Campanii electorale de succes versus esecuri lamentabile

Adevarata strategie este alegerea candidatului potrivit

Se stie ca media de varsta a votantilor unui partid ca PSD este mai mare decat cea a unui partid ca PD, de exemplu * Un partid ca AP are majoritatea votantilor cantonati in zona oamenilor cu studii superioare, in timp ce PSD este votat de un numar important de oameni cu opt clase * Se stie ca, in orasul Constanta, PNL este un partid cu pondere importanta, in timp ce, intr-unul din Moldova, PSD castiga linistit * Orasele mari - la alegerile din 2000 - au fost mai apropiate de PD, PNL, iar cele mai mici si satele, de PSD * Un exemplu de campanie reusita a fost cel al candidatului PD la alegerile pentru primar general al capitalei in 2000, Traian Basescu, ce a abordat sloganul "Vin la Primarie" * Un alt exemplu este Emil Constantinescu, ce a castigat alegerile din 1996 ca un candidat care a promis schimbarea de regim politic in Romania * Nu acelasi lucru s-a intamplat si la Constanta, la localele din 2000, cand Tudor Balta, candidatul PSD, a avut o problema reala, deoarece alegatorii care nu aveau o atitudine pro PSD erau mult mai greu de convins, in conditiile in care popularitatea partidului urma un traseu descendent

Ce sunt campaniile electorale?

O forma instituita democratic, prin care partide politice si oameni incearca sa ajunga la putere, sa castige increderea electoratului, sa arate ca programele lor sunt mai bune si, in final, sa castige valori mai multe. Sunt cateva caracteristici ale campaniilor electorale care trebuie sa ne atraga atentia. Prin natura lor, campaniile produc mai multi invinsi decat invingatori, ceea ce poate antrena o disputa "la baioneta", disperata, care nu mai tine cont de reguli, de un minimum de civilizatie. Campaniile au si ele regulile lor. Este esential ca partidele si candidatii sa cunoasca si sa stapaneasca mecanismele unei campanii electorale. In felul acesta, se asigura un fel de "egalitate a sanselor", care sa permita celor mai buni sa castige. Fara stapanirea acestor mecanisme sau in conditiile unei stapaniri inegale, pot castiga demagogia, fariseismul. La capatul unei campanii electorale se afla puterea, puterea atat de mult ravnita de catre partide si candidati. Dar, pentru ca "dupa" aceasta nu inseamna "din cauza" aceasta, o campanie poate face mult, dar niciodata nu face totul. O campanie poate adauga, poate construi daca ceea ce exista, ca realizare, ca prestigiu, ca imagine, permite acest lucru. Dar o campanie nu va putea transforma niciodata un candidat fara credit si prestigiu intr-unul competitiv. Tocmai pentru ca la capatul cursei electorale se afla puterea, campaniile aduc la suprafata ceea ce este mai bun si ceea ce este mai rau in oameni. Ele pot fi prilej de derulare a unor proiecte, a unor strategii elaborate dupa ani de experienta, dupa cum pot fi si o forma de a vinde iluzii, o modalitate de a transforma spatiul public intr-o scena a invectivei, a acuzei, a scenariilor murdare. In sfarsit, competitia politica este o forma de infruntare dura. Conteaza si comportamentul propriu-zis al candidatilor, capacitatea lor de a rezista, de a convinge, de a se stapani, de a da replici taioase, de a da tot atatea lovituri cate primesc. Viata politica nu este doar ceea ce se vede: priviri, receptii, zambete... Omului politic i se cere o tarie speciala, o capacitate de stapanire aparte. Adesea, alegatorul voteaza si omul, iar campania trebuie sa evidentieze si calitatile individuale ale candidatilor.

Drumul catre succes

Multi dintre noi credem ca stim totul despre campania electorala, fie ca facem parte dintr-un partid sau nu. Totusi, multe lucruri, desi par simple, sunt rezultatul unei activitati laborioase si atent planificate. Modalitatile de a conduce o campanie s-au schimbat dramatic, iar singura cale de a castiga este sa folosesti toate sansele pe care le ai, metodele si tehnicile noi, dar, mai ales, sa detii o strategie eficienta. Pasii mici, dar vizibili, facuti de partidele si liderii politici din Romania in modalitatea de a conduce campaniile electorale arata ca persuasiunea politica devine un rezultat al unei activitati profesioniste. Nu trebuie in nici un caz subestimat electoratul. Este o iluzie sa fie considerat neinformat, fara capacitatea de a judeca, de a cumpani, uneori chiar mai bine decat oamenii politici. A elabora mesaje simpliste sau a utiliza tehnici aparent sofisticate, dar sesizate de catre multi alegatori este o grava greseala. Publicul se va simti subapreciat si manipulat. In zilele noastre, se vorbeste din ce in ce mai mult de marketing electoral, activitate fundamentata stiintific, care presupune cunoasterea, viziunea strategica. Ca o curiozitate, precizam ca marketingul politic a aparut in acest secol si, conform scolii americane, isi are punctul de plecare in anul 1936, in timpul campaniei lui Franklin Roosevelt. Tot in America au luat fiinta in 1933 sondajele, datorita lui George Gallup. Inainte de a incepe o campanie electorala, este foarte important sa se stie clar care sunt obiectivele si cum pot fi ele indeplinite. Nimic nu se face la intamplare. Pentru a ajunge la o strategie eficienta, este nevoie de cat mai multe informatii despre alegatori si problemele care ii preocupa. Analiza este indispensabila, deoarece o proasta evaluare a situatiei existente, a opiniei publice, a situatiei socio-politice duce la abordari gresite. Un om, un program politic sau o idee politica pot avea o imagine formata anterior. De multe ori se ignora acest lucru si se crede ca imaginea poate incepe de la zero.

