Ineditul ghid turistic al Tulcei de la 1958 (galerie foto)

Când am descoperit acest manuscris, l-am considerat ca fiind un document inedit: „Raionul Tulcea. Ghid Turistic Monografic“. Autori: Haralambie Marin, Grigore Cuculis, Aurel Munteanu.
 
Cititorule, ai în fața ta harta patriei noastre și o colinzi cu ochii de la un capăt la altul, de la răsărit la apus, de la miază-zi la miază-noapte… Dorim ca în acest ghid turistic al Raionului Tulcea să înfățișăm constructorilor vieții noi de astăzi, în afara frumuseților și bogățiilor acestui colț al patriei și a trecutului său zbuciumat, imagini din viața nouă în care oamenii muncii din Raionul nostru își vor vedea oglindită propriile lor strădanii spre căi mai bune.
 
Așa își încep expunerea cei trei autori ai „Ghidului Turistic Monografic” al orașului și județului Tulcea, datat 6 decembrie 1958.
 

 
Mihail Sadoveanu scria în cartea sa, „Priveliști Dobrogene” (vol. VI, opere):
„Dobrogea e o țară cu multe frumuseți și curiozități. E o țară bogată, ici plină de bălți de pește, dincolo plină de turme de vite, o țară cu iarnă blândă, cu orizonturi deschise, cu marea aproape. E o țară plină de felurite neamuri, plină de morminte și de rămășițele bejeniilor trecutului“.
 
Poate vă întrebați: ce are special acest ghid turistic monografic? Faptul că primul volum, pe lângă prezentarea istoricului orașului Tulcea (de la începuturi până la 1958 - unități economice, unități industriale, școli și unități pentru cultura de masă, spitale, policlinici, unități cooperatiste meșteșugărești, informații despre diversele fabrici care au funcționat în acea perioadă) și prezentarea Deltei Dunării - geneza deltei, fauna, pescuitul sportiv, paradisul păsărilor, cuprinde și 200 de ilustrații și două hărți, ducând astfel peste timp mărturii ale existenței unor clădiri, monumente și străzi, configurând imaginea orașului Tulcea.
 
Consider deosebit modul în care este prezentată denumirea orașului, motiv pentru care redau citatul din monografie: Tuchla - Tulcii sau Tulcea cum o denumeau localnicii orașului în vremea ocupației turcești înainte de 1877 - este un nume turco-tătar dat noii așezări după ruinarea vechiului oraș, probabil în urma năvălirii tătarilor, când dealurile erau împânzite cu numeroase cărămidării necesare reconstrucției orașului.
 
Localnicii găseau la îndemână leossul bun de fabricat cărămizi manuale. De la aceste cărămizi (= tuchla) și de la tulagii (= cărămidari) a derivat numele de azi al orașului - Tulcea - păstrat până azi.
 
Volumul al doilea prezintă localitățile din Deltă, fie individual (Crișan, Caraorman, Mila 23, Sulina, C.A. Rosetti, Letea), fie de-a lungul unor trasee de comunicație (De la Tulcea la Isaccea - Câșla, Somova, Parcheș, Viile de la Sarica, Isaccea cu împrejurimi, Mănăstirea Cocoș, Niculițel, Meidanchioi; de la Tulcea la Filimon Sârbu - Consul, Alba, Iulia, Valea Teliței, Telița, Frecăței, Poșta, Mănăstirea Celic-Dere, Telița; de la Tulcea la Mihail Kogălniceanu - Hagilar, Denistepe, Concaz; Tulcea - Dunăvățul de Jos - Agighiol: Valea Nucarilor, Calica, Insula Popina, Caraibil, Sarinasuf, Beidugeag, Dunăvăț de Sus, Dunăvăț de Jos), cu istoricul lor și fotografii-document.
 
Cu un conținut bogat în informații și un număr de 606 pagini (din păcate, și cu un număr destul de mare de pagini desprinse), Ghidul Monografic cuprinde și o culegere de poezii populare dobrogene adunate de profesorul Aurel Munteanu. La final, un cântec cules de la Ion Șerban din Malcoci:
Taie, mamă, tăiței,
Pentru pețitorii mei.
Poftește-i , maică, în casă
Și pune-i, maică, la masă.
Să le dai de băutură
Vin, rachiu, peste măsură,
Că nu am dinți în gură.
Nu am dinți, nu am măsele,
Vai de păcatele mele.
 
Despre Ligia Dima 
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Școala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016. A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat. 
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate. 
 
Citeşte şi:  
 
Inventarul întreprinderilor mari și mici existente în localitățile județului Tulcea - anul 1930