Serghie și Vah

• Pe Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah îi întâlnim ca sfetnici supuși la curtea împăraților romani Maximian (250-310) și Galerius 

,,Fără de arme şi fără de haine în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre” (tropar).
 
Credința creștină mărturisită cu prețul vieții ne-a păstrat Adevărul și Mucenicii au primt cununa veșniciei, a nemuririi.
Au crezut în Cuvântul Domnului și moartea nu i-a înspăimântat, iar suferința au biruit-o prin credință, și nădejdea le-a fost virtute.
 
Forumul păgânesc și capiștele idolești s-au năruit: ,,Sângele martirilor este sămânța creștinilor” (Tertulian).
 
Fără Martiri nu am sărbători Triumful Ordodoxiei și nu aveam mărturia Duminicii Tuturor Sfinților, în Calendarul Creștin-Ortodox!
- Cu sângiurile mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison împodobită fiind Biserica Ta... lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici...”
 
Acesta este ,,Botezul  sângelui” cu care s-au înveșmântat cei care au vrut să primească îndată cununa cerească, și să stea aproape de Dumnezeu! Nu este doar superlativul credinței, ci dăruirea totală ca răspuns: ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III,16).
 
Pe Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah îi întâlnim ca sfetnici supuși la curtea împăraților romani Maximian (250-310) și Galerius (305-311).
 
Ofițeri distinși care sunt răsplătiți pentru meritele lor ostășești cu rangul de senatori ai Romei. 
 
Viteji în războaie și loiali împăratului chiverniseau treburile administrative: la palat, curtea imperială totul se mișca doar cu încuviințarea lor. Făceau parte din trupele  de elită a Centiștilor, gardă de corp.
 
Îndeplineau doar ordinele împăratului și toți știau acest lucru, însă nimeni nu-i bănuia că în taină păzesc poruncile Mântuitorului Iisus.
 
Lumina lui Hristos nu putea fi ținută sub obroc la nesfârșit, ci  luminează înaintea oamenilor și astfel se împlinește Cuvântul Evangheliei (Matei X 16-20), care se citește la Sf. Liturghie  în ziua sărbătoririi lor - 7 octombrie.
 
Aflând împăratul că nu cinstesc zeitățile Capitolului, a rămas surprins și a vrut să se convingă de cele auzite, așa că intenționat au grăbit ziua în care suita împărătescă a pornit să aducă jertfă de mulțumire lui Jupiter și Zeus.
 
Numai Serghie și Vah stăteau  retrași la intrare, închinându-se doar Sfintei Treimi.
 
Și văzându-le îndărătnicia, au fost  obligați să-și dovedească supunerea și ,,credincioșia”, pentru că deveniseră suspecți!
 
Iată mărturisirea acestor deminitari și militari creștini în vremea prigoanelor dezlănțuite de furia demonică.
 
,,Avem în cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevărat şi viu, care pe toată lumea o cuprinde şi nu este nesimţitor la fel că idolii voştri şi noi Aceluia ne închinăm”.
 
Li s-au luat rangurile, toate drepturile și au rămas doar cu onestitatea și sfânta credință.
 
I-au dezonorat în fața cetățenilor pentru trădare, apoi i-au trimis în partea de Răsărit a imperiului ca să fie chinuiți și batjocoriți de renumitul ighemon, până ce se vor lepăda de  învățătura lui Chrestus  din Nazaret.
Puși în lanțuri ca niște tâlhari și duși cu pază ostășească pe drumul pribegiei, un înger în văpaie i-a îndemnat pe sfinții lui Dumnezeu:
 
,,Îndrăzniţi, robii lui Hristos, şi nevoiţi-vă ca ostaşii cei buni împotriva diavolului, pentru că degrabă îl veţi birui. Iar pentru nevoinţa voastră veţi lua cununile biruinţei....”
 
Așa au ajuns în cetatea Varvalissos din Mesopotamia, unde au fost predați ighemonului împreună cu această scrisoare de împuternicire:
 
„Maximian, puternicul împărat, porunceşte lui Antioh, ighemonul părţilor din Răsărit şi tuturor oamenilor, dar mai ales ajutătorilor şi slujbaşilor împărăţiei noastre, ca să nu mai fie oameni necredincioşi zeilor şi străini de slujbele lor; deci, în acest fel, văzând pe Serghie şi pe Vah că sunt de credinţa creştinească cea atât de rea, i-am judecat şi i-am găsit a fi vinovaţi de muncile cele cumplite. Şi de vreme ce sunt nevrednici de împărăteasca cinste, i-am trimis bunătăţii tale, ca, de se vor pocăi, ascultându-ne pe noi, şi de vor jertfi zeilor, să-i învredniceşti cu blândeţea ta şi să-i eliberezi din chinurile cele pregătite pentru ei; apoi să le făgăduieşti a noastră iubire de oameni, pentru că va lua fiecare dregătoria sa şi va ajunge la cinste mai mare ca cea dintâi. Iar dacă nu se vor supune, ci vor rămâne în credinţa cea rea, să-i supui pe dânşii la chinuri legiuite şi să-i pierzi cu moarte de sabie. Îţi doresc viaţă lungă şi să fii sănătos”.
 
