Pilda lucrătorilor răi

,,Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. (Matei XXIV, 33-44)
 
Indiferent cum se numeşte Stăpânul casei, această ticăloşenie nu trebuia să se petreacă. Dar fiind şi Dumnezeu, este tragic... Pilda nu este doar simbolistică ci istorică şi eshatologică, fiindcă profeţia  s-a împlinit pururea.  Asemenea fapte cutremurătoare s-au petrecut şi mai auzim ştiri înspăimântătoare în lumea întreagă, unde mor oameni pentru crezul lor. 
 
Stăpânul  a crezut în  promisiunea lor, căci păreau respectabili şi amabili. Aşa a făcut şi Stâpânul Cel de Sus, dar El are un alt motiv, este Bun. Cunoştea că lucrătorii s-au depravat şi de ceva timp se înhăitase cu tâlharii şi cu hoţii.
 
Şi omul cu prevedere a împrejmuit via cu gard, turn şi teasc ca să dea rodul aşteptat.
 
Moştenitorul ştia că într-o Sfântă  Zi, acest teasc va fi Altar de Jertfă (Proscomidiar).
 
Domnul  şi-a îngrădit poporul teocratic cu Legea lui Moise, dându-i porunci  ca să-l ferească de idolatrie şi la Plinirea Vremii să vină Mesia.
 
A pus turn de pază: patriarhi, prooroci, judecători, regi, mai-marii poporului, arhierei și farisei. 
 
Aveau datoria să vegheze la păzirea Legii și la ocrotirea neamului, iar Domnul le-a lăsat libertatea şi îndelunga sa răbdare.
 
De ce unii sunt nemulţumiţi că acest Proprietar este Dumnezeu? Ne-a zidit, ne-a spus să creştem şi să stăpânim pământul. Am înţeles din ,,reclamaţie” că nu vrei să dai socoteală la nimeni, că eşti Regele creaţiei şi deja zici că ,,via” este a ta de când lumea. 
 
Cum e când eşti propriul tău stăpân...? Eşti orgolios şi ai învâţat neascultarea, ca să fii lacom, când puteai să te mulţumeşti doar cu munca virtuoasă! 
 
Cine poate să-l vădească pe Stâpânul casei de rele intenţii?
 
-„Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut Eu?” (Isaia 5, 4)
-,,Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi?" (Mih. 6, 3) 

Câtă nerecunoştiinţă, după atâtea binefaceri revărsate de-a lungul veacurilor! 
 
Ia scos din robia egipteană şi babiloneană, păzindu-i cu mână tare în Pământul Făgăduinţei, unde au  câştigat lupte neobişnuite. Şi toate le-a tocmit ca un Stăpân  responsabil, dorind ca poporul să păstreze via  primită. 
 
,,Dar via Domnului Savaot este casa lui.... El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată, răzvrătire“. (Isaia 5, 1-7).
 
A muncit, şi pentru că îi pasă nu a vrut s-o lase în paragină, ca  toţi cei care  vor ,,trece” pe acolo să vadă că nu este părăsită.
 
Când  afli că aceşti slujitori sunt drepţii, proorocii, sfinţii şi Biserica, rămâi uluit şi tulburat.
 
Din rea-credinţă, din lenevie sau din răutate, lucrătorii s-au învârtoşat şi au tocmit planul împreună cu sinedriştii şi complotiştii. Mântuitorul care le-a vorbit pe faţă, rosteşte această pildă în Săptămâna Patimilor, iar arhiereii şi fariseii au înţeles că despre ei vorbeşte. ,,Şi, căutând să- L prindă, s-au temut de popor...” 
 
Mult sânge nevinovat au vărsat  aceşti ,,lucrători”, care în istorie au îmbrăcat haina de casap şi năiemit!
 
Acesta-i rostul pildelor profetice care  se împlinesc aievea: ,,Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”(Mt. V,18).
 
Se mai aude prin ,,târg”, că dacă omul gospodar era mai atent şi nu se încredea în ,,oricine”, evita necazul. 
 
Totuşi...ăştia sunt tâlhari!
 
Indivizi de teapa lor începând  cu Cain şi Iuda se plimbă şi acum prin ,,vie”, motiv pentru care faţa lumii în unele ,,clipe de coşmar” este slută.
 
Gândiţi-vă la grozăviile petrecute în istorie!    
 
Aşa s-a încheiat  drama timpului istoric, dar prin jertfa Lui am fost Răscumpăraţi: ,,Cu Preţ de Sânge.”
 
Doamne, încă nu am înţeles răbdarea, iertarea şi dragostea Ta!

,,Nu pe Mine M-aţi părăsit, ci pe voi”. (Cartea lui Ezdra)
 
Lucrătorii necredincioşi nu s-au lăsat intimidaţi chiar dacă ai Înviat, şi văzând că nu au terminat socotelile Te-au defăimat încontinu, ponegrindu-Te că eşti: isteric, nebun religios, halucinat, homosexual, desfrânat violent, revoluţionar comunist, iar mai nou un ,,familist convins". (Codul lui Da Vinci)
 
Se bucură că ai plecat ,,departe” şi nu ai putere să te mai întorci, ca să faci dreptate. Ce ipocrizie din partea ăstora care şi-au vândut sufletul şi numele! 

