Sfinţii Trei Ierarhi

 
În această zi de 30 ianuarie Ortodoxia sărbătoreşte cu slujbă sfântă pe  Sfinţii Trei Ierarhi.
 
Atunci când este nevoie Dumnezeu rânduieşte oameni podobiţi cu virtuţi alese, ca să păstreze Cuvântul Evangheliei Sale şi Calea către Cer.
 
,,Aduceti-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”. (Evrei XIII, 7) 
 
Secolul al IV-lea, cunoscut ca fiind secolul de Aur al creştinătăţii este distinct prin prezenţa Sfinţilor Trei  Ierarhi, care luminaţi de Duhul Sfânt au apărat Dreapta credinţă, au ajutat semenii cu dragoste şi ne-au învăţat nădejdea veşniciei. Provin din familii creştine cu multă râvnă pentru Dumnezeu şi învaţă ştiinţele vremii la Universităţi renumite. Sunt exemple de sfinţenie şi au bucurat  Bizanţul şi lumea creştină cu numele lor: Sf.Vasile cel Mare, Sf.Grigorie Teologul şi Sf.Ioan Gură de Aur. 
 
Au probat arşiţa pustietăţilor şi au împărţit averile, făcându-şi comori în Ceruri. Din locurile natale Capadocia, Nazians, Antiohia, vor răsuna pe veci Sf.Liturghii, iar rugăciunea molitvei va alunga negura răutăţilor. 

 
Şi de atunci îi sărbătorim împreună în acestă sfântă zi, fiindcă au păstrat credinţa: ,,Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. (Crezul) 

Cu darul facerii de minuni au vindecat multe boli sufleteşti şi trupeşti. Au uimit filozofia timpului şi au înfruntat pe împăraţi, mustrând cu îndrăzneală păcatul necredinţei, lăcomiei, mândriei şi desfrâului. 

Îngeri pământeşti având trâmbiţa adevărului s-au străduit să risipească pe cei ce se împotriveau Dreptei credinţe, şi cu arma cuvântului să împrăştie pe ereticii Bisericii.

 
Păstori adevăraţi, părinţi ai săracilor şi văduvelor, vor lăsa în ,,amintire” orfelinate, spitale şi aşezăminte sfinte, ca omul să fie îngrijit, vindecat şi ajutat cu rugăciune. Aşa le-a fost gândirea şi mărturisirea şi slujirea! 

Sunt modele ale teologiei şi pedagogi ai lumii, iar diploma lor este slujirea lui Dumezeu şi a oamenilor.

Pentru Hristos au împărţit bogăţia celor nevoiaşi, i-au adăpostit pe cei săraci, bolnavi şi neajutoraţi. Aceştia sunt Sf. Trei Ierarhi, daţi exemplu în lumea creştină nu prin discursuri sau retorică, ci prin vocaţie şi Fapte Bune.  

Nu doar vorbe ci dărnicie, sensibilitate şi iubire duhovnicească, findcă au vrut să-L dăruiască lumii pe Hristos aşa cum Îl ştim: Om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

,,Vasiliadele” nu au fost doar nişte proiecte vizionare începute şi abandonate, ci un concept de întrajutorare instituţională la care Biserica îndeamnă încă  de atunci să participe autorităţile şi societatea. 

,,Mă tem de cei ce par prieteni şi ortodocşi, dar sfâşie Biserica şi schimbă învăţătura ei”. (Sf.Grigorie de Nazians).
 
Sf. Trei Ierarhi apără Revelaţia Scripturii de vâltoarea ereziilor, care încercau prin filozofiile antichităţi să-L ,,micşoreze” pe Dumnezeu. 

Iată, creştinismul şi Sfinţii Părinţi  care cuvântă şi azi prin Scrierile lor, Glasul Domnului! Trecuseră doar 30 de ani de la Marea Schismă şi mai mult ca oricând rătăcirea dădea târcoale, şi Biserica trebuia ferită de ,,uscăciune”. Sfinţii Ierarhi cheamă prin Patristica lor la Tradiţie şi Scriptură Sfântă, la pocăinţă, rugăciune la Liturghie, iertare şi împărtăşanie. 

„Să facem din pământ cer! (...) Când vor vedea că suntem blânzi, fără mânie, fără pofte urâte, neinvidioşi, nelacomi, când vor vedea că săvârşim numai fapte bune, vor spune: Dacă aici, pe pământ, creştinii au ajuns îngeri, ce vor fi după ce vor pleca din lumea aceasta?
Să avem, dar, grijă de noi înşine, ca să câştigăm şi pe păgâni”. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii)
 
Sfinţii Trei Ierarhi ne aduc unitatea de care avem trebuinţă, căci vicleanul vrea să ne dezbine. Ei nu au făcut compromisuri cu credinţa şi morala... „să ascultăm învăţăturile sfinte şi de taină după ce am fost iniţiaţi, mai întâi, în literatura profană. După ce ne-am obişnuit să privim soarele în apă, putem să ne îndreptăm privirile şi spre lumina lui”. (Sf.Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări)

Fără Sf.Trei Ierarhi Biserica ar fi fost şi mai zdruncinată de valul tuturor învăţăturilor greşite. Elocvenţă şi profunzime în acelaşi duh, vorbind despre Dumnezeu şi trebuinţele oamenilor. 

„Nu vreau să mă convingi prin vorbe, ci prin fapte. Urăsc învăţătura care este contrară vieţii. Ori nu învăţa pe alţii, ori să înveţi în chipul cuvenit. Să nu tragi cu o mână şi să dai la o parte cu cealaltă. Vei avea nevoie de mai puţine cuvinte, făptuind cele ce se cuvin“. (Sf. Grigorie).

Îngăduinţă, mustrare şi îndreptare, educaţie şi sănătate, familie şi pedagogie în instrucţie, Liturghie şi preoţie.
 
„Între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi”, cum rosteşte Sinaxarul, Sf. Trei Ierarhi cu harul lor ne-au învăţat cum să ne închinăm Treimii Sfinte;
 
,,Ca cei ce ați fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători, rugați-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă “. (tropar)
 
Să ne rugăm Sfinţilor Trei Ierarhi pentru că avem nevoie de credinţă, trezvie, misiune, deşteptare, răspundere, înţelepciune, demnitate şi Adevăr. 
 
„Nu lăsa urechile tale să audă toate câte se spun... Fă-te ascultător bunelor învăţături şi îndeletniceşte-te cu acestea şi păzeşte-le în inima ta! (Sf.Vasile cel Mare).