„Efecte secundare“ ale epidemiei de Covid-19 Rămas fără locuință, cât era în spital. S-a întors (fosta) proprietară din Italia

Situație desprinsă parcă din filme, în județul Constanța, pe fondul epidemiei de Coronavirus. La externarea din spital, un locuitor dintr-o comună constănțeană a constatat că a rămas fără casă, fiind dat afară, spune acesta, de către fosta proprietară, întoarsă în țară din Italia din cauza epidemiei de Covid-19. În replică, femeia susține că bărbatul nu are niciun drept asupra locuinței ce l-a adăpostit pe bărbat timp de 17 ani. Cazul a ajuns pe rolul Judecătoriei Medgidia.
Concret, reclamantul s-a adresat Judecătoriei Medgidia pe data de 2 aprilie, în cadrul dosarului civil cu numărul 2376/256/2020. Obiectul dosarului îl reprezintă o ordonanță președințială prin care bărbatul a cerut să i se permită să se întoarcă în imobil, până la judecarea procesului propriu-zis privind dreptul de proprietate asupra casei.

În cuprinsul cererii de judecată, citată pe Jurindex, bărbatul le-a cerut magistraților să dispună eliberarea casei în care locuise în ultimii 17 ani, până la internarea în spital și în care, potrivit susținerilor bărbatului, s-a mutat în timpul în care a fost internat fosta proprietară, întoarsă din Italia, din cauza epidemiei. În replică, femeia susține că reclamantul nu are niciun drept asupra imobilului.

Actele notariale nu au fost întocmite

Pe scurt, omul a relatat în cererea de chemare în judecată că, în anul 2003, femeia a vândut imobilul către părinții lui, iar în urma tranzacției, aceasta, în calitate de vânzătoare, a primit suma de 70.000.000 de lei (nr., vechi), „reprezentând prețul integral al casei de locuit“.
Totuși, actele notariale ale vânzării nu au fost întocmite la momentul respectiv întrucât vânzătoarea nu deținea toate actele asupra terenului aferent casei, documente pe care aceasta le-a obținut ulterior, în instanță. Astfel, a fost încheiată o convenție spune bărbatul, în urma căreia părinții săi au intrat în posesia terenului ș i a locuinței. Bărbatul mai spune că părinții lui s-au înțeles cu pârâta din cauză să se prezinte la notar pentru a se încheia actul autentic de vânzare-cumpărare după ce aceasta obținea restul actelor pe cale judecătorească. Cu toate acestea, după ce s-a pronunțat hotărârea judecătorească, femeia i-a dat actele tatălui său,dar nu s-a mai prezentat la notar pentru actul de vânzare-cumpărare. Ulterior, femeia a plecat în Italia, iar părinții reclamantului au decedat.
„R eclamantul a mai precizat că până la data decesului părinților săi aceștia au stăpânit imobilul teren și casa de locuit, au plătit taxe și impozite, iar, după decesul acestora, reclamantul a intrat în posesia acestui imobil. Se arată că din anul 2003 reclamantul a locuit împreun ă cu părinții să i în imobilul menționat“, potrivit hotărârii judecătorilor, citată pe www.rolii.ro.
Totodată, omul a arătat că acesta are mutație la adresa imobilului și a încheiat contractul de furnizare energie electrică, iar pârâta i-a comunicat că le recunoaște părinților săi calitatea de proprietari întrucât aceștia au plătit prețul integral al imobilului.
Potrivit hotărârii judecătorești, bărbatul a mai precizat în cererea de chemare în judecată că „de la data vânzării imobilului și până în prezent, pârâta nu a avut nicio pretenție bănească și nici nu a solicitat evacuarea părinților săi sau a reclamantului din imobil, însă, în urmă cu câteva zile, pârâta s-a î ntors în Romania datorită faptului că în străinătate, respectiv în Italia, s -a extins răspândirea virusului COVID-19 și , întrucât nu are un alt domi ciliu în România, aceasta s-a mutat efectiv in imobilul situat în (...), județul Constanța“.
Conform sursei citate, „reclamantul a mai arătat că era internat în spital în momentul în care pârâta s-a mutat în imobil, iar când a fost externat s-a deplasat la domiciliu și a constatat faptul c ă acolo locuiesc mai multe persoane, inclusiv pârâta (...). Se precizează că de la acel moment pârâta i-a interzis să mai locuiască în imobil, susținând faptul că este proprietarul imobilului, deși acest lucru nu este adevărat întrucât în urm ă cu 17 ani aceasta a vândut imobilul părinților reclamantului și că din motive neimputabile acestora nu s -a putut încheia contractul de vânzare - cumpărare autentic“.

Ce spune pârâta

În replică, femeia a susținut în fața judecătorilor că reclamantul nu are niciun drept asupra imobilului, că acesta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor al părinților săi și a precizat că nici aspectul potrivit căruia i-ar fi vândut imobilul tatălui reclamantului nu este adevărat. Aceasta a argumentat că„reclamantul a fost tolerat în imobilul său deoarece aceasta împreună cu familia a plecat la muncă în străinătate și dorea ca cineva să aibă grijă de casă până în momentul la care se va întoarce“.
În urma analizării actelor depuse la dosar, magistrații Judecătoriei Medgidia au decissă respingă cererea privind ordonanța președințială formulată de bărbat, pe motiv că, prin reintegrarea lui în spațiul locativ respectiv, ar fi afectat fondul procesului propriu-zis privind dreptul de proprietate asupra casei. Mai mult, s-a ținut seama și de contextul epidemiologic actual.
Se arată în hotărârea judecătorilor că „deși din actele și lucrările dosarului s -a făcut dovada faptului că reclamantul nu deține o altă locuință, iar autoritățile locale au confirmat inexist ența unui spațiu locativ pentru a fi pus la d ispoziția acestuia, în contextul epidemiolo gic actual și al măsurilor sociale aferente, instanța apreciază că se impune ca reclamantul, care beneficiază și de servici ile unui apărător ales, să facă și alte demersuri pentru a beneficia de protecția statului față de situația dificilă în care se regăsește“.
În acest context, acțiunea a fost respinsă, iar decizia instanței din Medgidia, luată la data de 10 aprilie, poate fi atacată în apel, în termen de cinci zile de la comunicare.

Citește și:

Aproximativ 1500 de cetățeni români blocați în Italia vor ateriza pe Aeroportul „Mihail Kogălniceanu” Constanța (galerie foto+video)