Publicul-tinta: a sti cu cine stati de vorba

Este limpede ca nici o idee politica nu poate fi pe placul intregii populatii si nici un candidat nu se bucura de popularitate unanima. In orice localitate exista categorii sociale bine determinate care nu-si vor schimba opiniile. Daca membrii acestor categorii sustin contracandidatii, nu trebuie sa se consume timp si resurse pentru a-i convinge. Sociologii romani au aratat ca grupul social alcatuit din persoane cu un nivel de educatie inferior, care locuiesc in zone defavorizate si au venituri limitate, tind sa opteze pentru partidele sau candidatii conservatori, reforma si schimbarea fiind percepute de acest grup ca o primejdie. Deci, nu trebuie fixat drept public-tinta electoratul care are deja preferinte politice, care "merge" cu alte partide. Alegatorii-tinta vor fi, mai cu seama, cetatenii care nu s-au hotarat, cei care au un interes scazut pentru politica. De asemenea, sunt sanse foarte mari ca oamenii care traiesc sau muncesc in comun sa voteze cu aceiasi candidati. Se stie ca media de varsta a votantilor unui partid ca PSD este mai mare decat cea a celor care sunt de partea unui partid ca PD, de exemplu. De asemenea, un partid ca AP are majoritatea votantilor cantonati in zona oamenilor cu studii superioare, in timp ce PSD este votat de un numar important de oameni cu opt clase. Se stie ca, in orasul Constanta, PNL este un partid cu pondere importanta, in timp ce, intr-unul din Moldova, PSD castiga linistit. De asemenea, orasele mari - la alegerile din 2000 - au fost mai apropiate de PD, PNL, iar cele mai mici si satele, de PSD. De exemplu, conform unui sondaj CURS, la alegerile din 2000, grupul-tinta al PRM a fost constituit din electoratul cuprins intre 45 si 59 de ani, care are 10-12 clase si locuieste in orase mici.

Mesajul: "Punct ochit, punct lovit!"

Mesajul este punctul central al strategiei electorale, este termenul care se afla in spatele fiecarei campanii castigatoare. Un mesaj nepotrivit este mai rau decat a nu avea deloc mesaj. Mesajul este ratiunea pentru care un candidat sau un partid se afla in competitie si argumentul cel mai convingator care-i face pe alegatori sa voteze un candidat. Un mesaj bun este cel care exprima nevoile, interesele, preocuparile unui numar cat mai mare de oameni, iar scopul campaniei electorale este ca mesajul sa ajunga la destinatari. De pilda, iata cateva dintre temele majore ale campaniei electorale la alegerile locale din 2000 din Constanta: somajul, protectia sociala, respectarea legilor sau cresterea nivelului de trai. Mesajul catre pensionari, de exemplu, va contine, in primul rand, elementele de interes pentru un astfel de grup, cum ar fi protectia sociala (gratuitati) si sanatate. Un alt aspect deosebit de important al mesajului este reflectarea realitatii politice a celui care-l emite. Nu poti, de dragul unei performante in alegeri, sa introduci in discursul unui candidat de dreapta mesaje de stanga doar fiindca asteptarile populatiei o cer, cum eronat a facut PSD la localele din 2000, cand a pierdut. In alta ordine de idei, sloganul reprezinta esenta unui mesaj electoral. El trebuie sa fie intotdeauna scurt si sonor, eventual original. Un exemplu in acest sens a fost sloganul candidatului PD la alegerile pentru primar general al capitalei in 2000, Traian Basescu: "Vin la Primarie!". Odata pregatit, trebuie avute in vedere mijloacele de transmitere a mesajului. A ramas de referinta in istoria campaniilor electorale din Romania ziua in care Ion Iliescu a luat masa la McDonald`s, demonstrand ca oamenii vor sa se simta pe picior de egalitate cu alesii lor. Foarte penetrante sunt inca pliantele scurte si concentrate, afisele cu mesaj scurt. De exemplu, mesajul transmis de PNL prin afisul reprezentand o clepsidra, completat cu sloganul: "Nu mai pierde timpul! Mai e o singura solutie... ultima!", anuleaza eficienta dorita, caci se creeaza o confuzie: un partid care a fost la guvernare si care recunoaste ca a gresit (printr-un alt afis, "Curajul de a ne recunoaste greselile") nu poate spune despre sine ca e singura si ultima solutie. Spoturile publicitare au avantajul ca ajung la un numar important de oameni care nu ar cunoaste mesajul unui om politic daca nu ar fi interesati de el. Spoturile cele mai reusite pentru Traian Basescu la alegerile pentru primar general al capitalei din 2000 identificau imaginea candidatului cu un personaj puternic, care speria functionarii lenesi, trecea prin zid sau il trimitea pe contracandidatul sau, doctorul Sorin Oprescu, inapoi la spital. Nu exista nici un fel de asemanare cu alte spoturi, identificarea cu imaginea lui Basescu a fost evidenta si a avut succesul scontat.

