Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea I (1894-1916)

Fiecare anuar statistic întocmit de statul român de-a lungul timpului este în măsură să ne ofere informaţii extrem de interesante cu privire la starea României în diverse perioade. De aici putem afla date preţioase legate de evoluţia statului român şi de situaţia reală în diverse domenii de activitate (politic-administrativ, economic, social-educativ, demografic etc.).
 

Am publicat în ultima perioadă unele articole ce au la bază informaţii statistice privind Dobrogea, aşa cum este ea prezentată în fiecare dintre aceste anuare. Pentru prima dată însă, acum, am încercat să pun cap la cap toate aceste date din anuarele întocmite pe o perioadă mai lungă. În acest fel, ne putem face o idee mult mai clară cu privire la modul în care Dobrogea s-a schimbat, începând de la finele sec. XIX (anuarul cu date mai vechi a fost editat în 1902) şi până în pragul marii conflagraţii militare, al Doilea Război Mondial.
 
Este perioada în care se cristalizează şi se dezvoltă statul român, Regatul României, iar istoria Dobrogei este evident influenţată de toate aceste schimbări survenite la nivel naţional. Pentru a nu obosi cititorul cu prea multe cifre (în special cele legate de evoluţia demografică), am selectat doar anumite informaţii, care, cu siguranţă, prezintă interes atât pentru locuitorii dintre Dunăre şi Mare, cât şi pentru orice alt român. Unele cifre statistice, în special la capitolul demografic, au fost de asemenea rotunjite.
 
În perioada 1894-1940, România cunoaşte, după cum spuneam, foarte multe transformări, care îşi vor pune amprenta asupra dezvoltării sale. Războaiele Balcanice, Primul Război Mondial, Măreţul An 1918 (Basarabia, Bucovina, Transilvania se unesc cu Ţara) sunt cele mai importante dintre acestea datorită efectelor pe care ele le produc în procesul de cristalizare a statului. Studiul nostru se opreşte în fatidicul an 1940, când România Mare dispare după ce îi sunt luate cu forţa Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei, dar şi Cadrilaterul, după Tratatul de la Craiova.
 
Potrivit primului anuar statistic naţional, în anul 1902 România avea o populaţie de 5.912.520 de locuitori, pentru ca, doi ani mai târziu, ea să crească la 6.392.273 de locuitori. Statul era împărţit în 32 de judeţe, din care două erau Constanţa şi Tulcea, care formau provincia Dobrogea.
 
Dobrogea a început să se dezvolte puternic încă din ultimul deceniu al veacului al XIX-lea. Construcţia Podului Carol I, de la Cernavoda (finalizat în 1895), dezvoltarea vechiului Tomis ca staţiune estivală şi apoi demararea lucrărilor de modernizare a Portului Constanţa (1899-1909) au condus la transformări radicale ale regiunii.
 
Ca exemplu, judeţul Constanţa avea în 1894 o populaţie de 109.581 de locuitori, pentru ca în 1902 să numere deja peste 140.000 de suflete. Tulcea, altădată principalul oraş al provinciei, a înregistrat la rândul său o creştere demografică, de la 116.088 în 1894, la puţin peste 128.000, în 1902.
 
În 1899, judeţul Constanţa avea o populaţie stabilă de 135.050 de locuitori, din care aproximativ 9.000 erau sub protecţie străină (cetăţeni străini rezidenţi), iar restul cetăţeni români. Din totalul acestei populaţii, circa 100.000 erau credincioşi ortodocşi, aproximativ 5.000 - catolici şi protestanţi, în jur de 33.000 - mahomedani iar restul, de alte religii.
 
În 1904, judeţele Constanţa şi Tulcea nu aveau încă reprezentanţi în Parlamentul României, Dobrogea având un statut special, deloc privilegiat, din cauza multietnicităţii sale. Cele două judeţe aveau fiecare câte şapte oraşe (numite comune urbane), din care unul era reşedinţă de judeţ (Constanţa, respectiv Tulcea). Judeţul Constanţa număra şi 73 de comune rurale, compuse din 220 de sate şi cătune. Judeţul Tulcea avea 56 de comune rurale, formate din 140 de sate şi cătune.
 
