Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Noviodunum (galerie foto)

Noviodunum/Isaccea (jud. Tulcea) a fost un municipiu roman dezvoltat în jurul unui castru de pe limes-ul Danubiului/Dunării.
 

 
Terminologie
 
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
termos (greacă/„cald”) = Construcție grecească cu mai multe încăperi, între care hypocaustum (instalație pentru băi calde), preluată de romani. Erau publice și particulare, cele provinciale fiind mai mici decât termele imperiale de la Roma.
 
Preliminarii
 
Conform istoricului grec Herodot, în zona în care Dunărea de ramifica în două brațe, adică la vadul de la Isaccea, a construit regele persan Darius I un pod de vase în timpul expediției sale din 513 î. H. împotriva sciților din stepele din nordul Pontului Euxin/Mării Negre (Ucraina).
 
Origini
 
În 2001, Alexandru Vulpe (1931-2016/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București), ca și tatăl său Radu Vulpe în 1938, considera că Noviodunum, ca și Arrubium, este unul din numele dobrogene „indiscutabil” de origine celtică, dar este „nesigur” dacă a avut legătură cu regatul celt de sec. III î. H. din Tylis (Tulovo, Bulgaria).
 
Tot atunci, pentru Mircea Babeș (1941-/Universitatea București) Noviodunum, ca și Arrubium, era unul din acele toponime dobrogene „mai mult sau mai puțin sigur celtice”, deoarece lipsesc „urme arheologice consistente”.
Castrul de la Arrubium făcea parte din limes-ul scitic/danubian destinat apărării provinciei Moesia (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), a cărui construcție a fost începută de împăratul Vespasianus (69-79) și finalizată de Traianus (98-117).
 
În lucrarea militară de referință privind armata romană din Dobrogea, Andrei Aricescu susținea că, în a doua jumătate a sec. I, Noviodunum, ca și Axiopolis, Troesmis și Arrubium, era unul din punctele limes-ului apărat de o unitate auxiliară.
 
Izvoare scrise
 
Localitatea este numită polis de geografi grecii Klaudios Ptolemaios/Ptolemeu (sec. II), în Geographia (III, 10, 2), și Hierocles (sec. VI), în Synekdemos (637, 13).
Pe o corabie staționată pe fluviu a fost semnat în 369 tratatul de pace impus de împăratul Valens regelui vizigot (goții vestici) Athanaric, conform comandantului roman Ammianus Marcellinus (sec. IV), în Rerum gestarum libri (XXVII, 5,6), și filozofului grec Themistios (sec. IV) în Orationes/Discursuri (X).
 
Alături de Axiopolis și Troesmis, fortificația a fost una dintre cele de pe limes-ul Dunării refăcute de împăratul Iustinian I (527-565), conducător al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin, conform istoricului contemporan Procopius din Caesareea Palestinei în De aedificiis/Despre construcții (IV, 11).
 
Cercetări arheologice
 
Noviodunum, ca și Capidava și Tomis, a fost cercetat de Vasile Pârvan (1882-1927), fondatorul școlii românești de arheologie. Săpăturile arheologice au început în 1955. Până în 1976, fuseseră descoperite: 250 de m din temelia zidului de incintă de pe latura nordică (refăcut în sec. IV), ruinele termelor, o bazilică și ziduri de clădiri erodate de fluviu. De asemenea, printr-un sondaj pe latura estică fusese identificate două ziduri de incintă la o distanță de 12 m și soclul de 2 m al unei statui de sec. IV.
 
Au mai fost descoperite sigilii bizantine și ceramică. Straturile de arsură identificate sunt corelate cu marea invazie a costobocilor (menționați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace) din 170, care a surprins limes-ul cu efectivele reduse și a afectat și Capidava.
 
Izvoare epigrafice
 
Până în 1976, au fost găsite 10 inscripții latine și una greacă.
 
Izvoare numismatice
 
Până în 1976 au fost găsite numeroase monede romane și bizantine.
În zona tumulilor romani, situați la 3 km de cetate, a fost descoperite un tezaur de 1071 monede romane, îngropat în timpul împăratului Gallienus (267), probabil în cursul unui atac al goților.
Ca și la Capidava și Axiopolis, au fost găsite numeroase monede datând între domniile lui Iustinian I și Constantin IV Pogonatul (668-685). Descoperirile numismatice indică o înfloritoare activitate economică și viață urbană, care vor decade în sec. VII, cînd slavii și bulgarii vor ocupa treptat provinciile sud-dunărene ale imperiului.
Totuși, o continuitate de locuire a fost constatată arheologic până în sec. X pe Dunăre, la Noviodunum, Axiopolis și Capidava, și pe litoral, la Tomis/Constantiana și Callatis/Pangala. Au fost găsite în bordeie semiîngropate și locuințe de suprafață din piatră și lemn diverse tipuri de unelte casnice și agricole, arme, podoabe și obiecte de cult.
 
Rol militar
 
În cetate a fost instalat comandamentul Legio I Iovia Scythica, care apăra frontiera dunăreană de la Troesmis până la vărsarea fluviului în mare. Pedatura superioară (subunitatea principală) a legiunii staționa la Noviodunum, iar pedatura inferioară la Aegyssus/Tulcea.
Ca și Troesmis, Noviodunum a fost statio/bază a flotei Dunării de Jos, Classis Flavia Moesica înființată în timpul dinastiei Flaviilor (69-96).
În 369, împăratul Valens a construit aici un pod de vase în timpul campaniei împotriva vizigoților germanici de la N de Dunăre.
 