De-abia îmbătrâneşti şi te crezi nemuritor...
 
Indiferenţii şi ,,interesaţii” Ţi-au dat titluri ca: simplu ţăran, iudeu pios, erou, geniu, personalitate, prooroc, drept, învăţător, o persoană care prezidează destinul lumii, un legendar.
 
,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.”(Luca XXIII.34)
 
Şi roadele pe care Tu le ceri au rămas credinţa, faptele bune, iubirea de Dumnezeu şi aproapele nostru.
 
Iisus Hristos Fiul lui Dumnezau ,,vâsleşte împotriva vântului şi a curentului, nu este expresia unui moment istoric, ci Cel care abate cursul omenirii, El nu colectează piese pentru muzee, ci creează o lume nouă.
 
El nu cârpeşte zdreanţa fericirii omeneşti, ci caută să-i croiască o altă soartă, nu împrumutând modele cunoscute, ci făurind cu sufletul Lui mare o nouă ordine spirituală, de o splendoare unică în istoria omenirii.”(Sterie Diamandi)
 
Să pierzi Împărăţia făcând nelegiuiri... 
 
Ce s-a petrecut întrece orice aşteptare! Degeaba le-a mai oferit Stăpânul o şansă, nevrând să-şi pună mintea cu ei...
 
O casă nu poate să dăinuie şi să ajungă în veşnicie fără credinţă. Ziditorii nu au luat în calcul cât de importantă este piatra din capul unghiului  ce leagă cele două ziduri, şi pe care se reazămă orice casă: Vechiul şi Noul Testament.
 
Pluteşte în văzduh aceeaşi întrebare, mai poate face cineva dreptate? Dumnezeu ne spune să-I lăsăm Lui judecata, fiindcă nu putem noi plăti cât poate El să răsplătească.
 
„Tatăl nu judecă pe nimeni, toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan V, 22). Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? (1 Cor.VI,2)
 
De ce se tem cei răi de judecată? Evanghelia ne previne ca să nu fim printre mişei, iar Domnul după ce le află părerea le transmite care va fi deznodământul...

Iată, reacţia unor farisei: Să nu fie, Doamne!

O parabolă tulburătoare care ne spune să ne păzim de lucrătorii cei răi, mai ales că începem Anul bisericesc (1 septembrie) şi toamna este culesul roadelor.    

,, Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi...cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viţă străină? " (Ieremia II, 21).
 
Acum vede fiecare cât s-a străduit  duhovniceşte şi ce pune în ,,coşul” credinţei. Via trebuie îngrijită şi păzită. Doamne, vrem să fim slujitori vrednici, fiindcă tu ne-ai chemat! Am făgăduit că vom aduce roade, iar preoţilor le-ai încredinţat sufletele credincioşilor Tăi. 
 
Depinde de noi cler şi de voi Fraţilor, ca să avem o Vie bună şi să rodească la timp Vin de împărtăşanie:nu aguridă ca să ni se sterpezească dinţii. Poate ne trezim la acest Adevăr. 
 
,,Doamne, Doamne caută din cer şi vezi şi cercetează Via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea" (Psalmul 79, 15-16 stih rostit de Arhiereu la sf. Liturghie binecuvântând pe credincioşi cu 2 trichere, sfeşnice cu câte 3 lumânări fiecare).
 
Este o lecţie de viaţă, iar slujirea nu este o funcţie, ci o misiune care trebuie făcută cu râvnă şi nu pentru  câştig urât.
 
,,Voi, păstorilor, veţi da seama şi pentru voi şi pentru oi! (Sf. Ioan Gură de Aur)
 
Sf. Evanghelie ne cheamă ,,cu timp şi fără timp” să ne îngrijim  de cele sfinte, să nu stăruim în nepăsare şi lenevie, deoarece numai atunci intră în via Domnului lucrători răi cu interese: meschine, murdare şi drăceşti.
 
,,Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit...va fi (pedepsită) mult. (Luca 12, 47).  
 
Lumea are nevoie de păstori harnici ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu.
 
Creştine! 
 
Ai primit înfierea prin Taina Sf.Botez şi ai această Împărăţie ca o Pecete a darului Sfântului Duh în Taina Mirungerii. Să nu uiţi! Roade mereu ţi se vor cere, fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul tău. 
 
Când pierzi o moştenire lumească suferi şi îţi pare rău. Dacă ai pierdut Raiul pe care l-ai avut încă de la întemeierea lumii, este tânguitor...
 
Să ne ferească Sfântul de  lucrătorii cei răi!
 
Doamne, ,,De ce le vorbeşti lor în pilde?  Iar El, răspunzând, le-a zis:
 
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă... şi să audă... şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei”. (Mt.XIII,15)