La începutul sec. XX, în ciuda reformelor demarate anterior, Dobrogea se confrunta încă cu numeroase probleme, în diverse domenii. Judeţul Constanţa avea în 1902 doar 91 de şcoli rurale iar judeţul Tulcea - 89. Nici cei care conduceau destinele satelor nu stăteau excelent la capitolul educaţie: în comunele rurale ale Constanţei 37 de primari absolviseră diverse clase în ciclul primar şi alţi 28 - clase în ciclul secundar.
 
Dezvoltarea provinciei continua însă, schimbări în bine se produceau de la an la an, iar acest lucru este evidenţiat şi de datele statistice. Din anuarul pe 1912 aflăm că, faţă de 1902, în judeţele Constanţa şi Tulcea există 16 noi comune.
 
În 1910, România are o populaţie de aproape 7 milioane de locuitori (6.966.002). Judeţul Constanţa numără acum 176.614 locuitori, aproximativ cu 35.000 mai mult faţă de anul 1902. O creştere similară a populaţiei se înregistrează şi în celălalt judeţ al provinciei.
 
Comună urbană - reşedinţă de judeţ, oraşul Constanţa numără în 1910 - 15.774 de suflete, fiind încă în urma Tulcei, care are 21.239 locuitori. Interesante sunt şi datele privind celelalte oraşe ale provinciei, dintre care enumerăm: Babadag - 3.744, Mangalia - 1.611, Măcin - 4.821, Medgidia - 3.601, Ostrov - 3.625, Cernavoda - 2.526, Hârşova - 3.567, Isaccea - 3.999, Mahmudia - 2.288.
 
În 1913, ca urmare a celui de-al Doilea Război Balcanic, Dobrogea de Sud sau Cadrilaterul, cum este el numit, se uneşte cu România. Noua Dobroge cuprinde acum 4 judeţe: vechile Constanţa, Tulcea şi cele două noi - Caliacra şi Durostor. Regatul României numără acum 34 de judeţe, faţă de cele 32 existente anterior. Între timp, Constanţa şi Tulcea îşi au şi ele, în sfârşit, reprezentanţi în Parlamentul României, câte 3 senatori şi câte 4 deputaţi. La puţin timp după preluarea Cadrilaterului, România are o populaţie totală de 7.771.341 de locuitori.
 
Statul român era în plină ascensiune, dar, din păcate, Marele Război al lumii (Primul Război Mondial) bătea la uşă. România a fost mai întâi neutră, apoi a intrat în vâltoarea marii conflagraţii, care va fi la un pas de a distruge ţara. De altfel, Dobrogea, între 1916 şi 1918, va fi sub ocupaţie germano-bulgară, ocupaţie ce va lăsa urme adânci şi care va afecta dezvoltarea ulterioară a provinciei.
 
Ne referim însă acum la situaţia Dobrogei de dinaintea intrării României în război. Datele statistice de mai jos sunt pentru anii 1914-1916, au fost adunate în acea perioadă, dar completate şi tipărite mai târziu într-un anuar statistic finalizat în 1919.
 
În 1914, cele patru judeţe ale Dobrogei erau împărţite demografic astfel: Constanţa avea 218.880 locuitori, Caliacra 146.649, Durostor - 134.234 iar Tulcea - 178.561 locuitori. Oraşul Constanţa avea la 1914 o populaţie de 27.662 locuitori. Celelalte oraşe importante ale provinciei erau: Tulcea (22.186 locuitori), Bazargic (azi, Dobrici) - 17.190, Silistra - 11.719, Balcic - 6.618, Medgidia - 6819, Măcin - 5.419,  Babadag - 4.740, Cavarna - 4.978, Hârşova - 4.096, Isaccea - 4.629 etc…
 
(Va urma)
 
Bibliografie
Anuarul statistic al României 1904 (conţine şi informaţii privind anii 1894 şi 1899), Anuarul statistic al României 1912, Anuarul statistic al României 1915-1916 (editat în 1919), Anuarul statistic al României 1922 (editat în 1923)
 
Foto: Harta este realizată de M. Moldoveanu în 1928 și poate fi vizualizată și în Biblioteca Virtuală, secțiunea Hărți.
 
 
Despre Cristian Cealera
         
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Trubadurii interbelici și legăturile lor cu Dobrogea - Artiști și reprezentații din anii 20-30 (II)