De asemenea, în teritoriul barbar de dincolo de Dunăre, în fața Noviodunumului, romanii au construit o fortificație la Orlovka-Cartal (Ucraina).
Ca și alte fortărețe de pe Dunăre, precum Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Noviodunum a fost refăcută după ce împăratul bizantin Ioan Tzimikes (969-976) a recucerit în 971 Dunărea de Jos de la primul stat/țarat bulgar (681-1018) și a organizat thema/provincia Paradunavon-Paristrion.
 
Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța) presupunea în 1998 că la construirea valului defensiv de la Niculițel din sec. XI-XII au fost folosite materiale de factură romană de la Noviodunum, aflat în apropiere.
 
Comunicații
 
Noviodunum se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Axiopolis/Cernavoda, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis/Turcoaia și Arrubium/Măcin. De asemenea, drumul care străbătea Dobrogea pe axa centrală sud-nord se ramifica de la Ibida/Slava Rusă (jud. Tulcea) spre Troesmis, Aegyssus și Noviodunum.
 
Așezarea civilă
 
Pe o mare suprafață la sud de fortificație au fost descoperite așezarea civilă.
Aici, ca și la Histria, au fost așezați veterani ai Legio XI Claudia. La sfârșitul sec. II sau începutul sec. III, Noviodunum a primit rangul de municipium, după ce alte 4 localități, între care Troesmis, primiseră același rang în cursul domniei lui Marcus Aurelius (161-180).
 
Religie
 
Săpăturile arheologice au relevat existența unui sanctuar păgân contemporan cu cele de la Troesmis, Histria, Callatis și Tomis. Documentul bisericesc Notitia Episcopatuum menționează Noviodunum printre cele 15 eparhii din Scythia Mică, alături de Axiopolis, Callatis, Capidava, Carsium, Dyonisopolis, Histria, Tomis și Troesmis. Informațiile din acest document religios au fost confirmate de împăratul-cărturar Constantin VII Porfirogenetul (913-959), în lucrarea De thematibus/Despre provincii (45, 1).
Ca și la Orgame/Argamum, Axiopolis și Callatis, aici a fost descoperită o bazilică paleocreștină.
 
Necropole
 
Lângă așezarea civilă au fost găsite cimitire din diverse epoci ale acesteia.
Din cei 6 tumuli romani de sec. II cercetați până în 1976, într-unul a fost găsit un sarcofag aparținând unui gerousiast cu o inscripție greacă.
 
Bibliografie cronologică
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucharest, 1938, p. 84.
ION BARNEA & BUCUR MITREA & NIȚĂ ANGHELESCU, Săpăturile de salvare de la Noviodunum, „Materiale și cercetări arheologice”, Institutul de Arheologie București, IV, 1957, p. 155-174.
ION BARNEA & BUCUR MITREA, Săpăturile de salvare de la Noviodunum (Isaccea), „Materiale și cercetări arheologice”, Institutul de Arheologie București, V, 1959, p. 461-473.
EXSPECTATUS BUJOR, Pogrebalbnie obradibi v nekropole iz Noviodunuma, „Dacia – Revue d'archeologie et 'histoire ancienne”, n. s., Bucarest, 1960, p. 525-539.
EXSPECTATUS BUJOR & SIMION GAVRILĂ, Săpăturile de salvare de la cimitirul roman de la Isaccea, „Materiale și cercetări arheologice”, Institutul de Arheologie București, VII, 1961, p. 391-397.
***, Enciclopedia dell'arte antica clasica e orientale, Roma, V, 1963, p. 566-567.
***, Tabula Imperii Romani, .L 35, București, 1969.
EMILIAN POPESCU, Inscription grecque de Noviodunum (Scythie Mineure), „Klio”, Berlin, LII, 1970, p. 373-378.
 
CONSTANTIN PREDA, Tezaurul de monede romane imperiale descoperit la Isaccea și atacul gotic din timpul lui Gallienus, „Peuce”, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, II, 1971, p. 167-178.
ION BARNEA, Dinogetia et Noviodunum, deux villes byzantines du Bas-Danube, „Revue des etudes sud-est europeennes”, Bucarest, IX, 1971, 3, p. 349-352.
ION BARNEA & GH. ŞTEFAN, Actes du IX-e Congres International d'etudes sur les frontieres romaines, Mamaia 1972, Bucarest 1974, p. 15-25.
 
AL. SIMION ȘTEFAN, Noviodunum, studiu de foto-interpretare arheologică, „Buletinul Monumentelor Istorice”, București, XLII, 1973, 1, p. 3-14.
ARICESCU ANDREI, Drumul militar de la Noviodunum la Callatis în lumina itinerariilor antice, „Pontica”, Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța, VIII, 1975, p. 315-327.
 
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 368-370, 373-374, 431-432, 567-568 (legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & Dumitru TUDOR; limes/Cristian Vlădescu; Noviodunum/ION BARNEA; terme/I.B.)
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977.
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ, Inscriptiones Scythiae Minoris, V. Capidava-Troesmis-Noviodunum, București, 1980.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 57, 87, 93, 94, 102, 103, 104, 106, 107, 108, 111, 117, 122, 142, 146, 148, 149, 159, 161, 163, 167, 168, 171, 172, 182, 184, 186 (cap. VI-X/A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 464, 515, 667-668 (II.V.Istoria și civilizația spațiulu carpato-dunărean în sec. VII-III a. Chr./A.V.; II.VI.Spațiul carpato-dunărean în sec. III-II a. Chr./Mircea BABEȘ; II.IX.a. Politica romană la Dunărea de Jos/Adrian RĂDULESCU)
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 

Citește și:  
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Arrubium (galerie foto)