Relatiile cu presa

Considerata a fi "un rau necesar", "o presa favorabila conteaza totusi mai mult decat o tona de materiale promotionale", apreciaza unii specialisti. Prin presa se creeaza imaginea. Legaturile candidatilor cu jurnalistii este esential sa fie permanente, fiind o mare greseala ca ele sa fie stabilite doar pe perioada campaniei electorale. Amintim aici doar "Afacerea Watergate" care a devenit eveniment atunci cand presa a "incadrat" incidentul initial (interpretat ca miscare partizana in timpul alegerilor prezidentialele din America anului 1972) in contextul coruptiei generalizate la nivelul intregului sistem politic. In multe situatii, efectul mesajelor transmise populatiei este mult mai puternic daca sunt folositi ca intermediari liderii de opinie, care beneficiaza de incredere si credibilitate. La sate, de pilda, opinia preotului sau invatatorului influenteaza, de cele mai multe ori, opinia satenilor.

Imaginea - Aici incepe sau se termina totul

In campaniile electorale se construieste, de fapt, o imagine a unor oameni. Imaginea se judeca in termeni de popularitate, notorietate, contradictie, claritate, confuzie. Imaginea care se cladeste in campania electorala trebuie sa raspunda nevoilor, dorintelor, asteptarilor oamenilor. Intr-o competitie electorala, indeobste, va iesi invingator cel care va fi creditat cu cea mai mare sansa de a invinge dusmanul colectiv, cu conditia ca dusmanul colectiv sa fie corect identificat de candidat. Trebuie punctate punctele tari ale candidatului sau partidului. De exemplu, punctele tari ale PSD in campania din 2000 au fost: scorul bun in sondajele de opinie - mediul rural fiind sigur pentru PSD, si numarul mare de membri. Intre punctele slabe se numarau lipsa de popularitate in Transilvania si Dobrogea, in orasele mari si printre intelectuali. Un alt exemplu a fost Stolojan, printre punctele tari in 2000 numarandu-se prezenta si abilitatile in viata economica, experienta in negocierile internationale. Ca puncte slabe, a iesit in evidenta lipsa unei experiente politice necesare unui presedinte si a sprijinului unui partid politic care a fost la guvernare si era perceput in momentul alegerilor drept ineficient. Un alt exemplu este Emil Constantinescu, ce a castigat alegerile din 1996 ca un candidat care a promis schimbarea de regim politic in Romania, deoarece, in timpul campaniei electorale, membrii echipei sale au realizat portretul unui lider reformator, impunandu-l ca pe un om care va aduce "schimbarea in bine". Nu acelasi lucru s-a intamplat si la Constanta, la localele din 2000, cand Tudor Balta, candidatul PSD, a avut o problema reala, deoarece alegatorii care nu aveau o atitudine pro PSD erau mult mai greu de convins in conditiile in care popularitatea partidului urma un traseu descendent.

Campania electorala nu este publicitate pentru un produs comercial!

Multi politicieni considera ca publicitatea electorala seamana cu publicitatea pentru detergenti. Din exces de zel, presate de politicieni, unele agentii de publicitate uita ca, de fapt, trebuie sa creeze imaginea unui om. Aceasta ar fi una dintre criticile aduse, de exemplu, campaniei lui Theodor Stolojan la alegerile din 2000. Segmentul electoral vizat de Tudor Balta, de exemplu, in campania electorala din 2000 pentru alegerea primarului Constantei a fost constituit, in special, din categoria muncitorilor. Vizitele in fabrici, regii de stat au avut ca scop atragerea acestora. Campania electorala este o provocare dificila din punct de vedere organizatoric. Campania este proiectata, in general, de conducerea partidului sau, daca este vorba despre un candidat independent, de echipa sa de campanie.