Sfintele Paşti şi slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

Hristos a Înviat!
,,Ca un izbăvitor al celor robiți și celor să­raci ocrotitor, celor bolnavi doctor, con­­­ducătorilor ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hris­tos Dum­nezeu să mântuiască sufletele noastre” (tropar).
Iată două adevăruri pe care lumea creştină le cinsteşte şi despre care vorbeşte: Învierea din morţi şi moartea martirică. Timpul  a dovedit că toţi care s-au împotrivit  Adevărului au pierdut, iar Hristos este în Veci. Sfinţii şi sângele mucenicilor sunt mărturia Evangheliei şi rodesc ,,sămânţa creştinilor” (Tertulian).



Viaţa Sf. Gheorghe este un tezaur de nestrămutată credinţă şi de fapte minunate înaintea oamenilor.
Se naşte în anul 260 d. Hr. în provincia Capadocia din Asia Mică, tatăl său era tribun în armata romană şi dregător la curtea imperială.
Dezgustat de decăderea morală a societăţii păgâne, devine creştin şi are multe necazuri de îndurat.
Mama sfântului rămasă văduvă se mută în patria natală din Țara Sfântă, unde singură îşi creşte copilul cu educaţie aleasă.
Tânărul îmbrăţişează cariera militară intrând în armata romană, unde prin pricepere şi destoinicie, avansează rapid ca ostaş, ajungând dregător împărătesc.
Pe timp de pace nu a avut de suferit, dar în anul 300 d.Hr. Diocliţian a dezlănţuit o mare prigoană asupra creştinilor, iar Gheorghe este persecutat pentru credinţa lui.
Era statura bărbatului desăvârşit, care are curajul ca ostaş a lui Hristos să ia apărarea creştinilor în faţa împăratului Romei. ,,Până când împărate vă amăgiţi cu minciunile? Unul este Dumnezeu, doar Hristos, nu idolii voştri!”
Cuvintele i-au uimit pe toţi: ,,Cine te-a îndemnat la o asemenea îndrăzneală? - Adevărul! Răspunde sfântul. Şi care este acest adevăr? Adevărul este Însuşi Iisus Hristos Cel înviat şi prigonit de voi! Nu cumva eşti creştin şi tu? Da, şi eu sunt creştin!” 
La auzul acestor vorbe mult popor şi chiar împărăteasa Alexandra s-au convertit. Întemniţat, apoi chinuit cu sălbăticie i-au tăiat capul în anul 300 d.Hr. în ziua de 23 aprilie.
După sfârşitul lui mucenicesc aproape de Beirut, poporul din cetate sacrifica copiii, aruncându-i în gura unui balaur ce ieşea din lac.
A venit şi rândul conducătorului ca să-şi piardă fiica. Pe malul lacului copila aştepta  înspăimântată şi a rostit numele Sf. Gheorghe care a venit îndată pe un cal alb, cu armură şi suliţă. Făcând semnul Sf.Cruci în văzul tuturor străpunge fiara.
Sunt multe minunile ce se fac şi astăzi la racla Sfântului Gheorghe, ale cărui moaşte sunt în Lida, satul mamei sale, unde este o biserică grecească.
De atunci creştinii îi poartă numele şi multe Biserici au hramul Sf.Gheorghe.
Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt ctitoreşte la Athos Mânăstirea Zografu, unde se păstrează steagul de luptă al Moldovei cu icoana Sf. Gheorghe, iar un alt steag este expus la Muzeul Militar din Bucureşti.
El este numit şi ,,primăvara duhovnicească”, deoarece creştinismul se primeneşte prin mucenicia lui, fiind cale a mărturisirii şi a iubirii. ,,O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Bucură-te, purtă­torule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe! (acatist).

Sursa foto: Arhiva pr. Iulian Zisu