Pe Serghie l-au întemnițat și Vah deabia a rostit rugăciunea, că l-au târât afară din cetate.
 
După ce l-au ciopărțit, l-au aruncat fiarelor și păsărilor deșertului, însă pe ascuns creștinii de lângă Eufrat l-au îngropat într-o scorbură de peșteră, prin locurile unde se ascundeau...
 
Doar o noapte a trecut și Sfântul Vah s-a arătat luminos, ca să-i povestescă fratelui de credință despre răsplata cerească de care are parte acolo, Sus.
În zadar a încercat Antioh să-l ademenească pe Sf. Serghie cu toate bunătățile și lingușirile...

-,,Văd că îndelunga mea răbdare te-a făcut îndrăzneţ”.

-,,Fă ce voieşti tu... dar peste sufletul meu nu ai stăpânire, nici tu, nici tatăl tău, Satana... Leapădă-te de necuraţii tăi zei şi închină-te împreună cu mine Dumnezeului ceresc şi Împăratului veacurilor, iar eu îţi făgăduiesc ca să-ţi mijlocesc de la El mai multe bunătăţi decât ai tu de la Maximian”.

L-au torturat îngrozitor, însă rănile se vindecau minunat și s-au înfricoșat: ,,Cu adevărat, omul acesta este vrăjitor, pentru că cine ar putea ca după astfel de chinuri să umble neşchiopătînd?”
 
În timp ce  un glas din Cer l-a chemat...i-au tăiat capul!
 
Deasupra mormântului strălucea o lumină cerească, încât locuitorii ținutului Sur-Reșafa l-au împrejmuit cu piatră și au însemnat acel loc de sfințenie, căci se făceau multe minuni. Episcopul  Alexandru de Hierapolis (Siria de Nord)  ridică la anul 425 un Altar din chirpici și Basilică, plătind 3 pungi de aur.
 
La 518 Justinian al Bizanțului înalță un Altar din piatră și la 527 o mănăstire în Constantinopol - Mica  Hagia Sophia, închinată Sfinților  Serghie și Vah, fiindcă l-au scăpat din urzeala unui complot. Suntem în cetatea Rosah (Rusafa) și creștinismul a cuprins acele locuri, iar Mitropolitul Ahudemmeh de Tagrit (sec. VII) a zidit deasupra mormântului o Biserică cu hramul Sf.Serghie. Au săpat și au găsit Sf. Moaște neputrezite și binemirositoare:
„nu poate bogăţia şi aurul atât cât pot moaştele martirilor, căci aurul nici de boală nu a izbăvit vreodată, nici moartea nu a alungat-o, pe când moaştele martirilor pe amândouă acestea le-au lucrat” (Sf. Ioan Hrisostom).

Haghiografii și textul grecesc vorbesc despre acești Sfinți  în veacul al V-lea, iar grecul Sever de Antiohia scrie o frumoasă Omilie despre Viața și martiriul lor: ,,aceşti martori neînvinşi din nici o parte, care învăţaseră să fie mai înţelepţi decât cei vicleni...”
 
Cultul și popularitatea ajung până în Orientul Îndepărtat, de vreme ce documentele vorbesc despre regele perșilor Chosroes II, care după ce recapătă regatul prin bunăvoința împăratului bizantin Mauricius, trece pe la Biserica Sf. Serghie și Vah ca să le mulțumească.
 
În zilele noastre Mănăstirea Sfinţilor din Maaloula - Mănăstirea Mar Sarkis este oază duhovnicească pentru sirienii creștini...care au trebuință de izbăvire!
 
-Tari păzitori ne-a pus nouă Hristos, pe Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi pe Vah, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc şi cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii (Canon de rugăciune).

Pământul românesc este binecuvântat și cu moaștele Sf. Serghie și Vah, pe care Domnitorul Neagoe Basarab le aduce la Mănăstirea Curtea de Argeș, și începând cu  anul 1949 sunt așezate spre cinstire în Catedrala Sf. Dumitru din Craiova: ,,mai preţioase decât pietrele cele de mult preţ şi mai încercate decât aurul” ( Eusebiu de Cezarea).
 
-Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule (tropar).
 
O lume politeistă și idolatră este învinsă, de omul nascut de sus ,,din Duh și adevăr” iar Mucenicul creștin este pretudindeni, atunci  când Hristos trebuie apărat cu prețul vieții și este  gata să se jertfească pe altarul Bisericii Apostolice. Au fost și sunt în mijlocul ,,vâlvătăilor”, ce vor să pârjolească credința adevărată: ,,Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume”.

Este martir-μαρτυσ, pentru că depune mărturie sfântă și o apără cu prețul  vieții.

Prin Har au primit curajul și încununarea, încât furia necredincioșilor a fost umilită  cu statornicia credinței și puterea Crucii, care dă smerenie, putere și Înviere: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Romani VIII ,35).
 
L-au mărturist cu mucenicie pe Fiul lui Dumnezeu, iar Crezul lor este și al nostru. Păgânismul contemporan vrea să ne înghită prin tertipurii, diversiune și uneltiri...:
 
,,Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii” (Efeseni VI, 13-18).
 
Imaginea cu care a fost ilustrat materialul a fost pusă la dispoziție de autor