moise, idem, p. 106) şi celebra terasă de la malul mării“.
 
Doina Păuleanu menţionează şi rândurile scrise, în iulie 1880, de corespondentul ziarului L’Independance Roumaine de la Constanţa: „...este multă lume aici. Trebuie să mărturisesc că vine din ce în ce mai multă şi, dacă va continua aşa, sezoniştii nu vor mai avea unde să fie găzduiţi, deoarece hotelurile sunt deja pline“ (L’Independance Roumaine, IV «2-e Serie», Edition A, Bucarest, juillet 1880, p. 2).
 
De asemenea, potrivit criticului de artă, „Primarul Mihail Koiciu dispune în primăvara anului 1887, «reparaţia în regie proprie a casinului comunal» (Idem, dosar nr. 1&1887, f. 48), semn că acesta era administrat în continuare de Consiliul Comunal“. La data de 5 mai 1888, după cum se arată în lucrarea citată, primarul a organizat o şedinţă, „pentru a dezbate probleme curente; între acestea, licitaţia organizată la 3 mai, «pentru darea în înterprindere a reparării Cazinului Comunal (Kursaal)»“.
Deşi, conform lucrării citate, „noi exigenţe urbanistice şi de confort orientează primăria, încă din 1890, către reconstruirea casinoului într-o formă «definitivă», deci cu materiale durabile“, un an mai târziu, Kursaalul a fost distrus aproape complet în urma unei furtuni. Primăria comunală decide construirea unei noi clădiri.
 
Noul Cazino a fost dat în folosinţă în anul 1893, iar aşezământul era amplasat aproximativ pe locul actualului Cazino şi era construit tot pe o structură de lemn. În interiorul clădirii erau amenajate mai multe camere şi o sală de dans.

Inaugurarea Cazinoului modern. Fast şi jocuri de cărţi

Construcţia unui edificiu cu funcţii asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904, ca urmare a deciziei luate în 1903. Cel de-al treilea Cazino al Constanţei a fost proiectat de arhitectul român de origine franceză Daniel Renard, în stil Art Nouveau, uşor de recunoscut datorită liniilor curbe. Astfel, Daniel Renard a devenit promotorul acestui curent în România.
 
Conform Wikipedia, odată cu venirea la putere a conservatorilor, proiectul lui Renard a fost înlocuit cu cel al arhitectului Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspiră din tradiţiile artei româneşti. Renard a fost opţiunea liberalilor, iar după ce ei au revenit la putere, i-au reîncredinţat proiectul.
 
Cu mult fast, superba clădire a fost inaugurată la data de 15 august 1910, de Ziua Marinei, în prezenţa Principelui Ferdinand, şi a reprezentat un pas uriaş pentru arhitectura oraşului de la malul mării. Se spune că, în interior, Cazinoul avea aspectul unui loc luxos, cu candelabre sofisticate, covoare scumpe, pereţi frumos decoraţi şi mobilier impresionant.
 
În 1911, au fost introduse jocurile de noroc, deoarece chiria spectacolelor, a balurilor şi a altor activităţi de acest gen nu acoperea cheltuielile de funcţionare. În acest sens, Cazinoul a fost dotat cu două mese de biliard şi şapte mese pentru jocurile de cărţi.
 
Cei prezenţi „puteau consuma îngheţată, prăjituri, bere, vin; se putea mânca o masă aleasă, răcoritoare şi cafea caldă sau la gheaţă (mazagran). Chelnerii serveau în frac şi în fiece seară se anunţa concertul pentru seara viitoare, din repertoriul renumiţilor compozitori clasici“ (Victor Bilciurescu, „Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi“, Bucureşti, 1945, p. 211).

Legenda Cazinoului din Constanţa

Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există şi o legendă pe care puţini o cunosc. Se spune că celebra clădire ar fi fost construită de un navigator. Acesta ar fi fost tatăl unei fete, care a murit la vârsta de 17 ani. Navigatorul a ridicat Cazinoul pentru ca tinerii din oraş să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată. De asemenea, se mai spune că cei care se uită atent la uşa de la intrare vor vedea două capete de berbec, ornament care se găsea pe dricurile vechi.

Ce personalităţi importante au trecut pragul Cazinoului

La puţin timp de la inaugurare, Cazinoul de la malul mării a devenit cunoscut pentru aspectul său elegant şi pentru fastul spectacolelor organizate. Ziua erau susţinute conferinţe, seminarii şi dezbateri, în timp ce seara era dedicată spectacolelor de teatru, de operă şi balurilor. Se dansa, se conversa şi se flirta, iar muzica era auzită de dimineaţa până seara.
 
Doina Păuleanu a menţionat cele mai importante personalităţi care au trecut pragul Cazinoului. Aşadar, constănţenii şi vizitatorii au avut ocazia să admire celebrităţi precum „d-ra Landry de la Teatrul Ambasador din Paris, d-ra Listera-Mabel Mai, dansatoare engleză din Londra, (...) d-ra Aamylla, interpreta marilor compositori din lume, renumită pentru gesturi, poze, atitudini şi expresiuni care sunt traducerea precisă a frumuseţii sentimentelor exprimate prin muzică“.
 
Criticul de artă i-a menţionat şi pe „simpaticul artist Wisst“, „Carlotta Leria, Ludovic şi Franz Wiest“, al căror concert „a cuprins selecţiuni din operele Faust şi Bărbierul din Sevilla“. Potrivit lucrării citate, „corespondentul ziarului L’Independance Roumaine i-a remarcat pe miniştrii Turciei, Spaniei, consuli, directorul căilor ferate, funcţionari superiori“.
 
De asemenea, în 1897, un important scriitor român a vizitat celebra clădire, pentru a susţine o conferinţă: „La 22 octombrie 1897, Caragiale susţine la cazinoul din Constanţa - invitat de Cercul literar Ovidiu, al cărui preşedinte onorific a acceptat să fie - conferinţa «Despre seriositate»“.

Strălucirea de altădată, un vis prăfuit

Cazinoul de la Constanţa, cândva, perla litoralului românesc, ar trebui să fie mândria şi punctul de atracţie al oraşului. În schimb, clădirea se află într-o stare avansată de degradare. Drept urmare, nu lipsesc tonurile critice şi ironice la adresa Constanţei, generate, printre altele, de o lipsă de interes pentru reabilitarea acestui edificiu, care este pe cale să se transforme într-o ruină.

Cu toate că, în ultimii ani, au fost vehiculate mai multe variante de salvare de la ruină a Cazinoului, niciuna dintre acestea nu a fost pusă în aplicare. Se aruncă vina și responsabilităţile dintr-o parte în alta, într-un război al declaraţiilor care nu face decât să dăuneze imaginii Constanţei.
 
În 2007, pentru o perioadă de 49 de ani, Cazinoul a fost concesionat de Primărie firmei Queen Investments SRL, care deţine o reţea de cazinouri de lux. Deşi anunţase investiţii importante, de aproximativ 15 milioane de euro, compania a renunţat la acest proiect, din cauza crizei economice.
 
În 2011, Cazinoul se afla în administrarea Ministerului Turismului. Însă, peste un an, a ajuns din nou la Primărie, în aceeaşi stare deplorabilă. Radu Mazăre, edilul-şef al municipiului Constanţa de la acea vreme, declara că vrea să organizeze o licitaţie internaţională, pentru a vinde Cazinoul.
 
În februarie 2013, Radu Mazăre anunţa că imobilul o să fie reabilitat cu fonduri europene. Un an mai târziu, s-a dus în Elveţia, pentru a discuta diverse modalităţi de colaborare. Însă, anul trecut, consilierii locali au votat transmiterea Cazinoului în proprietatea Ministerului Lucrărilor Publice, cu promisiunea că Guvernul va aloca suma de 10 milioane de euro, necesară pentru renovare.



Sursa poze: Sandu Radu Andrei
Sursa video: YouTube (Claboo Media)